FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Raluca-Mariana Negulescu
Zãpada mã arde.
Trupu-mi aleargã încet,
În spaþiul pierdut.
Zãpada-mi înghite ºi paºii,
Flãmândã-i zãpada acum.
ªi sunt un punct
În deºertul alb ºi enorm.
Iar ceaþa uºor se desprinde
Din omãtul moale, pufos.
Cer nu mai e...
E doar ceaþã ºi-ngheþ.
Mã cheamã la el,
Dar el nu mai e ...
De ce mã mai cheamã?
Mã strigã,
Mã cheamã...
Arºiþa mã-ndeamnã sã-ngenunchez...

Sunt doar un punct.
Zãpada mã arde,
Dar n-o ascult.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Da , ai dreptate m-am regãsit aici la tine ºi mi-am dat seama cã nu sunt decât ,,un punct’’ , ,... În deºertul alb ºi enorm’’ ºi mã simt bine între versurile tale chiar dacã ,, E doar ceaþã ºi-ngheþ’’ , chiar dacã ,, Sunt doar un punct’’ nu cred cã pot ,, sã-ngenunchez...’’ Încã de la primul pânã la ulimul vers mi se pare cã e o fugã cãtre ceva , care existã , îi auzi doar glasul în rest...

 
Postat de catre Maria Prochipiuc la data de 2003-12-08 13:23:01
         
 
  Interesant acest poem.
O fiinta –un punct in desertul alb, un fel de Ana lui Manole - infrunta spatiul cosmic - dupa un el,morgana masculin, care striga, dar nu asteapta- „de ce ma mai striga?”-frumoasa intrebare-, zapada arde, indeamna la-ngenunchiere, dar, nu, punctul n-asculta, parca vrea sa se dezintegreze particula cu particula si sa se risipeasca in haos.
Numai ca realizarea tehnica este simpluta, nu are un ce interior, versurile par mai curand ganduri de jurnal cu risipa de cuvinte inutile care incarca gratuit ideea luandu-i din consistenta.
Raluca, aveti ceva de spus, aveti un instict poetic bun, cred in evolutia dv viitoare.
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2003-11-14 19:46:56
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE