FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Maria Prochipiuc
În curbura neºtiutã a timpului
Lumea se nãruie în încremenire
Desprinzându-se-n goluri lente
Suprimând vorbirea.
Amintire confuzã...
Cine mai sunt eu,
Cine esti tu?

O lacrimã cãzutã-n neºtire!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  ,,ntrebare de via: cine mai sunt eu?
O lacrim czut-n netire?''
Tu ai gasit o ,, imagine plastic'' deosebita, eu vzusem altfel, ceva care distruge tot i dup...tacere, la tine e o transformare , imi place interpretarea... Iti multumesc , am corectat ,,lacrim''
Am analizat nruie i din punct de vedere stilistic mi place cum sun, exprim ceea ce am vrut : a se prbui,ruina, surpa.
Mi se pare normal s ne comentm n felul acesta putem da noi valene textelor noastre.Chiar i criticile sunt bine venite , de fapt ne intereseaz mai mult cum este perceput textul de cititor!
 
Postat de catre Maria Prochipiuc la data de 2003-12-11 17:29:54
         
 
  ntrebare de via: cine mai sunt eu?
O lacrim czut-n netire? Da, innd cont c zgomotele lumii adunate dau doi pumni mari de pur durere(Sorescu).
Lumea care se nruie n ncremenire, asemeni unui bloc uria de ghea de pe la poluri, lovit ncontinuu de ape i din care se nruiesc rnd pe rnd sloiurile, ofer o imagine plastic, dar sperie cnd te gndeti c, desprinzndu-se, nruiesc oameni i vise, sperane i mai cte.
Te rog s corectezi lacrim i s analizezi verbul nruie, fiindc calculatorul meu subliniaz cu rou i este de acord doar la nruiete. Eu sunt de acord, mi place cum sun.
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2003-12-09 18:48:53
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23823
Comentarii: 120256
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE