| 
          
           
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | ... |  |   
            |  | Text 
                postat de  
                Nicolae Alexandru Isaia                 |  |   
            |  | Mulaje- n ceatã, oameni de vapori, Fugim de- atâta viatã uneori,
 Cu pasi pierduti, pe urme- atât de sterse,
 Pe vânt de fum, pe cãi atât de merse ...
 
 |  |   
            |  |  
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                 |  |   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |   
            |  | Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
 |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Comentariile 
              userilor |  |  |  |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Pot spune  ca m-ai fascinat, ai reuºit  ca în patru versuri sã poþi  spune atâtea! mulaje-n ceaþã- mã vad unul dintre aceste mulaje
 oameni de vapori- în ceaþã nu cred cã poþi fi altceva, îmi formez în memorie imaginea, existã consistenþã adusã nu de cvântul oameni ci de vapori.
 pe urme- atât de sterse- o aducerea aminte adusã în prezent, oricât de ºterse sunt, urmele  existã.
 Pe vânt de fum- aici mi-a placut cel mai mult , vânt asociat cu fum  imi dã senzaþia de mister.
 
 
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Maria Prochipiuc               la data de  
              2003-12-18 08:24:42 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Nu va fie teama ! Comentariile dumneavoastra ajuta, prind bine. Va multumesc pentru aprecieri, imi insusesc observatiile. |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Nicolae Alexandru Isaia               la data de  
              2003-12-14 12:45:43 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Mi-e teamã sã mai fac observaþii prea critice (dupã fuga silviei van)- aici n-aº prea avea ce, doar „paºi”, „urme” ºi „cãi” sunt prea apropiate în text ºi produc un pic de monotonie, însã rima finalã  este atât de reuºitã încât se iartã orice.
 Toate-s vechi ºi noi sunt toate - ideea aceasta devine o bijuterie în mulajul acestui catren.
 „Fugim de-atâta viaþã uneori”- mi se pare un vers dãruit memoriei.
 Intr-un articol fãceaþi apel sã se posteze. Cele 60 de frunze ºi experienþa unui cenaclu serios, adãugate europeei vor face din ea, cu siguranþã, un organism viu, puternic, adevãrat.
 
 
 
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              nicolae tudor               la data de  
              2003-12-13 19:40:23 |  |  |  | 
 
                     
            |  |  |  |   
            |  | Texte: 
              23983 |  |   
            |  | Comentarii: 
              120107 |  |   
            |  | Useri: 
              1426 |  |   
            |  |  |  |  |  |