PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Scrisori de la un prieten (4)(fragmente) Text postat de Mariana Fulger 14 iunie 2007 ««…citesc şi iar citesc scrisorile… Am primit plic şi de la dl. Paşa şi de la Tavy Ciurtin, le-am răspuns, sunt tare bucuros… Despre mine ce să spun? Rezist şi mă străduiesc să suport cu stoicism: am greşit – plătesc! Se putea altfel, dar… asta este. Avocatul îmi tot spune că va fi bine – să vedem cui! Procesele vor începe în toamnă, şi la vara viitoare sper să fiu liber, dacă nu, nu, Dumnezeu e mare. Muncesc şi asta este bine; e greu, dar îmi place şi îmi convine: la patru zile muncite mi se scade o zi din pedeapsă, iar publicistica şi volumele vor contribui masiv la evaluarea eliberării mele condiţionate. Am şi o invenţie în domeniul tehnicii, la care lucrez aici şi va conta şi aceasta – este vorba despre un «ştergător de parbriz aproape invizibil», nu râde, nu m-am smintit, este o idee genială. Scriu, mai am puţin şi termin volumul, lucrez şi la «revista» închisorii, în timpul liber, încep ziua la 6:00 şi o mântui 23:00. La câte am de făcut, îmi place ritmul acesta pentru că aş da orice să grăbesc ieşirea mea, nu-i locul meu aici, în această «pastă cleioasă». Texte noi: DIN CIOBURI Nu am fost născut Om, eram o mirare de cristal, fără umbre… doar sunet înalt Nu ştiu, ah, dacă aş şti cine, cum şi de ce a spart oul mirării şi iată-mă plângând pe dinăuntru adun apusa splendoare din cioburi ce trup aproximativ am strâns până azi şi de câte ori am luat-o de la capăt, voi nu credeţi! Nimeni nu-mi dădu vreun încotro măcar unde să-mi lipesc o latură, unde cealaltă, cealaltă şi tot aşa… nu voi reuşi niciodată, mi se preling printre degete cioburi din întâiul mine, ah, de l-aş prinde pe acela care a înfăşurat în suspin cheia-măsură şi a dat cu ea de pământ o a doua oară! … o a doua oară?… Nu, era ecoul sau ce a mai rămas din sunetul acela înalt. ___________ HEI începusem urcuşul când… Bine ai venit, Tristeţe-doamnă, să-mi trezeşti călcâiul uitase ierbile amare, frumoase… şi oră ţie îţi deplâng împietrirea cadranul alb, minutarul răscolindu-ţi cardinal prin carne …………….. dintr-o suflare, ca şi cum aş fi băut aceste cuvinte, le-am întins foii! …………….. hei, nu eu nu sunt baciul vostru, oi-litere, litere-oi, nu vă pasc şi nici călcâiul amintit nu-l dau păşunilor străine… de astăzi, aveţi Tristeţea păstoriţă, ea vă mână, vă smulge mieii vânzându-i abatorului chimic, vă tunde şi din lână atât îmi împleteşte: un brâu şi o mănuşă că doar o mână am ce ştie a scrie şi numai o coloană îndoită iată urc şi nu mi-e greu la deal găsesc în cale frânturi de ideal de aur din vremea când am fost un tânăr faun… hei, unde şi cui mă laşi, Tristeţe, întoarce oi şi călcâi nu vezi cum şchiopătez?! ____________ Atât pentru azi, am 59 de texte scrise aici în închisoare, în condiţii de aglomeraţie şi «nemuzică» şi, probabil, voi ieşi pofticios să stau în pădure, în pădure (de ce nu??! Îmi fac casa acolo sau îmi aduc pădurea, văd eu!) Mâine îţi scriu altă scrisoare, cu alte texte proaspete!»» 15 iulie 2007 ««Iată-mă cu un text «proaspăt»: TREI VAL-uri Ce mai faci, Valu? Mă întreabă un copilandru de departe… de jos mă înclin, chipul i se dizolvă, dar îi răspund: gânduiesc, amarnic gânduiesc, ţin noduri în lemnul meu, înăuntru rindeaua Domnului ştirbesc şi acolo zămislind durerea o alung cu jumătăţi de gest şi… nu conving Ce altceva mai faci, Valu? Mă întreabă un bătrânel de departe… de mai încolo arunc ochiul rostogolit în vârtej auriu chipul flutură ca o eşarfă prea purtată – dar îi răspund: adun aşchii din cel pe care cu măreţie am irosit îţi voi aprinde focul curând sub alambicuri vor fermenta şi ele, apoi, voi trage rachiuri noi din pomul viselor – coapte căzute aşteptări cât mi-am zdrelit genunchii să le strâng! Să nu le ştergi părându-ţi lacrimi, nici să le bei şi nu voi întreba ce fac nu voi putea răspunde din cenuşă adâncă şi violet _____________ Asta am scris eu azi… Voi scrie din ce în ce mai bine, vei vedea, nu vreau să te dezamăgesc, mi-a trebuit ceva vreme să mă «trezesc» din şoc, 10 ani condamnare – pentru vina mea este un şoc precum un cutremur ca în 1977.03.04. Câţiva au murit deja în mine, multe clădiri s-au dărâmat în mine şi acum adun printre ruine, mă refac destul de repede, am