PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Octavian Sergiu Ciurtin cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Mariana Dragă acum recitesc textul tău şi văd clar că tu eşti singura care ai inteles totul... mă bucur şi apreciez cu mult respect tavy   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-01-14 03:33:49               silvana cand spui ... "Autorul încearcă, după umila mea părere, un joc inedit al rimelor; cu slove, unele dintre ele regionalisme (zăluzeală, zăticneală, zdrumicătură, zebereală), altele inexistente (zbâbuială, zârgheală). Această „poemă” zugrăveşte suferinţa morală a unui client de bodegă, după experienţa trăită în urma unei tentative nevinovate de a efectua o consumaţie în locaţia amintită." NU ESTE AFRONT PERSONAL? "Domnule Ciurtin, Nu înţeleg de ce luaţi comentariul meu ca pe un afront personal. Nu vă cunosc şi nu m-am adresat dumneavoastră în comentariu. Am făcut doar o analiză a textului. M-am referit numai la text şi la personajele sale. Vă rog să-l recitiţi, pentru a vă convinge de acest lucru." înţeleg...eu beţivul şi cei care m-au caftit !!! mulţaM SILVANA   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-01-14 02:53:37               Lory eu am vrut sa-ŢI EXPLIC DAR NU AM MAI APUCAT CA DISTINSA DOAMNA M-A REZEMAt de stâlpul infamiei colţ cu crâşma cea haină unde nu m-am putut acomoda ;)) dar urmează alte litere din alfabetul românesc care poate fi abătut de la regulă;)) nu te supăra ardeleanca mea dragă. ;)) Silvana eu nu vreau decat sa-ţi doresc sa scri si tu mult si bine cu simt de raspundere si cu atentie la ochiul critic fara suparare ;)) şi "Resemnare" să nu fie doar inceputul fara final... Silvana nu cred ca e ceva personal... e dentologic ;)) oricum m-ai facut sa te tin minte prin franjurii care mi-ai lasat in uimire... Lori ...asta-i viaţa ;)) doar tu ştii nu? şi tu ai avut discriminări pe acest site , nu? asta-i viaţa ardelenilor în lume ;)) Lori, Sergiu e cu tine... cu drag tavy Mariana draga mea nu ştiu unde ai fost ca să ma aperi , ai lipsit fix când trebuia să fii prezentă... ;)) dar totuşi ai revenit când trebuia ;)) mulţam draga mea. Mă bucur de zmângăleala ta ;)) alături de Lory. în voi mai pot să am încredere... Silvana dragă urmează poem cu vvvvv nu te bucuri? nu va fi din crişmă ... oricum cu va fi cu :Resemnarea mea:..., sa te pregatesti de critica , ca ştiu ca şi critica-i o muncă din timp pregătită...;)) povestea despre fese...Josy chiar a ajuns intre fese... dar tu iartă... cu drag tavy   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-01-14 02:43:44               ,,Îmi doresc o zburdătură Sau o mică zângăneală Dar din marea zăpăceală A rămas doar… zdrobitură!'' zângănişi a zdrăngăneală fără, ca de noi, să-ţi pese ne băgaşi în zăluzeală cu povestea despre fese   Postat de catre hhhhhhhhhhhhh hhhhhhh la data de 2007-01-13 19:47:42 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Domnule Ciurtin, Nu înţeleg de ce luaţi comentariul meu ca pe un afront personal. Nu vă cunosc şi nu m-am adresat dumneavoastră în comentariu. Am făcut doar o analiză a textului. M-am referit numai la text şi la personajele sale. Vă rog să-l recitiţi, pentru a vă convinge de acest lucru.   Postat de catre Silvana Iacob la data de 2007-01-13 15:53:37               Zmângălesc şi eu un comentariu simplu, că-mi cam zângăneşte mintea după asemenea lectură a zăpăceală sau a zdrobitură, poate a zăcăşeală... Frumos. Ştiu că nu treci prin ce zici şi nici alţii n-ar trebui să zică, pentru că zicătura, dacă nu e înţeleasă, duce la zârgheală. Asta am avut de zis. Votez. O zi cu fericire.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-01-13 14:19:01               ce-are una cu alta? eu te-am rugat să-mi explici câteva expresii, că doar tu le-ai scris, şi-n ciuda faptului că sunt şi eu ardeleancă, nu le pricep... sau nici tu nu le prea bungheşti?:)))) aştept:)   Postat de catre BBBB aaaaaa la data de 2007-01-13 13:30:59               acum am revenit drag Josy sa pot sa te informez dar cred ca după "polologhia" distinsei doamne Silvana Iacob, care m-a transat si m-a facut si betiv sau carciumar sau orice pe acolo, nu cred ca mai este nevoie de explicatii. se poate consulta dexul cu mult respect te rog sa ma intelegi. cu drag sergiu multumesc Mihai de atentia cu care ai citit si ai inteles "betivismele" limbii noastre. ;)) cu drag tavy   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-01-13 13:21:12               Autorul încearcă, după umila mea părere, un joc inedit al rimelor; cu slove, unele dintre ele regionalisme (zăluzeală, zăticneală, zdrumicătură, zebereală), altele inexistente (zbâbuială, zârgheală). Această „poemă” zugrăveşte suferinţa morală a unui client de bodegă, după experienţa trăită în urma unei tentative nevinovate de a efectua o consumaţie în locaţia amintită. „Am intrat în crâşmă şi-am zbierat Dar am ieşit pe geam tot zgârâiat Şi după marea zbierătură Păcat că n-ai văzut atare zburătură…” Cu elan poetic, subiectul intră în crâşmă zbierând, aşa cum îi şade bine unui client serios – pe uşă, probabil; şi a ieşit pe geam – aici nu se specifică dacă ieşirea a fost voluntară sau provocată de altcineva. De asemenea, nu se înţelege nici motivul pentru care, deşi a intrat pe uşă, el a trebuit să evacueze localul pe geam; şi nici dacă geamul era deschis sau închis – amănunt extrem de important. „Ajuns la “doftor” după zicătură Cu targa-n stare doar de zăpăceală Cusut apoi de zdrobitură Şi acuzat peren de zăluzeală…” Strofa a doua îi conferă tărgii o personalitate, aceasta putând fi capabilă să zăpăcească – pe subiect, înţeleg; carele, sărmanul, după ce afirmă că a fost cusut de către zdrobitura însăşi (?!), mai este, pe deasupra, acuzat de nebunie (zăluzeală). „Dar omul meu de zbâbuială Cuprins de-a vinului zârgheală N-a bagat de seamă zdrelitura Veni cu idem zdrobitura.” În strofa a treia apare, iacătă, dintr-odată (sic!), un al treilea personaj (în afara eroului şi a tărgii): „omul de zbâbuială” – ce dracului o fi însemnând asta, cred că nici autorul nu ştie. Am găsit în DEX „zbihuială”, care înseamnă zgâlţâială – dar nu sunt sigură că asta a avut în minte poetul, în momentul scrierii. Zdrobitura din strofa a doua a devenit aici zdrelitură (poate că eroul nostru, cu minţile zdruncinate, n-a mai ştiut cine l-a cusut în strofa a doua: zdrobitura sau zdrelitura ?). Iar „omul”, care nu observase zdrelitura (sau zdrobitura ?), l-a pricopsit pe subiectul principal cu „idem” (adicătele „aşişderea”) zdrobitura (sau zdrelitura, că nu mai înţeleg nimic ?) „Sării pe targă-n zicătură Făr-avea nici zăticneală Făcu din mine –clar zdrumicătură Cu dragoste şi zăcăşeală…” Şi zdrobit şi zdrelit, eroul a sărit de bunăvoie pe targă, „făr-a avea nici zăticneală” (adică fără nicio problemă); cu dragoste, dar şi cu ură simultan (adică „zăcăşeală), l-a făcut „zdrumicătură” – cine ?, Dumnezeu ştie... ultimele două versuri nu au subiect. „Dar am rămas zmângălitură După marea zgâlţâială Nu doresc zdruncinătura Nici chiar trista zebereală” Şi iată că eroul a rămas „zmângălitură”, adică o „mâzgălitură” pe hârtie, aşa cum e şi poema de faţă; şi declară solemn că nu-i mai trebuie nici zdruncinătură, nici sechestru („zebereală”) „Îmi doresc o zburdătură Sau o mică zângăneală Dar din marea zăpăceală A rămas doar… zdrobitură!” În schimb, îşi doreşte să zburde şi să zornăie (precum rimele-tingiri de alamă din cozile versurilor). La final, o resemnată constatare: „din marea zăpăceală a rămas doar... zdrobitură” La fel sunt şi creierii mei, după lecturarea acestei „capodopere”. Dacă acesta a fost scopul propus, felicitări, stimate autor ! Ai reuşit. Cu vârf şi îndesat. P.S. Până la urmă, care este legătura dintre titlu: „zăhăiala (adică neliniştea, tulburarea) din fese” şi conţinutul textului ?   Postat de catre Silvana Iacob la data de 2007-01-13 11:53:50               Deosebita poezie, scrisa cu talent, intr-un neaos limbaj ardelenesc! Feticitari si votez, Tavy draga!   Postat de catre Mihail Buricea la data de 2007-01-13 10:57:43               iubită-mpărăteasă sunt de acord, dar maine că acum e prea târziu. promit Josy că o fac şi pe asta pe-nţelesul tău şi-al limbii noastre... (sunt cuvinte romanesti şi ardeleneşti scoase de la naftalina!!!) cu drag sergiu...(după ora 12)   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-01-13 03:13:42               ,,zbâbuială, zebereală, zăcăşeală…, zăhăială-n fese''... musai să mi le desluşeşti, Sergiule că- poezia asta eşti prea ocoş pentru cultura mea:) Josy   Postat de catre hhhhhhhhhhhhh hhhhhhh la data de 2007-01-12 23:57:26	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23983 Comentarii: 120107 Useri: 1426
ADMINISTRARE