FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de otilia-vanda pop
Dorei ºi lui Nichita Stãnescu deopotrivã


Trupul meu reavãn
strigã copacului:
lasã-mi umbra
deasupra ramurilor despicate,
vorbeºte pãsãrii
din inima pietrei
ca ºi când prospeþimea
ploii
ne-ar învãlui pretutindeni
fãrã a întreba
de unde porneºte
lacrima
ºi pentru ce
se pãbuºeºte-n mirare.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Nu stiu ce inseamna "brodat, adica facut"!Daca te refereri la faptul ca am zabovit asupra lui, e o parere total eronata. Eu scriu putin, dar atunci cand o fac, scriu in valuri. In sensul ca ele, cuvintele ma vor pe mine, si nu eu pe ele. Intelegi? Nu mixez cuvinte, nu potrivesc, ele vin, sunt scrise, si asta-i de fapt totul. Poate din aceasta pricina nu am versuri cu rima. Nu stiu...  
Postat de catre otilia-vanda pop la data de 2005-05-13 08:11:35
         
 
  Frumos poem! e cam brodat, adica facut! dar e reusit bine! felicitari!
N-am mai prea intrat pe aici, altfel il observam!
Problema ca nu e comentat ce e frumos e mai veche!alex,...dar vezi ca mai suntem si vorbareti!
.....
 
Postat de catre Marinela Preoteasa la data de 2005-05-13 01:02:14
         
 
  Ciudat, un text atat de reusit si nici un comentariu. :(
Iar eu nu sunt un comentator priceput. In orice caz, poemul de fata e o bijuterie.
Continua!
(Ai pierdut, continua! Ai invins, continua! Ai continuat, continua! :)))
 
Postat de catre alex porc la data de 2005-05-11 18:51:33
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE