FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Daniel Bratu
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  cred ca ai dreptate in privinta pozelor, Elia,
le voi scoate din pagina, cu tot cu invelisul lor kitsch-os (mai ales pe ultima), asa cum nici nu au fost initial

cu ultimul vers, nu stiu, insa, inca imi pare potrivit, pentru ca, vorba ceea, existand, "realitatea e cruda" :)

multumesc mult, Elia, placute-s orice trecere si orice popas al tau prin pagina mea

 
Postat de catre Daniel Bratu la data de 2007-01-11 17:29:26
         
 
  Placuta adancire in lectura poemului tau de prin alte vremuri.
Doar pozele si ultimul vers m-au trezit la realitate - desi nu tineam neaparat. :)
 
Postat de catre elia david la data de 2007-01-10 08:49:06
         
 
  da, stiu ca l-am scris intr-o firida a neogenului, la loc umbros,
pe unde, cu tot ascunzisul, a si iscat oarece polemici :)
multumesc Diana, pentru respiratia delicata, florala, parfumata a comentariului tau
 
Postat de catre Daniel Bratu la data de 2007-01-09 15:06:09
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Un poem minunat si drag mie, pe care mi-a facut mare placere sa-l recitesc. Acele tonuri suave, cantate cu har de un menestrel ce atinge `nalturi Poe(tice), il "zanesc" in zborul sau de basm. Toata aprecierea si un vot, ambilor!  
Postat de catre Diana Luiza la data de 2007-01-09 14:37:06
         
 
  Tea si, mai ales, Gina,
n-am spus ca acele drame nu mai exista,
ci ca ele "nu mai au priza astazi",
inclin si eu, dar numai sa cred ca am fost inteles, din repezeala, gresit,
gresind si eu prin supralicitari,
asa ca gatul plecat fularul vostru tras n-ar mai avea sa taie :),
distractie pe champagne placuta
si off-topic tare ca fularu` in continuare
 
Postat de catre Daniel Bratu la data de 2007-01-09 08:53:03
         
 
  0ff topic too: nimic nu-i imposibil , Gina! Calvar  
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-01-09 02:21:55
         
 
  off topic:

tea cum o sa bem noi o champagne impreuna...eu de-o parte, tu de alta, tragand fularul de capete...


rad, goia


 
Postat de catre nula nada la data de 2007-01-09 01:38:03
         
 
  Gina are dreptate, dramele exista si ce drame! Dar ceea ce lipseste este chemarea celor care "stiu" spre detasarea umbrelor ce le inconjoara. Calvar  
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-01-09 01:34:22
         
 
  fularul gri, de antimoniu, trece
in aur, prins la gat de tine, iata,
iara Isolda-mi umbla dezbracata
si numarand regizoral: "doi-zece"... (daniel- bra)


fain poete, plecaciuni...insa:


dramele nu mai au priza astazi, ele sunt legate la pamant, precum povestile cu zane prin talpile tale :)/ rostesti,


ma revolt:

dramele exista...ne mintim (doar) printr-o retina superficiala legata anormal de ureche, atunci cand negam...


goia






 
Postat de catre nula nada la data de 2007-01-09 01:04:12
         
 
  locurile se schimba, Tea, din cand in cand, Calatorul devine Atlas, ca intr-un vis, cu genunchii moi,

Gina, dramele nu mai au priza astazi, ele sunt legate la pamant, precum povestile cu zane prin talpile tale :)
si
fularul gri, de antimoniu, trece
in aur, prins la gat de tine, iata,
iara Isolda-mi umbla dezbracata
si numarand regizoral: "doi-zece"...

 
Postat de catre Daniel Bratu la data de 2007-01-09 00:42:34
         
 
  daniel- bra,

te salut amigo, pentru acest poem...ultimul vers in stil bratu- total, un fular aruncat in jurul gatului...sper nu prea strans...

ai impletit toate cele drame clasice de iubire...si eu chiar ating cu talpile pamantul Isoldei...

aprecieri,


goia

 
Postat de catre nula nada la data de 2007-01-08 23:52:37
         
 
  Frumos poem, iar finalul e magistral: ce "scurt" coboram la locurile noastre! Felicitari, Calvar  
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-01-08 23:12:30
         
 
  e un text mai vechi, nepostat pe acest site - cred ca tot in martie 2005 a fost scris -
si faptul ca a reusit, si el, acum, in alta perioada, sa adune comentarii favorabile si sensibile din partea unor oameni carora le apreciez mult talentul, inseamna mult pentru mine,

multumesc Aurel (chiar flasneta e o vioara – ea are “arcus de tabla si manere” - tot o metafora), Valeriu (admiratie si din parte-mi, bun re-gasit, maestre Val), Dan (nu stiu daca “Ultimul”, dar sigur cel mai mare “calamburlist” intalnit de mine, un talent urias trezit recent, in plina crestere, explozii si explorare), Adelina (poeta cu melodii in sidef, pentru care sunetele, cuvintele au ajuns mangaieri de simboluri si alchimii superioare)

in mod neobisnuit, imi permit, explicativ, cateva considerente – chei pentru acest text, aceleasi din alte vremi, asa cum l-am gandit inca de la scriere:

versurile pleaca din romantismul suprarealist al lui Poe (de aceea subtitlul este “poe-zie”, ca prima referinta), exprimat in The Raven (Corbul), trec prin simbolism si ajung la razantul nemetaforic al timpurilor de astazi, mai ales prin versul final,
acel “Nevermore” nu este un leit-motiv, precum la Poe, el pica drept ca o ghilotina intre lumi, exprimat in ultima parte a textului de catre noua iubire fantastica, adunand in ea toate iubirile, ca intr-o vraja, noua “Lenore” (flasnetarul, de fapt, “flasnetara”), si nu de catre Corb, acesta avand doar rolul de mesager tacut, indirect (a doua referinta la textul lui Poe), al nenorocirii;
revenind la Corb, ca simbol, pentru romanticii gen Poe, el este pasarea neagra care planeaza peste campurile de lupta, hranindu-se cu hoituri, aparitia sa in vise prevestind nenorociri;
rezultanta simbolistica a corbului, insa, luand in consideratie diverse credinte, conduce spre acceptia ca acesta are si rol de mesager solar, divin si chiar ghid al sufletelor in ultima lor calatorie;
in strofa “Avea-n taciunii ochilor cinabru/ si din clavicula ei alba cresteau gheare/ cu rosu adancit in fiecare/ artera mirosind a candelabru.”, Corbul chiar “creste”, prin ghearele sale ca niste radacini, din clavicula flasnetarei , hranindu-se, tot prin gheare, cu sangele femeii (prin acceptie simbolista, “clavicula” este atat pod cu seminte, fertilizator, cat si cheia magicienilor – clavicula lui Solomon),
depasirea cadrului romantic (noaptea) are loc prin introducerea, din start, a atmosferei gri, granita lumilor - de "antimoniu" – simbol alchimic al starii apropiate de perfectiune, inainte de ultima etapa a transformarii plumbului in aur, el exprimand posibilitatea unui elan suprem dar si pe aceea a unui esec definitiv;
rolul Lampii – cea care la Poe proiecteaza umbra Corbului pe covor, este preluat, aici, combinat, atat de catre Luna, cat si de catre Soare (“Luna spre casa-mi alungise zorii “), simbolismele acestora fiind si aici corelate, dar intr-o dependenta inversa (pentru ca Luna, ca simbol al ritmurilor biologice, dependenta de lumina Soarelui, simbolizand si principiul feminin, in acest text devine activa, “lungeste zorii” – atat ca lumini cat si ca umbre);
in text, ca simbol, flasneta (element nou fata de The Raven) are, pe langa sensul muzical, de vraja si atragere in cursa, si rolul de stafeta, de amuleta (referintele sunt la crucea cu toarta a zeitei Isis, cea reprezentand cerul, pamantul si omul, amuleta numita “Anh”) simbol al unei forte magice, dar care, in combinatia cu simbolistica oferita de Corb (“A disparut, lasandu-mi in flasneta/ alti corbi sa-nvarta muzica de sfere/ de care-atarna acum, doar ca manere,/ mainile mele, cruci de amuleta.”) trimit spre funebru, spre o intensa vitalitate, atat sonora cat si imagistica, dar de car mortuar,
impresie adancita si de modul configurararii in text a altor simboluri, precum: arcus, vioara, cinabru, candelabru, chivot, roza, rodie, frunza de acanta, bacanta, arca, ambra…
 
Postat de catre Daniel Bratu la data de 2007-01-08 22:23:03
         
 
  Eu completez triada. Orice cuvant in plus prisoseste.
Felicitari Daniel pentru un poem superb!
 
Postat de catre Adelina Ionescu la data de 2007-01-08 16:53:45
         
 
  Ultimul flash-net-ar

Cu poezia ta de-amor
Tu flash-uri faci pe net
Și, cu un stil strălucitor,
Ne-omori încet-încet !

de invidie, evident !
Vin și eu cu o stea.

 
Postat de catre Dan Norea la data de 2007-01-08 14:39:16
         
 
  Daniel draga, bine te-am gasit pe anul acesta, cu un atat de splendid poem !

"Ce-i dragostea? E ca o nebunie
ce îți cuprinde creierii anume,
.....

Felicitari si admiratie, Valeriu
 
Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2007-01-08 12:52:37
         
 
  Exprimare poetică ireproșabilă. Nici nu știu să aleg între atâtea metafore frumoase. Foarte bine rostuită trama poemului. Ideea viorii de tablă dintr-o flașnetă îi conferă poemului nota specială de inedit, bine susținută de versificație, dar și de dialogul celor doi.
Năucitoare ieșirea din vis, din incantație, adusă prin ultimul vers. Felicitări, Daniel!
 
Postat de catre Aurel Ganea la data de 2007-01-08 10:45:39
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE