|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
SAVA Andrei |
|
|
Sufãr de sindromul omului care a iubit. Omul care a iubit totuºi nu vede deºi vede mult mai multe, mult mai clar decat vedea înainte. Înainte era orb, vedea ºi atunci, vedea doar ce ii placea sa vada. Acum omul care a iubit tot e orb dar vede ce nu vedea pe atunci ºi nu mai vede chiar deloc, aproape niciodatã ceea ce vedea înainte.
Mã întreb, oare de de?
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ar mai fi o intrebare: poti sa-ti imaginezi ca vei mai trece odata prin starea de om care iubeste? Si poti crede ca vei prinde aripi din nou si te vei simti la fel de fericit dar in alte culori? De crezi toate astea, sa nu-ti para rau, nici o secunda, ca ai iubit si ca acum te simti....ciudat de plinde intrebari :-)
E primavara! Christos a inviat! |
|
|
|
Postat
de catre
Rada Rada la data de
2005-05-01 21:56:25 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Pana la urma :) ma intreb, daca toti trecem prin aceleasi stari...
de ce nu putem sa facem ceva si pentru ceilalti? ca sa nu se loveasca si ei de ceea ce ni s-a intamplat noua! nu ar fi mult mai usor pentru toti? :) poate asa ar fi mai bine...si mai multa lume ar fi cu adevarat fericita...
Insa cred eu e cam imposibil :) asa ca ne avem unul pe altul doar pentru vorbe, imbratisari...pana la urma adevarata batalie se da in noi, cu noi in functie de ce simtim la un moment dat si fata de cine...
Inca ceva?
Exista "pentru totdeauna" cand vorbim de iubire?
Si daca nu exista de ce iubirea ramane pentru totdeauna in noi? |
|
|
|
Postat
de catre
SAVA Andrei la data de
2005-05-01 00:10:23 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cu alte cuvinte :) trebuie sa ajung sa inteleg de unul singur ceea ce vad acum pentru a-mi da seama cu adevarat de ceea ce vedeam inainte cand aveam impresia ca totul e atat de real... |
|
|
|
Postat
de catre
SAVA Andrei la data de
2005-05-01 00:07:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cam aºa e, cunosc starea, sentimentul. Dar mai cred cã dacã iubeºti o datã, sentimentul nu dispare, e poate ascuns undeva, ca un cocon. Poate e orb, poate oscileazã între douã lumi, între douã realitãþi. Spun cã am cunoscut aceastã stare ºi chiar am scris ceva asemãnãtor, nu mai ºtiu sigur cum se numea textul, Cecitate, parcã.
În concluzie ai pus just problema ºi chiar întrebarea, la care nu cred sã-þi poatã da cineva un rãspuns clar ºi satisfãcãtor.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu Nanu la data de
2005-04-30 21:42:40 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Extraordinar demers logic! Acurateþe ce þine de logica matematicã. Iar ideea sindromului iubirii este iarasi simpaticã. Bravo Andrei!
Rãspunsul e în prima propoziþie. Suferi de sindromul omului care a iubit ºi acum vede ceea ce nu vedea înainte deºi vede mai mult ca atunci dar este orb totuºi pentru cã nu va mai vedea ce vedea odatã ºi ceea ce vedea atunci era doar ce îi plãcea lui sã vadã. Dar asta nu înseamnã cã ceea ce vede acum este ceea ce nu îi place sã vadã. Oare de ce nu vede acum ceea ce vedea odatã când suferea de sindromul omului care iubeºte ºi era orb pentru cã nu vedea ce ve... |
|
|
|
Postat
de catre
Luminita Suse la data de
2005-04-30 01:35:46 |
|
|