FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Cristian Vasiliu
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Ma dusese prima data gandul la mainile lui Rodin. Ar fi trebuit sa vad semnalul "barbateste". Ma asteptam la un poem de dragoste. Surpriza cititorului! Un poem minunat, Cristian, emotionant. Surprinzatoare, profunda, naucitoare sintagma "strangerea sleita". Pentru mine este punctul forte al poemului. Si, ca intotdeauna, versificatia ireprosabila. Felicitari!  
Postat de catre Aurel Ganea la data de 2006-12-08 15:55:07
         
 
  Când cocoțat pe umerii de piatră,
Sfidam văzduhul numărând cocorii
Și alungam cu pieptul foale norii

Iar tu râdeai de tumba mea ingrată.
Îmi arde palma și adulmec zorii;
Îmi e atât de dor de tine, tată!


e noapte in Atlantic...si nu ma aplec in fata unor versuri,###

intre rostire si fapt, cineva neaga...

Îmi arde palma și adulmec zorii;


nerostind,


goia





 
Postat de catre nula nada la data de 2006-12-08 04:51:48
         
 
  Varianta:
Când mâna ta în mâna mea se-nchide,
Pecetluind neantul bărbătește,
Sub strângerea sleită, ca-ntr-un clește,
Din vis mi se desprind efemeride.

Si se destrama: părul îți albește,
Căzând pe tâmple-n scăpărări placide,
Iar ochii ți se umplu de fluide;
Doar tunetul din glas îmi amintește

Când cocoțat pe umerii de piatră,
Sfidam văzduhul numărând cocorii
Și alungam cu pieptul foale norii

Iar tu râdeai de tumba mea ingrată.
Îmi arde palma și adulmec zorii;
Îmi e atât de dor de tine, tată!
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2006-12-08 02:07:17
         
 
  Ialin: "Constrangerea este creatoare in poezie" (Tudor Vianu), dar trebuie sa actionezi in spiritul constrangerii nu in litera ei . Intr-adevar una din dispozitiile testamentare ale sonetului clasic petrarcian stabilea ca regula faptul ca nici un cuvant nu trebuie sa se repete , cu exceptia conjunctiilor, a verbelor auxiliare si a repetitiei ca figura de stil. Aceasta regula era menita sa protejeze sonetul impotriva saraciei limbii.
Nu trebuie sa ne ferim de licente poetice (ca expresie, forma, etc...) chiar si in cazul rigorilor sonetului.

PS Multumesc pentru semnalarea typo-ului.
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2006-12-08 01:33:39
         
 
  Salut mestere... Un alt sonet reusit cu o mica observatie. E foarte posibil sa ma insel, dar cred ca am citit pe undeva ca e o regula ca un cuvant sa nu se repete de doua ori intr-un sonet ceea ce ar contrazice primul tau vers. Apoi nu stiu daca la "destami" este sau nu eroare de typo...Daca exista cuvantul ala... sa-mi lasi si mie un com cu sensul lui te rog.

In rest aceeasi versificatie ireprosabila si aceleasi sensuri profunde...

Incantat de citire!
Ialin
 
Postat de catre nicaieri nimeni la data de 2006-12-07 23:36:44
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23818
Comentarii: 120251
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE