| 
          
           
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | arbitraj. miza - curatarea site-ului |  |   
            |  | Text 
                postat de  
                Dan Constantin                 |  |   
            |  | cu referire la problemele de aici : 
 http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
 
 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici  măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
 
 Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
 
 Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția,  în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
 
 Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
 
 Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
 
 Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales  pt cine și ce !
 
 
 
 
 
 |  |   
            |  |  
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                 |  |   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |   
            |  | Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
 |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Comentariile 
              userilor |  |  |  |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | frumos poem, care evoca o stare de puritate, o stare zen... 
 cred ca ar arata insa si mai bine daca ai elimina primul si ultimul vers... ai scapa de referirile la mundan... ai rafina intr-un fel trairea... o trecere daca vrei asemanatoare cu cea de la zen la zazen...
 
 te citesc cu placere...
 
 petre
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Andrei Petre               la data de  
              2006-10-22 12:53:57 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Zen  este în esență arta de a vedea în natura ființei proprii,  deschizând un al treilea ochi în acest scop,  făcând în mod direct apel la experiența personală și nu la cunoștințele livrești. Zen operează folosindu-se de facultățile vederii și cunoașterii  nu în sensul unei cunoașteri raționale, ci a unei înțelegeri intuitive  disecând sistemul întreg al vieții interne și deschizând accesul la o lume nebănuită, tinzându-se spre realizarea iluminării  satori. În general doctrina zen și practicile sale au marcat pe marea majoritate a haijinilor.
 
 
 nu am nevoie de cuvinte pentru a spune ce simt,
 nu am nevoie de forme pentru a alimenta spiritul
 am nevoie de pace, de liniște, de culoare,
 am nevoie de soare, de lumină, de cunoastere,
 
 Votez pentru tot ceea ce reprezintă poemul ăsta!
 
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Magdalena Dale               la data de  
              2006-10-22 11:27:00 |  |  |   
            |  |  
                Parcurge cronologic comentariile acestui autor
                 |  |  |   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Meditezi, meditezi, dar bate clipa în timpan și-ți spune că soarele, o formă mai mult sau mai puțin abstractă, e de mult pe cer și trebuie să mergi printre oameni. Iar ei, ca și aici, variați și variabili. Nu poți trăi doar în tine, energiile nu sunt singulare, se asociază în matrice și ele în sensuri ale cauzalității temporale. Iar am luat-o razna. Ai scris bine și meditezi frumos. O seară fericită. |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Mariana Fulger               la data de  
              2006-10-21 20:52:00 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | "am nevoie de pace, de liniște, de culoare, am nevoie de soare, de lumină, de cunoastere,
 dar, mai ales am nevoie de energiile din mine"
 
 ca un strigăt de durere această meditație a ta. îți vin în ajutor cu dansul unei flori!
 face o piruetă, două, te-nvăluie între culori
 și chiar îți mângâie obrazul când preamirat de dansul ei, adormi cu gândul că poți fi
 alesul ei, în visul fără limite, atins cu gândul obosit de-atâtea căutări
 
  
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              ambigua departare               la data de  
              2006-10-21 20:51:09 |  |  |  | 
 
                     
            |  |  |  |   
            |  | Texte: 
              23983 |  |   
            |  | Comentarii: 
              120107 |  |   
            |  | Useri: 
              1426 |  |   
            |  |  |  |  |  |