FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Raluca-Mariana Negulescu




Argint topit în nesfârºit.
Colaps al universului tãcut...
Îmbrãþiºãri prea oarbe cu pãmântul,
Crotal te-nvãluie în vise.

Infern...sau Rai?
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Poemele tale sunt gânduri ce ºi-au rupt parcã lanþurile pentru o nevoie cosmicã. Apoi stau liniºtite, alãturi, pe un bolovan ºi fumeazã o þigarã în libertate, întrebându-se dacã nu era mai bine înãuntru, fiindcã universul este atât de mare, pare in colaps, îmbrãþiºeazã orb pãmântul, ºi-un ºarpe uriaº învãluie totul în strânsoarea-i.
E Rai sau.. Iad?
Asta va trebui sã þi-o lãmureºti singurã, Raluca.
Daca El-ul pentru care înfruntai zãpada este cel cãruia-i ceri sã te ucidã, altfel va fi ucis, înþeleg cã problema e propriul trup în care ne simþim prizonieri ºi din care scãpãm rareori prin iubire.
„arunca-mi trupul greoi si obosit
de veacurile ce l-au lovit” –
“ Fericirea - nu o mai vreau”.
Pui totul la bãtaie într-un joc periculos mizând cã acestea nu se vor întâmpla.
Atâta timp cât lumea pe care o visezi nu este clara, atâta timp cât nu redai experienþele trãite dupã ce ai fost „omorâtã”, dupã ce þi s-a „ars fericirea”, concluziile, jocul tãu poetic rãmâne o încercare fãrã substanþã, chiar dacã nu pot sã trec pe lângã el nepãsãtor, fiindcã zborul , clocotirea, arºiþa, topirea, sclipirea, incendiul, ºi mai ales tu, care plângi cu ploaia care cade, mã fac sã stau locului
ºi sã-cerc sã-nþeleg ce se-ntâmplã. Dacã nu pot sã fac ceva pentru tine, fã tu ceva pentru mine, învaþã-mã cum sã n-ajung în Infern ºi poezia e... gata.
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2003-11-17 04:57:06
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE