FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Mihail Buricea
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Eu n-am zis a n-ar avea loc in literatura romana, nu cei citati ci chiar jumatate din tara asta daca ar scrie, dar Patapievici nu e nici o somitate... atata timp cat denigreaza limba romana, ori operele marilor poeti si scriitori romani. Dar ce zic eu? nu dintotdeauna romanul si-a urgisit poetii si scriitorii?:) nu dintotdeauna i-a dat la moaca celui mai bun ca el, devenind celebru prin insasi faptul ca l-a atacat sau chiar desfiintat?
nu e falsa modestie, nene Sorine, dar nu mi-am facut absolut deloc visuri de glorie
Valori autentice culturale sunt o sumedenie in Romania, dar nu-i prea vedem la televizor, ii gasim uneori prin revistele culturale

nu vad de ce sa scoatem pe cineva din literatura, dar nici sa-i cantam imnuri pt. ca ciordeste banii alocati culturii
 
Postat de catre BBBB aaaaaa la data de 2007-01-16 07:50:20
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
 
Domnule Buricea, felicitari pentru postare!

Am mai citit si inainte cate ceva despre aceste lucruri, totusi m-ati surprins cu unele noutati.

 
Postat de catre General Motors la data de 2007-01-16 05:12:21
         
 
 
Lory, acuma pe bune...Patapievici, Liiceanu, Plesu, Cartarescu, etc. sunt niste somitati ale culturii si literaturii noastre.

Sa nu uitam ca nici Macedonski nu l-a agreeat pe Eminescu si nici Caragiale. Atunci trebuie sa ii scoatem din literatura numai pentru asta?

Intotdeauna pe taramul acesta literar au existat frecusuri intre personalitati.


Pentru mine, in literatura au loc si Eminescu si Patapievici si Cartarescu si...Lory Cristea, de ce nu?

Desigur, bajetii astia care il contesta pe Eminescu se considera o elita a intelectualitatii romanesti fata in fata cu vulgul, cu prostimea.
Or fi ei o elita, dar nici noi nu suntem chiar batuti in cap cum ne cred.
 
Postat de catre General Motors la data de 2007-01-16 05:10:20
         
 
  Multumesc, Lory draga!
Imi pare bine ca impartasesti aceleasi conceptii ca si mine!
 
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2007-01-16 03:36:26
         
 
  ,,Din pacate, pseudoelitele ca: Patepievici, Liiceanu, Plesu, etc. il dezonoreaza pe marele nostru poet Eminescu``

Asta e valabil doar in mintea lor, Mihai, cine e Patapievici? cel care cheltuie banii destinati ministerului culturii pe plimbari si vacante cu tot felul de asa zisi literati, in timp ce muzeele si monumentele noastre au de suferit? la cultura sunt oameni conform culturii celor care i-au desemnat, si asa s-a intamplat de ani buni incoace
s/a scris despre cele doua faclii cu flacara in jos de pe mormantul lui Eminescu? nu se stie cum au aparut, dar nici nu i-a interesat sa le indeparteze.... mi-e oscarba imensa dar tot mai sper ca va rasari si un pic de soare in cultura romana

stea! si felicitari!
 
Postat de catre BBBB aaaaaa la data de 2007-01-15 23:03:39
         
 
  Aceasta e treaba domniilor lor. Eu am mai spus că nu mă interesează ce spun cei care se înțeleg doar pe ei. Oglinzile sunt universuri în care, dacă privești bine, vezi mai mult decât propria-ți mărire sau cădere. Să privească fiecare în adâncul lui și să aleagă neghina de grâu atât cât e câmpul viu. Nimeni, niciodată, cu sufletul curat și cu judecata dreaptă, nu-l va considera pe Eminescu altceva decât Eminescu. Defăimătorii nu sunt decât oameni care vor mai mult de la ei și nu le oferă nimeni, nici ei, și atunci atacă tot ce pare să-i eclipseze. O seară fericită.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-01-15 18:15:36
         
 
  Sigur vizionar, asa sunt geniile, Tea draga!  
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2007-01-15 17:57:38
         
 
  Asa-i, Mariana, dar ne ofenseaza!  
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2007-01-15 17:54:14
         
 
  Articol pertinent dar mai ales interesant prin asocierea poetului cu einstein-ismul contemporan. Vizionar? Probabil . Ori poate "numai" puterea de patrundere in sferele superior misterioase alte genialitatii..... "Intelectualii" care musca din invidie cu pasiune sunt numai nimicuri trecatoare... Eminescu, Shakespeare, Beethoven........ adevaruri permanente in fata carora ne plecam! Felicitari! Calvar  
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-01-15 17:50:39
         
 
  Elitele acestea, dragă Mihai, au meritele lor acolo unde le au, dar și multă aroganță, grandomanie când e vorba de cineva care ar putea cumva să le umbrească inteligența (superioară), pe care eu nu le-o neg, dar nici nu le-o așez pe aceeași treaptă de recunoaștere pe care stă și va sta Eminescu. Mulțumesc pentru apreciere. Meritul e al lui Eugen Lovinescu. O seară fericită.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-01-15 17:42:53
         
 
  Din pacate, pseudoelitele ca: Patepievici, Liiceanu, Plesu, etc. il dezonoreaza pe marele nostru poet Eminescu, etichetandu-l, cadavrul din camara romanilor, si ei considerati ca o turma de vite... Am scris, in acest sens, poemul_urare "Aho!Aho! roamane frate"
Si cand te gandesti ca sunt "platiti", ptr blasfemiile lor, din sudoarea acestui popor, mereu batjocorit...
Deosebit eseul tau, Mariana draga!
Felicitari si o zi minunata!
 
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2007-01-15 16:20:24
         
 
  „Reputația literară este născocirea câtorva zeci de oameni de cafenea, unde se otrăvesc cu alcoolurile bârfelii, se invidiază și se înțeapă ca aricii strânși la un loc. Cu astfel de gânduri întunecate ajunse în dreptul locuinței sale din fundul Caimatei. În curte, beznă și troiene de zăpadă neridicată; vântul fluiera răgușit prin pridvoarele ruinate. Se poticni pe scara ruptă; în cerdac tot vânt; nimeni în jur; baba Luța dormea departe, cofeiul de apă înghețase în tindă; în fudul sălii înguste, o gazorniță afumată fumega. Se aplecă să nu se lovească de prag; în odaie frig și duhoare… după ușă se aflau rufele murdare uitate acolo de două zile de baba Luța. Le luă în brațe și le aruncă în odaia cu boarfe în dezordine; deschise fereastra ca să lase să intre aerul rece; cel puțin să nu mai miroasă. O închise apoi și se așeză la masa de brad; nu izbutise încă să aibă un birou; nici foc în sobă nu i-ar fi stricat. Căzu cu capul între palme și se adânci în mizeria existenței lui; își aduse apoi din odaia de alături o oglinjoară crăpată, de se privi: nebărbierit. De ce nu se bărbierise când știa că merge la dânsa? Cravata destrămată, cămașa țîriită de baba Luța, în dreapta lângă guler; gulerul slimos. Se lovi cu pumnul în cap și gemu. Avea în buzunar cincizeci și șapte de lei (agoniseala de o viață); de ce nu-și cumpărase o cravată, un guler, o cămașă? de ce nu se răsese? Se compară: ea albă sub lumina policandrelor, strălucind de briliante și safire, și el murdar, neîngrijit. Îi fu silă. Toată tragedia lui vestimentară îi reveni tăios în minte; de-abia acum o simțea… Nu se mai gândi la epocile de lipsuri, ori de rătăcire cu trupele de actori, ci la epocile în care avea cu ce trăi. Niciodată nu fusese îmbrăcat pe de-a-ntregul, când avea haine noi, n-avea pălărie; când avea pălărie nouă, n-avea ghete; când avea ghete, n-avea cămașă curată; când avea cămașă, îi era cravata destrămată; totdeauna i-a lipsit ceva; totdeauna s-a temut de o privire stăruitoare îndreptată asupra lui, ca să nu descopere o ruptură, o pată, o necurățenie. Fusese odată invitat la masă la Lacăr Catargiu, care-l prețuia și voia să-l cunoască mai deaproape. Se îmbrăcase îngrijit, cu jachetă nouă, cu tot ce avea mai curat; în drum se oprise câteva minute la Hugues, unde, la o masă, se nimerise Goicea, un ziarist acru. Cum aflase unde se duce, îl măsurase de sus până jos, îl privise stăruitor și dăduse din cap sceptic și cu dispreț. „E invidios.” își spusese el. Peste doi ani îl întâlnise la un colț de stradă; știa că înnebunise; în adevăr, pe un frig înțepător, cu pălăria în mână, el bălăbănea din cap, vorbind singur. Căutase să-l ocolească, uitându-se în altă parte, când se auzise strigat pe nume… „– Treci mândru pe lângă mine și te faci că nu mă vezi? Te duci tot la Catargiu? Hai? De aia ești cu nasul pe sus? Ascultă, măi poetule, dacă te duci la dânsul, schimbă-ți cravata, că aia de atunci era ruptă, să nu ne faci de râs pe noi ăștia care nu mâncăm pe la mărimi.” În sminteala lui, nebunul își mai amintea de cravata lui, din pricina căreia, se vede, îl măsurase și-l privise cu dispreț; nu i-o spusese atunci, dar se răzbuna acum. Un val de sânge i se urcă în obraz. De ce se lăsa în starea asta de părăsire de sine? Atâția oameni mai săraci ca dânsul se purtau îmbrăcați cuviincios, pe când el nu putuse, nu izbutise nici chiar când încercase.” (E. Lovinescu, „Mite. Bălăuca”) Un crâmpei din viața lui Eminescu, așa cum îl văd mulți cunoscători și nu greșesc, pentru că așa a fost omul Eminescu, din cauză că n-a dat importanță vieții trecătoare, cărțile i-au fost aproape de suflet și gând, chiar dacă n-a reușit să obțină o diplomă care să ateste că se pricepe la ceva anume. Și vinul și lăutarii, alături de Creangă sau de actori. Starea lui de delăsare a fost cauzată însă și de neîmplinirile afective și de boala care i-a afectat familia. Prețuind omul cu toate ale sale, pentru că nu e dreptul nostru să judecăm un seamăn care-și trăiește viața pentru cuvântul scris, nici altul, ci să-l înțelegem și să-l ajutăm, plec fruntea în fața celui care a trecut prin mintea sa enorm de multe din întrebările lumii, dând răspuns și întrebându-se mai departe, cât permiteau cunoștințele vremii sale, de multe ori mult mai departe. Mulțumesc poetului că a existat, am fi fost extrem de săraci fără cuvântul său.

Mulțumesc pentru vot, Mihai, și pentru înțelegerea textului.
 
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-01-15 12:43:34
         
 
  Multumesc mult ptr apreciere, stimate Domn Ganea!
Detractorii lui Eminescu nu vor altceva decat sa ne piarda, cu orice pret, valorile neamului nostru, si prin aceasta, pe noi ca natiune!
PS: Cititi va rog poezia mea "Aho!Aho! romane frate". Am acolo niste urari, care cred ca va vor multumi.
Cu adanca consideratie, Mihail Buricea!
 
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2007-01-15 11:43:18
         
 
  Domnule Profesor,
Va felicit pentru un text absolut superb! Un frumos omagiu pentru ziua de azi.
Sunt de acord cu toate ideile dumneavoastră care, de altfel sunt bine documentate și bine explicate.
Imi permit sa va spun ca aceleasi idei le-am avut (le am) și eu. Am scris demult un text similar, cu exact aceleași trimiteri. Dacă nu ați postat dumneavoastră acest text minunat, l-aș fi postat pe al meu.
Textul l-am scris de mult; l-am trimis unei reviste franceze de SF, care l-a și publicat.
Sâmbătă a avut loc la Casa de Cultură a Sindicatelor din Buzău lansarea cărții de proză a lui Nicolae Tudor. A urmat o discuție despre detractorii lui Eminescu, de azi și de mai demult. Am expus apoi exact aceleași idei.
După aparție acelui număr nemernic din "Dilema" am trimis textul fiecăruia dintre detractori, cu rugămintea de a apărea în revistă la rubrica cititorilor, măcar fragmentar. Și, dacă nu apare, i+am rugat să-mi răspundă în scris. Aștept răspunsul și astăzi.
Și mă întreb și acum dacă intuirea ante Eistein a teoriilor relativității a fost premoniție.
Încă o dată felicitări!
 
Postat de catre Aurel Ganea la data de 2007-01-15 11:33:18
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23927
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE