FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sonet de adio
Text postat de Simona Dobrescu
Motto: „rău mă dor ochii, mă dor,
de durerea frunzelor...”




ieri încremenit-a o secundă,-n vreme
ce speranța-n suflet mi s-a stins pe rug
și-un vârtej năvalnic a-mpins centrifug
ultimele verii palide raceme

și venit-a toamna, ca un tăvălug
dinspre miazănoapte, proferând blesteme -
cu un corb pe umăr, spumegă și geme,
căutând să-mi pună la grumaz zălug

și mă trage până sub pământu-n care
rădăcini uscate se întind cărunt;
peste ochi mi-așează tristă-mpovărare;

îmi închide trupul – schimnic amănunt -
într-un cuib de brumă înghețând suflare
și mă doare vara-n care nu mai sunt...

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Liviu, Lory, Dan, Diana, Adelina, iertare că vă răspund târziu; asta nu înseamnă că nu m-au bucurat cuvintele voastre și faptul că poemul meu v-a ajuns la suflet. Parcă abia acum îmi dau și eu seama câtă tristețe emană... A fost, să spunem, o „zvâcnire” a lui Mr. Blue, care îmi mai aduce, din când în când, aminte că n-am scăpat de el :)
Daniel, mulțumesc mult pentru o replică minunată, care a prins suflarea poemului meu.

Vă mulțumesc încă odată, tuturor.

 
Postat de catre Simona Dobrescu la data de 2006-11-20 21:13:19
         
 
  sonet de adio, vara

si pe gandul de mohor,
sta zapada vremiilor


e astazi altfel campul, ca-ntr-o vreme
ce-ar vrea-n copita lui sa ard, un rug
de iasca-amestecata centrifug
cu flacara din buzele-i, raceme

de violet cu aer, tavalug
sunt norii, adunati pentru blesteme
acolo unde candela va geme,
legata de inele, din zalug;

dar noptile-s de altceva, din care
se cerne luna mea de ochi carunt
sa plimbe pe-alte sei impovarare

de veri trecute, ca un amanunt;
sub nordul coborat pe o suflare
doar gheata mai descopera ca sunt...
 
Postat de catre Daniel Bratu la data de 2006-11-20 16:41:26
         
 
  Tristețea e starea ce mă copleșeste și pe mine astăzi. Tristețea de tot și de toate. Tristețea neîmpovărătoare a sensibilității mele. Poate că tocmai de aceea am resimțit atât de acut tristețea acestui sonet.
Și... vara aceea există... nu împărți timpul înainte și după ea... încercuiește-o cu brațele și păstreaz-o!
Las semn.
 
Postat de catre Adelina Ionescu la data de 2006-11-20 09:52:45
         
 
  Superb sonetul..Simona, m-a cutremurat insa atata durere.. forta cu care e spusa. Nu pot cita ceva anume, caci tot poemul este un tur de forta. Felicitari.  
Postat de catre Diana Luiza la data de 2006-11-20 00:55:02
         
 
  și mă doare vara-n care nu mai sunt...
(Simona)

Numai pentru versul asta si tot ti-as fi dat un vot. La mine-n topul anotimpurilor, vara este mult peste celelalte. Iar toamna (mai ales asta) este in mod clar pe ultimul loc.

 
Postat de catre Dan Norea la data de 2006-11-19 19:32:26
         
 
  intregul sonet este deosebit de frumos, dar strofa a doua, ea singura, poate alcatui o poezie

drept care, lumina!:)

drag - Lory
 
Postat de catre BBBB aaaaaa la data de 2006-11-19 19:06:32
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Las un vot. Nu pentru toamna, pentru poezie. Toamna asta prea impovareaza...
Poate maine ai s-o vezi cu alti ochi.


 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-11-19 18:06:20
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23927
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE