FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Daniel Bratu
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  "iarna pasilor" tai, Diana, e mai mult plutire de primaveri, mangaiere textului meu,
multumesc
 
Postat de catre Daniel Bratu la data de 2006-11-27 15:42:12
         
 
  Las un semn firav, ca o boare, catre acest text ermetic, minunat, cu teama ca nu cumva sa-ti tulbur linistea frunzelor,sub iarna pasilor mei.  
Postat de catre Diana Luiza la data de 2006-11-27 14:45:53
         
 
  daca e sincera aprecierea, Petre (sau Andrei - nu-s de ce, de cate ori iti scriu, am impresia ca dialoghez cu o universitate:), n-as avea cum sa nu multumesc :)

si, sincer (na, ca m-am molipsit:), inteleg de ce iti place prima strofa - esti un poet solar, cu inima-ceas intre rasarit si amurg,

dar, tot sincer (uite ca iar, uf:), nu cred ca asta e stilul meu (pana la "consacrare" mai va:), de regula mult mai legat, mai compact-ermetic, fixat pe o idee lant

 
Postat de catre Daniel Bratu la data de 2006-11-27 14:43:47
         
 
  daniel, o poezie in stilul tau consacrat, o poezie compusa din numeroase oglinzi, din numeroase fragmente metaforice...

imi face foarte mult prima strofa...

sincer

petre
 
Postat de catre Andrei Petre la data de 2006-11-27 13:07:47
         
 
  poezia ta, Simona, m-a impresionat si cred ca, din cele doua stelute ce vegheaza asupra textului, una (cel putin una) ti-a fost destinata,
venind pe acelasi schelet prozodic (versurile rimeaza si ritmeaza cu ale mele, iar titlul tau e anagrama a titlului meu), prin efort tehnico-stilistic de mare talent, reusesti sa scrii ingemanat, dar cu totul altfel, parca mai profund, intorcand spre sine clipele, recuperand superb metaforele (plecate, la textul meu, mai degraba in bejenie),
multumesc mult

Liviu, chiar daca ai lasat numai o urma, in forma de semnatura-pseudonim-calambur, ma bucura trecerea ta pe la textul meu,
si apreciez ca partea melancolica, dar si de forta, din final, a textului, a ajuns cu bine la tine,
multumesc
 
Postat de catre Daniel Bratu la data de 2006-11-27 12:39:31
         
 
  rea?
Hannah?
sau Daryl, cum o strigam eu nebun?

nu ea era dulce și cu frunze pe față
se tăvălise prin parc vara toată
cântând prin carnea mea dar acum e
doar ecoul ca o turmă de bași dinspre câmp

pe o coală
stau într-un cot
și-mi aleargă toamnele goale prin casă

Nu pot decît să las, ca o urmă a trecerii mele, o semnătură:
Trist...an

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-11-27 11:18:30
         
 
  Frânturi de gânduri, rulate nostalgic printre clipele unei toamne care trezește amintiri amestecate difuz, ca într-o clepsidră opacă a timpului brumat... Un poem cu arome autumnale și cu senzații sonore, grave ( de bași :).
Conform datinii, am încercat și eu să fac o replică :)


Sită de brume

vii iarăși sec, implacabil
toamnă apatică și prea ruginie
îmi lași să cadă peste creștet o frunză și doare
acum, când trăiesc


dar nu mi-e frică
să număr ploile sau clipe aspre, fade
pe degete, rar, cu unghiile-n sfacele -
cândva mi-am dorit
să îl cunosc pe Noe -
arca lui imensă cu punți învelite-n gherghine -
și să-l privesc cumva
cu mirare

iz subtil de parfum -
îl simt deodată
pe alei


și-mi închipui că sunt din nou Eva
fără straie, cu plete de mucava
Eden mi-ar fi acum lumea de sus, cea alternă
în care pendula sclipește inert
renegați de Cronos, macii ar crește peren
cât i-aș fi iubit
platonic, firesc

simt că mai am două file
neîncondeiate-n avizier
la triaj ma predau cireșarilor
de braț să-mi lege
moriști


mâine vin ploi în camera mea
ieri vor fi nopți la clacă și cred că
astăzi a fost trei secunde un nufăr
printre ore bigame
rulate încet
pe care-n gând le clișez

vrea
geana
unor zori să mă trimită-n surghiun ?


poate-n alte ceruri voi găsi dimineață
cu ochii mari umeziți făcuți roată
trăind povestea mea fără brume
dintr-o sită aurită a norului tâmp

toamna goală
vine în lot
cu o ceașcă de alabastru pe masă


 
Postat de catre Simona Dobrescu la data de 2006-11-27 10:28:47
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE