FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sunt prăbușit din iaduri, stârv, pe trepte(sonet-parodie)
Text postat de MARELE MAESTRU INTERGALACTIC
Sunt prăbușit din iaduri, stârv, pe trepte,
(Și amintirea clipei îmi e vagă!)
Deși a vrut nea Hades să mă tragă,
Din șale ruginite să mă-ndrepte,

Degeaba râde Persefona, bleagă,
În moarte sunt și întâmplări nedrepte,
Când sforăi, n-aștepta să te deștepte,
O diva-ncolăcită ca o plagă.

N-o să retez cocoșii-n zori, de creste,
Cel mult, răzbunator, voi da un brânci,
Simțirilor posace și agreste,

M-au erodat iubirile adanci,
Și-acum, căzut în colaps, fără veste,
Lovesc cu tigva, chior, de sumbre stanci...

Poezia de la care s-a pornit:
Scârbit mă simt de pasul meu pe trepte
de Adrian Munteanu

Scârbit mă simt de pasul meu pe trepte
În tremur lung și-mpleticire vagă,
Trudind steril piciorul să și-l tragă
Din lut cleios spre cer să se îndrepte.

Cu hohot râd de răsuflarea-mi bleagă
Întretăiată în căzniri nedrepte
De cel ce vrea suind să se deștepte
Din somnul lui, molipsitoare plagă.

Genunchi zdreliți de-acel îndemn spre creste
În sângerare stau urcând pe brânci,
Întrezărind obârșiile-agreste.

Cămăși de foc se rup prin râpi adânci.
Când am ajuns pe culme, fără veste,
Sleit de chin, m-am prăbușit pe stânci.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE