| 
          
           
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | arbitraj. miza - curatarea site-ului |  |   
            |  | Text 
                postat de  
                Dan Constantin                 |  |   
            |  | cu referire la problemele de aici : 
 http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
 
 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici  măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
 
 Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
 
 Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția,  în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
 
 Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
 
 Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
 
 Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales  pt cine și ce !
 
 
 
 
 
 |  |   
            |  |  
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                 |  |   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |   
            |  | Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
 |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Comentariile 
              userilor |  |  |  |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | valuri uriașe se sparg în digul din port 
 lacrimi pe obraz
 
 faleza-i goală 
 o fată-ngândurată
 privește-n zare
 
 Aceste două componente care sunt cele mai bune.
 
 Te rog să corectezi: nori negri pe cer.
 
 Cei care au comentat înaintea mea au spus tot ce trebuia.
 Spor la scris!
 Cu prietenie, Maria
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Maria Tirenescu               la data de  
              2006-10-20 22:18:08 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Traienuț, mulțumesc pentru aprecierile pe care mi le faci dar, deosebirea se vede în haiku-ul pe care-l redai în comentariul tău. Mulțumesc pentru sfaturile și îndrumările pe care le primesc(primim) prin intermediul textelor tale.
 O zi bună însoțită de lumină. De căldură exterioară nu poate fi vorba dar, ea există în tine. Sper ca ea să nu se risipească în bătaia vântului.
 Cu stimă și admirație,
 Dan
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Dan Constantin               la data de  
              2006-10-20 14:11:53 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Cea mai mare reușită a ta este expresia fluentă, neforțată. Nu cauți să umpli o formă cu un număr de silabe, se vede că ele vin firesc ca expresie a ceea ce vezi și mărturisești fără să căznești limba.
 
 o siluetă
 în bătaia vîntului -
 statuie vie
 
 
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Corneliu Traian Atanasiu               la data de  
              2006-10-19 17:41:52 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Magda, mulțumesc pentru variantă. Eu consider că amândouă variantele scot în evidență aceiași idee cu deosebirea că varianta propusă de tine este mai lirică (nu așa directă ca a mea) oferind un moment de respiro (meditație) cititorului. "Între mare și cer...ce-o fi oare!"
 O zi bună!
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Dan Constantin               la data de  
              2006-10-19 12:00:09 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Mariana, Elia, rătăcind cu gândul prin oceanul imaginației însoțeam marinarii îmbarcați pe pescadoarele armatorilor străini încercând să le înțeleg dorurile. Marinarii se obijnuiseră cu mine, făceam oarecum parte din gașca lor. Timpul trecea monoton. Când nimeni nu se aștepta, blocați în rada portului de vremea capricioasă, de pe mal veniră două semnale luminoase. Bucurie mare... înseamnă ca cei de acasă stiu că suntem aproape. La pupă un marinar se uită spre cerul înnourat și oftează. Va mai rămâne blocat, în radă, minim două zile. Mâine avea logodna.
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Dan Constantin               la data de  
              2006-10-19 11:49:45 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Toate sunt frumoase. Îmi plac în mod deosebit 1, 4, 5 și 6. Pentru numărul 3 îți propun   o variantă bazată pe ideea ta. Mai degrabă eu văd dorul însoțind marinarii în călătoria lor pe mare. 
 Între mare și cer -
 însoțind marinarii
 dorul călător
 
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Magdalena Dale               la data de  
              2006-10-19 10:47:07 |  |  |   
            |  |  
                Parcurge cronologic comentariile acestui autor
                 |  |  |   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Imi plac 1 si 4 - primul in mod deosebit. Sa ai aceeasi inspiratie si in continuare.
 
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              elia david               la data de  
              2006-10-19 08:37:34 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | O secvență de suflet, o armonie de cuvinte simboluri. Frumos. O zi fericită. |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Mariana Fulger               la data de  
              2006-10-19 07:06:43 |  |  |  | 
 
                     
            |  |  |  |   
            |  | Texte: 
              23983 |  |   
            |  | Comentarii: 
              120107 |  |   
            |  | Useri: 
              1426 |  |   
            |  |  |  |  |  |