norocul să am oameni cu suflet bun care îmi dau la mână să-mi reclădesc totul şi… mai solid ca înainte, singur nu aş reuşi, nimeni nu ar reuşi! Voi scrie zilnic până ajung la poezia-esenţă, poezia-totală, poezia-soft, o am deja în suflet în stare de zăcământ, voi cerne, voi săpa adânc şi îţi voi trimite. Astfel, tu mă vei cunoaşte mai bine ca oricine altcineva, pentru că în scrisul meu pun cu sinceritate eul meu dincolo de orice posibilă mască. Sărut-mâna şi mulţumesc. Salutări tuturor editorilor şi cititorilor şi încă o dată mulţumiri. Sunt un om bogat – am prieteni… »» SĂ Spune-mi, prieten drag, de ţi-e apăsare numele meu, mai lasă-l jos, de-i tăiş oblic, uită-l pentru această veşnicie… voi veni altădată fără nume, fără umbre te voi îmbrăţişa îţi voi săruta cicatricele rănilor de astăzi, voi prinde o anume distanţă, destul cât să respiri slaba adiere a dorinţei, să am un nume cum să mă chemi, să împărţim răsăritul, să nu ne găsească pe fiecare singuri înserarea… ___________ Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   A promis că-mi trimite poze din închisoare. Îl voi ruga să-mi dea şi date biografice şi, probabil, pe Cristina Rusu pentru o poză fără "uniformă". Erau şi sunt buni prieteni. Eu îţi mulţumesc şi-i mulţumesc lui pentru încredere. Iau legătura cu tine imediat ce am tot materialul. O noapte fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-07-13 23:37:39               ok, mariana, astept poeziile. si sa fie insotite daca se poate de o scurta biografie si o poza de-a lui. multumesc si eu si felicitari inca o data pentru demers. e admirabil! petre   Postat de catre Andrei Petre la data de 2007-07-13 23:29:32               Astept de la Valy să dea si titluri textelor pe care le scrie. Acesta are. Mai are unul din numărul trecut. Câtorva le-am dat eu titlu şi le-am postat pe citatepedia. L-am rugat în acest sens şi văd că respectă promisiunea. Trebuie să primesc o nouă scrisoare. În seara aceasta răspundea la alta. E o corespondenţă activă, conştiincioasă, de ambele părţi, în folosul poeziei până la urmă, pentru că tot ce scrie acum are o profunzime aparte, o tărie a expresiei, simţi că-ţi intră în sânge. Imediat ce redactez textul şi îl postez aici şi pe agonia, îţi trimit câteva poezii. Mulţumesc încă o dată. O noapte fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-07-13 23:28:11               Mariana, eu astept de la tine o selectie din poemele lui Valeriu si cateva vor aparea negresit in revista. Trimite-mi pe e-mail selectia, sa zicem 10-15 si voi alege de acolo. o noapte fericita si tie petre   Postat de catre Andrei Petre la data de 2007-07-13 23:19:33               Mulţumesc mult, Andrei. Ce bine c-ai venit... Când consideri că măcar unul din textele lui Valeriu poate fi postat în Arcada, te rog frumos să-mi spui şi trimit sau îl(le) iei singur. Se va bucura mult Valeriu şi va fi un imbold pentru el la încredere şi creativitate. Să ai o noapte fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-07-13 23:14:34               Mariana, emotionante aceste texte. e foarte bine ca le putem citi aici. un vot de la mine petre   Postat de catre Andrei Petre la data de 2007-07-13 22:58:31               Lumile acestea au atâtea puncte comune. Cine să se supere şi din ce motiv anume? Sufletul simte nevoia să scrie. Să scrie. În această lume de pagini albe cu semnături personale, e loc oriunde pentru un popas de ardere. Ai scris atât de frumos... Se va bucura enorm. Ce bine aţi scrie uneori împreună sau măcar în completare!... Mulţumesc mult. Îi voi trimite şi aceste scrieri. O seară fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-07-13 19:53:15               Nu am terminat! Doar de acolo am plecat şi am venit într-o altă lume! Îl înţeleg din ce în ce mai mult pe Vali! Nu este nevoie de a face schimb de vieţi, de suflete, pentru a înţelege toate acestea!! Ceea ce i se întâmplă poate reprezenta un punct culminant al vieţii sale! Chiar din punct de vedere literar! Un moment de criză, pe care el îl conştientizează! Şi-l transformă în ceva benefic! Întreaga lui persoană se transfigurează! Paradoxal, existenţa lui se multiplică! ... Vali, trăieşti un moment crucial! Ai trezit esenţa vieţii, pe care nu o vei mai pierde! ... Cât aş scrie, dar... nu pot să vorbesc mai mult! Ştiu doar că şi acel moment al meu va veni cândva! Ştiu, pentru că îl simt! Esenţa o am, poate doar forma... va fi alta! Cu toată inima mea dăruită acestei lumi... Vă iubesc!   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-07-13 13:48:28               Acolo v-aştept, pe ţărmul, poate, al ultimei insule, unde literele-embrion caută să se nască în cuvintele nemărturisite! Cu cât drag i-aştept pe-aceşti copii bălai! Îi iau la piept, îi sărut pe frunte, îi mângâi drăgăstos pe obrăjori şi pe căpşoarele lor mititele,! Atât de repede cresc cu această hrană a inimii!! Şi vine vremea de a le da drumul în lume! În acest mărginit şi tulbure spaţiu!! Dorul este tainic! El nu se spune... Ci se trăieşte, pentru a avea puterea de a trăi toate timpurile acestor naşteri! Sunt pe-un ţărm, cu picioarele goale! Marea mă spală, de cuvintele goale! Acum mă joc cu toţi aceşti copii! ... Iartă-mă, am scris acestea pentru a nu le pierde! Cu dragă inimă, CRISTI   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-07-13 13:32:45               Într-adevăr, un text tulburător, rezultat al unei existenţe scoase din echilibrul-frământările ei fireşti pentru a da forţă de titan cuvântului care ne tulbura oricum. E întremat, oarecum, poetul, de lupta care se duce în el între conştiinţa libertăţii şi cea a nevoii de libertate. Dacă citeşti atent, fiecare cuvânt transmite ceva, mult mai mult. E foarte bine că poate să muncească acolo, asta îi dă demnitatea omului care ştie pentru ce există pe termen scurt. Pe termen lung, rămân ca o luptă până la final, întrebările ascuţite ale conştiinţei şi cele un pic mai domolite ale sufletului. Nici eu nu-l cunosc personal. L-am învăţat aşa, din scris, cel virtual şi cel din scrisori, deci, fizic! Ştiu că e om bun, valoros şi un creator-păstrător al multor comori care trebuie dăruite oamenilor. Mulţumesc mult pentru toate cuvintele. Sunt deosebite şi le va primi. Trebuie să-i dăm ceva în schimb! Să aveţi o zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-07-13 05:43:33               il vad pe Valeriu intremat, dornic sa razbata inspre final...il regasesc intr-o scriere profunda...se simte partea de creativitate care da un sens izolarii incercand sa scoata din ea pozitivul...textul trimis de el este teribil...m-am implinit lecturand...gandul meu bun si musai sa aiba grija de el... 11:14 – un alt necunoscut, din rândul 13, scaunul 39: «care alt animal – tuşi prefăcut, luând pauză de efect – care animal ar mai şti să mintă, să scormonească nevoi, ipocrizii, suferinţe?» tuşi din nou şi continuă: «…să trăiască oprimat de închipuita interferenţă a mai multor dumnezei, ignorând Creatorul… ori irosindu-se făcându-i în ciudă?! Iată, citiţi pe tălpile mele praguri, bariere înalte, adânci, drepte, curbe, lichide, în flăcări… nu, nu am învăţat să zbor: ţopăi, blând vrăbioi în blugi şi tricou, şi… desculţ…» consideratii voua, goia   Postat de catre nula nada la data de 2007-07-13 01:29:40 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Vot pentru un text tulburator si un gest frumos al celei care l-a postat. Nu l-am cunoscut pe acest poet, eu fiind departe de voi... Urari de bine, Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-07-13 00:16:37               Scrie atât de frumos... Spune atât de mult prin fiecare cuvânt. E din ce în ce mai greu să redactez - ca şi cum i-aş scrie sufletul, dar îi mulţumesc pentru această mai presus de orice merit şi dorinţă menire. Mulţumesc mult, poetule. Se va bucura, ştiu, enorm. Mă întreabă mereu ce spuneţi despre cuvintele lui. Să ai o noapte fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-07-13 00:11:29               citesc si tac si n-am cuvinte. prin tine draga Marianam VDG este alaturi permanent de noi...el nu e dus, el este prezent in atelier alaturi de cuvantul scris, alaturi de trandafirii albi si vinul de Jidvei pe care in prezenta voastra o sa-l desfac eu..., in pahare cu picior, de cristal cu dunga rubinie... un mar de padure si-o salata de ...de care vrei tu dar sa nu fie de fructe. :) sa traiest maestre sa-ti fie usor! vot cu drag pentru Mariana si Valeriu . tavy   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-07-13 00:01:41	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23983 Comentarii: 120107 Useri: 1426
ADMINISTRARE