FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Te-astept in statie, iubito (varianta)
Text postat de MARELE MAESTRU INTERGALACTIC
Mi-aștept mimoza care mă adoră,
Târziu în noapte, singur cuc, în stații,
Mă-nghit luxuriante vegetații,
Dar tot o să mai stau, măcar o oră...

Un câine latră, tandru, într-o rână,
În stație-i pustiu, ca-n cimitir,
De n-ai să vii, iubito, nu ma mir
Dar tot te mai aștept, o săptămână...

Suflarea-mi se mai ține într-o ață
Dar tot la tine-i gîndul meu păgân,
Grăbește-te, iubito, sunt bătrân
Și nu mai pot s-aștept mai mult de-o viață!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Motto:
“ESTRAGON: Unde plecăm?
VLADIMIR: Nu departe.
ESTRAGON: Ba nu, să plecăm departe!
VLADIMIR: Nu putem.
ESTRAGON: De ce?
VLADIMIR: Mîine trebuie să ne întoarcem iar.
ESTRAGON: Ce să facem?
VLADIMIR: Să-l așteptăm pe Godot.” (Samuel Bekett)

Acesta este spectacolul pe care ni-l ofera poezia dlui Radulescu: spectacol al lucrurilor marunte, care incadreaza, asemenea unei rame invizibile, asteptarea. Spectacol al pactului cu timpul concret, in care asteptarea devine cea mai la indemana jonglerie. A mediului ce ne inconjoara: statii, vegetatie, caini, de care te lovesti zi de zi si pe care il lasi in urma ta zi de zi. Al mersului inainte si inapoi, fara sens. Al zgomotului, latratului de caine si furiei ca trebuie sa astepti – “Grăbește-te, obezo, sunt bătrân/Și nu mai pot s-aștept mai mult de-o viață!” si, totodata, al linistii asteptarii – “Dar tot o să mai stau, măcar o oră.../ Și tot te mai aștept, o săptămână...”
Este spectacolul orizontului de asteptare (vezi Jauss pentru mai multe detalii), al exercitarii exercitiului de a astepta, o actiune reluata la infinit.
Asteptarea, insa, nu este indreptata spre nimic: caci obiectul care ar veni sa o satisfaca – mimoza cea care il adora - n-ar face decat s-o anuleze. Si totusi, ea nu este, pe loc, impietrire resemnata; are puterea de indurare a unei miscari fara capat si care nu isi promite nicicand rasplata unui repaus – decat, probabil intr-o alta viata. Nu se infasoara in nicio interioritate; fiecare dintre cele mai neinsemnate actiuni ale sale - “Suflarea-mi se mai ține într-o ață/Dar tot la tine-i gîndul meu păgân” - cade intr-un iremediabil “afara” – “Târziu în noapte, singur cuc, în stații”. Asteptarea nu poate sa se astepte pe sine la capatul propriului sau trecut, sa se incante cu rabdarea sa si nici sa se sprijine o data pentru totdeauna pe curajul care niciodată nu i-a lipsit. Ceea ce o “produce” nu este memoria, ci uitarea: mimoza uita ora intalnirii, uitare ce se constituie ca o concediere a noptii si o pura deschidere catre o zi care nu a venit inca.
In momentul in care ea va veni, dupa ce existenta ei va fi determinata, forma in acelasi timp prea veche si prea noua, prea străina si prea familiara, va fi imediat recuzata de puritatea asteptarii si sortita, in acest fel, uitării. Pentru ca doar in uitare asteptarea se mentine ca asteptare.
Prin fiinta sa fragila (sa nu uitam:”pragul fragil al fiintei [lui]” – numai pentru cunoscatori) care asteaptă si uita, prin aceasta neutralitate cenușie – “În stație-i pustiu, ca-n cimitir” care formeaza ascunzatoarea esentiala a oricarei fiinte si care elibereaza spatiul imaginii, venirea mimozei nu este nici adevarul si nici timpul, nici eternitatea si nici omul, ci forma, intotdeauna descompusa, a exteriorului.
O venire ce ar face sa comunice sau ar lasa sa se vada, in neincetata oscilatie a autorului, originea, ce are transparenta a ceea ce nu are sfarsit, si moartea, ce se deschide la nesfarsit asupra repetitiei inceputului, – contactul lor de-o clipa mentinut intr-un spatiu nemasurat: statia.

Si-ntotdeauna, eterna intrebare: astept sau sunt asteptat?

Acum, draga cititorule, am sa iti cer permisiunea de a ma duce sa-l recuperez, din statie, pe autor. A asteptat destul.
Ah... si sa nu uit...
Sarbatori frumoase si Craciun fericit, draga cititorule!
 
Postat de catre Sabina Datcu la data de 2006-12-23 19:55:36
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE