FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Veronica Pavel

Aveam patru ani și nu știam să scriu.
Pe vremea mea copiii nu erau precoce, astăzi de la trei ani știu să manipuleze computerul.
Fratele meu mai mare se pregătea să intre la școala.
Eram obișnuită ca din resturile hainelor mamei să mi se facă și mie o rochiță.
De aceea, confecționarea pentru frate a uniformei școlare m-a lăsat indiferentă.

Când însă i s-a cumpărat papetaria: ghiozdanul, cărțile, caietele, creioanele, gumele, hârtia de învelit, etichetele, penarul și celelalte,
atunci am trăit tragedia de a nu avea și eu articolele respective.

Principala țintă a dorințelor mele nu erau
nici cărțile, nici penarul, nici etichetele, nici hârtia de învelit.
Obiectele mult jinduite erau doar creioanele și caietele,
cu alte cuvinte cele necesare scrisului
(ignorând pe atunci că guma este indispensabilă, mai importantă decât creionul însuși).

Îmi placea să scriu.
În ciuda încercărilor mamei de a mă convinge că din moment ce nu știam să scriu
nu aveam nevoie nici de creioane nici de caiete,
a fost cu neputință să scape de gura mea,
eu o țineam una și bună,
doream un caiet și un creion
ca să scriu.

În cele din urmă mama s-a înduplecat
și mi-a dat un creion și un caiet de aritmetică.
Dar eu,
aflând că acel caiet este pentru numere și socoteli
l-am refuzat categoric
argumentând că am nevoie de un caiet
pentru scris.

Deși mama a încercat să-mi explice
că pe caietul de aritmetică se poate nu numai scrie,
dar și desena,
eu l-am refuzat cu îndârjire.
Doream un caiet fără linii să scriu ca un om mare, ca tata, care scria pe foi neliniate.
Mama mi-a dat un maculator.

Mi-a plăcut nu numai pentru că nu avea linii,
dar și pentru că era mai mare decât caietele refuzate de mine anterior.
Mi-am luat mulțumită caietul și creionul
M-am urcat pe pat
Și m-am așezat turcește
Cu caietul pe genunchi și cu creionul în mâna.

M-am apucat de lucru.
Nu mai conta nimica în jur.
Vag de tot auzeam că mama îi arăta fratelui meu
cum se învelesc cărțile și caietele,
cum se lipesc etichetele,
dar toată agitația din cameră mă lăsa rece,
nu eram atentă decât la scrisul meu.
Am hotărât să scriu caietul în întregime,
nu-mi puteam permite să pierd vremea și să fiu atentă la ceea ce se petrecea în jur.
Nu era ușor de completat un caiet întreg, gros și cu pagini mari.

Am luat pagină cu pagină,
desenând cu creionul spirale și încercând să umplu în întregime spațiul paginii.
Dacă cineva m-ar fi urmărit
și ar fi vrut să descrie cu exactitate activitatea mea
ar fi folosit verbul “a mâzgăli”.
Din fericire nimănui nu-i păsa de ceea ce făceam eu.

Când am terminat, obosită de munca serioasă de a umple caietul
m-am dus la mama
si i-am arătat, mândră și satisfăcută, manuscrisul.

S-a uitat la primele foi și a vrut să mi-l înapoieze.
Am insistat să îl parcurgă foaie cu foaie până la sfârșit.
Fiind preocupată de fratele meu, m-a repezit:
“Ce vrei să-mi arăți în caiet, nu vezi că l-ai umplut cu mâzgăleli? Eu ți-am spus că nu aveai nevoie de caiet, pentru că tu nu știi să scrii!”

Mi-am luat înapoi comoara, am privit-o pe mama cu revoltă și, contrariată, am izbucnit: “Ba eu știu să scriu, tu ești cea care nu știi să citești ce am scris eu”.

Acesta a fost debutul meu în ale scrisului, cu mulți ani în urmă.
Pe parcurs am evoluat și părerile ni s-au schimbat,
ale mamei despre scrisul meu,
ale mele despre cititul ei.


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Ma bucur, Florin, ca textul meu te-a prins. Multumesc pentru trecere, te mai astept!  
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-01-11 21:18:25
         
 
  evocarea ta m-a impresionat, e aici o prospețime a începuturilor ce surprinde, am putea spune, misterul auroral al înscrierii cuvântului pe foaia albă de hârtie. Frumos ai condus și raportul creatorului-copil cu lumea și modul în care el o întâmpină cu conștiința incipientă a autenticității actului său donator. drag, Florin  
Postat de catre Florin Caragiu la data de 2007-01-11 19:37:38
         
 
  Rodica, Tea, multumiri pentru trecere si aprecieri. Va astept intotdeauna cu drag!  
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-01-11 01:22:15
         
 
  Imi place relatarea fireasca, recapitularea, mai corect spus, a unor tare cu care ne inscriem in limitele existentei incercand sa trecem pragul in spatiul larg deschis iluziilor si sperantelor si, daca suntem norocosi, sa si atingem cateva. Finalul "face toti banii"calmeaza tensiunea recapitularii ; a ta si a noastra. Bun text, Calvar  
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-01-11 00:58:51
         
 
  Dragi aducei aminte. Ai scris atat de frumos că o lacrimă s-a prelins pe obrazul meu citindu-ți randurile, Veronica. Mi-am amintit de degetele pline de cerneală și de mama care a fost prima mea învătătoare.
Frumoase amintiri din copilarie.
Cu drag,
Rodica
 
Postat de catre Rodica Elena Lupu la data de 2007-01-10 19:43:28
         
 
  Sunt bucuroasa, Elena, ca cineva cu talentul tau se poate recunoaste in mica mea povestire! Multzam pentru trecere si frumoasele cuvinte!  
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-01-10 14:32:36
         
 
  Veronica, o intamplare similara am trait si eu, m-a rascolit mica ta povestioara incarcata de semnificatie. am citit cu emotie si m-am regasit in scrierea ta cu linii si forme neregulate, prin care eram si eu mazgalita, ca si tine:))
cu drag
elena toma
 
Postat de catre ambigua departare la data de 2007-01-10 10:22:30
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE