FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curățarea site-ului
Text postat de Tamas Valeria
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Mihail Buricea,

multumesc pentru comentarii,

radu stefanescu,

dimpotriva imi face placere sa se lucreze pe poeziile mele, rostul lor este sa bucure , pentru asta sunt si scrise.Sunt trairi comune , eu dosr le readuc in minte .


Veronica Pavel,

ma bucura trecera ta mai ales ca a fost dupa cum spui placuta.

Multumiri tuturor si ... mai treceti.
 
Postat de catre Tamas Valeria la data de 2007-06-03 18:01:45
         
 
  Votez si textul, dar si varianta Radu. Nu doar materia prima, dar si cea elaborata din ea m-au incantat.
Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-06-03 17:01:02
         
 
  Valeria, mi-a placut mult textul tau!

dar avea cateva erori de rima si ritm si mi-am asumat riscul de a-l rescrie

sper sa-ti placa, si sa-mi ierti indrazneala

si sa intelegi ca am facut asta din admiratie, si nicidecum din aroganta...


''Au înflorit pe câmpuri, flăcări, macii
Și iarba crudă a întins covoare,
În ea, arzând, vom căuta răcoare
Pentru văpăi aprinse-n noi, stângacii,

De-o iarna văduvită de iubire,
Când te visam cum mă privești cu sete
Pe trupul meu dansând, cu piruete,
Iar eu mă scald în magica-ți privire...

În tine-oi arde vara-ntreagă lutul
Din trupul meu, facându-mă ca nouă,
Cu mâinile, în nopțile cu rouă,
Când dragostea din noi trezi-va rutul.

Ne-o prinde toamna-mbrățisați în ruguri,
De dragoste în brațe mă vei coace
Și-ntr-un pocal de jad mă vei preface,
Cu mine bând licorile din struguri.

Nu voi simți nici vara care trece,
Sub calda mâinii tale încleștare,
Voi fi mereu la mare căutare,
Ferită de-a uitării toamnă rece''.

las un vot

cu prietenie,
Radu
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2007-06-03 15:53:58
         
 
  Un romantic poem, plin de daruire, intr-o dragoste eterna!

Sa nu stati pe iarba verde
ca prin focurile voastre
veti aprinde si vom pierde
frumusetile maiastre

PS:
Mereu la mare cautare
eu nu prea cred ca vom ramane
Ne vom topi far' de crutare
in marea timpului genune

Votez, cu drag, frumosul tau poem!
 
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2007-06-03 10:54:57
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE