PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curăţarea site-ului Text postat de Dan Constantin cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   În primul poem tanka în versul trei aş renunţa la pronumele eu, chiar dacă va lipsi o silabă. Accentuarea sună un pic forţat şi parcă în loc de „degeaba” aş pune „în zadar”. Mi se pare mai sugestiv. Degeaba stai şi când nu faci nimic, dar se presupune că stai pe bancă în dorinţa de a retrăi armonia pierdută prin absenţa fiinţei dragi. Pentru acest vers îţi propun: „în zadar mai stau”. Cred că este mai potrivit „mai” pentru că de fapt stai pe aceeaşi bancă sperând imposibilul, dar măcar visând la trecut... Şi în acest caz ies şi 5 silabe. pe banca din parc sub aceeaşi salcie în zadar mai stau... lipşeşte armonia - sau (armonia-mi lipseşte) şi zâmbetul tău curat Eu cred că este frumos poemul tanka, pentru că salcia cu crengile ei sugerează tristeţea profundă a sufletului care îşi pleacă capul... A doua tanka şi ea frumoasă. Parcă totuşi aş schimba un pic ultimul vers. Urma buzelor deja înseamnă amintire! Dar ştii bine că unele amintiri sunt pentru multă vreme vii în sufletul nostru şi nu-şi pierd farmecul... urma buzelor tale vie în inima mea În felul acesta accentuezi starea de tristeţe prin contrast. Frunza a căzut (ea a plecat) dar amintirea este încă vie în sufletul tău şi această povară dulce amară poate doare cel mai mult... Şi în această secvenţă aş începe cu primul poem tanka. Este ca o poveste. Te aşezi în faţa colii de hârtie şi pictezi cuvinte reamintindu-ţi...   Postat de catre Magdalena Dale la data de 2007-02-01 22:02:24               O nouă varianta: Pe banca din parc sub aceiaşi salcie degeaba eu stau – lipseste armonia şi zâmbetul tău curat *** Frunza căzută la picioarele bănci îmi ţine companie – urma buzelor tale o simplă amintire. *** Pe-o foaie albă culorile cerului fac primul popas - în pata de cerneală durerile-s pictate   Postat de catre Dan Constantin la data de 2007-01-31 20:49:12               Dan, în orice poem de inspiraţie niponă trebuie să eviţi rima. În al doilea poem ai o rimă (soartă – poartă). În afară de asta totuşi poate ar fi bine să cobori puţin din abstract şi să legi poemele cumva de natură. În antologia americană Fire Pearls (Perle de Foc), unde am avut onoarea să apar şi eu, sunt numai poeme tanka de dragoste. Aşa au şi cerut de la bun început. Au specificat că este o antologie despre dragoste în toate formele ei de manifestare. Ei bine, cele mai multe poeme sunt legate şi de natură. Picături de ploaie ca nişte lacrimi, frunze ca şi gânduri sau vise, etc. De fapt, antologia este structurată pe cele 4 anotimpuri şi al cincilea capitol se numeşte „Fifth season” „Al cincilea anotimp”. Subtitlul antologiei este: „Short masterpieces of the human heart” „Scurte capodopere ale inimii umane” tradus cuvânt cu cuvânt! Am făcut această digresiune ca să pledez pentru prezenţa naturii legată de tot ceea ce ne inundă sufletul. Am scris şi eu un haiku cu urma buzelor. Şi îmi aduc aminte că am scris chiar un poem tanka tot cu urma buzelor. crengi îngheţate; urma buzelor tale în podul palmei scormonind toamna doar visele mele te descoperă... urma buzelor tale rămasă pe sufletul meu Natura este o prezenţă permanentă în viaţa noastră şi eu cred că sunt frumoase asocierile care se pot face legate de ea şi de ceea ce simţim... Te rog să nu te superi pentru lungimea comentariului! Încearcă în celelalte două poeme tanka să introduci un pic natura cum ai făcut în prima. În poemul tanka se admit personificările şi toate celelalte figuri de stil. Primele două versuri se numesc pernă şi anunţă cumva tema poemului. Versul trei este pivot si face trecerea spre celelalte două. Aştept să revii!   Postat de catre Magdalena Dale la data de 2007-01-31 19:43:14               Magda, mulţumesc pentru sugestie. Deşi nu am respectat întocmai cerinţele unei secvenţe tanka, iată ce a iesit. Pe-o foaie albă culorile cerului fac primul popas - în pata de cerneală durerile-s pictate *** Destin sau soartă, totul acum depinde de cel ce-o poartă – despărţirea-i povara tuturor celor în viaţă *** Întoarcerea-n timp pe acelaşi drum nu-i posibilă – urma buzelor tale o simplă amintire.   Postat de catre Dan Constantin la data de 2007-01-31 10:17:06               Un poem tanka reuşit. Eu îţi propun să încerci o secvenţă tanka (3 poeme pe aceeasi tema). Votez. Succes!   Postat de catre Magdalena Dale la data de 2007-01-31 09:10:45 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23932 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE