FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curățarea site-ului
Text postat de Cristi Stanculeasa
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  as vrea sa-ti vorbesc, dar vorbele mi-s sleite de puteri
cand de undeva de sus, m-asteapta..., multe, multe primaveri...

dar versul meu slait de multele puteri
nicicand valoare n-are, prin crizele-mi dureri...
mai bine-nsel amorul defrisat
si multiînstelez amorul,
proaspat invocat...

cu drag,

tavy blajan
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-05-26 01:11:23
         
 
  Sinceră și adevărată psihologie poetică!
...
În cuvintele tale văd lumea de mâine!(înțelegi!)
...
Trecerea noastră, vorbele pe care le lăsăm să înnopteze, mai înseninează, uneori, minutele lungi și singuratice!
...
La început a fost cuvântul! Cel mai bun leac pe care omul îl are pentru OM!
...
Mulțumesc Lory pentru trecerea ta delicată!
...
Cu dragă inimă, Cristi S.
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-05-25 21:31:24
         
 
  Îți mulțumesc dragă Elena Ciubotariu pentru trecerea ta care m-a surprins și bucurat.
...
Aștept cu drag sugestiile tale!
...
Cu dragă inimă, Cristi
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-05-25 20:55:49
         
 
  Sa nu te opresti din a vorbi, chiar daca, de multe ori, vorbesti doar cu tine
Ai de spus cuvinte care merita sa fie ascultate si intelese, nu stii niciodata cat de mult bine faci (fie si unui singur om) spunand lucruri pe care el n-are curajul sa le spuna dar in care se regaseste si-i face bine sa fie acolo in gandurile tale... e ca si cum n-ar mai fi atat de izolat intr-o lume a singuratatii... pentru ca, la urma urmei, traim intr-o lume a singuratatii, indiferent cat ne-am amagi ca suntem impreuna

cu lumina - Lory
 
Postat de catre BBBB aaaaaa la data de 2007-05-25 20:01:38
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Un alt chip, intr-adevar:)
De data asta chiar ai reusit sa-mi vorbesti;)
Dar stii ca iubirea dureaza doar 11 minute, nu:))?
Poate ca in cel de al 12-lea, se va intampla totusi ceva...
Vot,
Euridice
 
Postat de catre Mirela Lungu la data de 2007-05-25 19:13:02
         
 
  Poate reușești tu, Elena, adăugând încă o zi la cele 11 să aduci mai multă primăvară în inima mea, chiar dacă ceasul arată că a întârziat puțin.

Aleluia!
Mai găsim și-un adăpost p-aici, alături de mine, într-un alt chip!
Și să ne găsim odihna într-un spațiu atemporal!
...
Mulțumesc de trecere.

Cu egală admirație
Cristi S.
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-05-25 14:46:30
         
 
  Poate reușești tu, Elena, adăugând încă o zi la cele 11 să aduci mai multă primăvară în inima mea, chiar dacă ceasul arată că a întârziat puțin.

Aleluia!
Mai găsim și-un adăpost p-aici, alături de mine, într-un alt chip!
Și să ne găsim odihna într-un spațiu atemporal!
...
Mulțumesc de trecere.

Cu egală admirație
Cristi S.
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-05-25 14:46:14
         
 
  mai e vreun loc de adăposit în același chip, alături de tine? sufletul meu, întrupat în viziune, în acest spațiu atemporal, caută odihna, asemeni măslinului singuratic măsurat în pudoarea cuvintelor.

Aleluia!
înstelez dorința ta de a vorbi, spune tot! despoaie-te sufletește, numai anumiți ochi te pot vedea în splendoarea primăverii nevenite în cele 11 zile. dar...adaug eu încă o zi, să fie douăsprezece, cât numărul apostolilor, și poate, poate, primăvara va ajunge și la tine, întârziată, marcată de 12, din care...1+2=3, în numele Sfintei Treimi.

cu admirație
elena toma
 
Postat de catre ambigua departare la data de 2007-05-25 11:39:41
         
 
  frumoasa ...intentia de a vorbi despre pudoarea cuvintelor, despre plinsul rupt in doua,despre serafimul tolanit pe ramuri crude. ptr. ca nu cred ca ne putem gasi adapost in alt chip, fara sa regretam ca nu mai intelegem...cintecul cucului, am sa-ti cer permisiunea sa-ti dau un raspuns (nu prea stiu cind ptr. ca deocamdata am doar o creionare) pina una-alta primeste un vot. cu drag  
Postat de catre ELENA CIUBOTARIU la data de 2007-05-25 10:49:41
         
 
 
Frumoase cuvinte!
Vreau să fiu prima care poposește pe pagina ta și care îți dă un micuț vot pentru frumusețea acestei poezii.
Vorbește, vorbește! La nesfârșit vorbește și timpul să nu oprească cuvintele și dorul inimii tale în loc!
Nu rezist tentației de a-ți trimite această mica povestioară.
Să fii iubit!

Cu drag, Nico

Casa Domnului

Într-o seară de iarnă, o tânără familie stătea în jurul mesei. Tatăl era trist și apăsat de griji, iar mama plângea, ținându-și fața în palme. Fetița lor cea mică, mirată de această situație, se apropie încet și întrebă:
- Mamă, de ce plângi ?
- Fata mea, sunt zile grele, nu mai avem bani și pentru a putea trăi am vândut și casa aceasta frumoasă. Mâine va trebui să ne mutăm într-o casă mult mai mică. De aceea plâng, fiindcă ne este greu să plecăm din aceast loc minunat, unde am trăit în liniște atâția ani, și să ne mutăm într-o casă sărăcăcioasă și ca vai de ea ...
- Dar, mamă, nu locuiește Dumnezeu și în casa aceea săracă în care ne vom muta ?
Mirați de credința copilei și de adevărul spus de aceasta, părinții au înteles că, în viață, greutățile și necazurile de orice fel încolțesc sufletul omului, dar credința și speranța nu trebuie niciodată uitate, fiindcă doar cu ele în suflet drumul spinos al vieții e stăbătut mai ușor.
†
 
Postat de catre Nicole Kumar la data de 2007-05-25 07:19:41
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23927
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE