FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
 
Magda, mă zbengui și eu, cum zicea un poet (nu spui cine că îl ia criticul la trei-păzește): "ca un joc de iezi pe morminte înalte". Cît m-or mai ține copitele.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-10-13 23:07:03
         
 
  Îmi place foarte mult poemul tău.
În fața morții se spune că se perindă prin fața ochilor întreaga viață, ca un basm din care ești nevoit să ieși.

atentă inima ritmează
zvoniri de rouă pe gonguri de petale


Lacrimi ca un ecou al viselor, dar lacrimile sunt doar zvoniri... Foarte frumoasă imaginea poetică pe care a-i surprins-o aici. Contrastul dintre zvoniri de rouă și gonguri de petale...
„Zvonirile de rou㔠sunt de fapt strânse într-o umbră de durere ce fâlfâie neauzit.
Nu rămâne decât resemnarea în fața inevitabilului sfârșit.
Ultimul vers mi se pare la fel de frumos ca sugestie.

în tremur înserării
gene în bernă


Sfârșitul ca o înserare care abia își stăpânește teama și apoi genele în bernă...
Nu-mi rămâne decât să votez!
 
Postat de catre Magdalena Dale la data de 2006-10-13 16:58:46
         
 
  Pentru o buna calmare
Recomand doar o tigare,
O aprindeti cu-n chibrit
Si pe loc v-ati linistit !
 
Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2006-10-13 15:33:07
         
 
 
„Vi s-a parut ca am comentat rauvoitor.
Dumneavoastra sunteti rauvoitor fiindca raspundeti unui comentariu. Un spirit superior tace atunci cand se expune, tace si asculta. Bineinteles ca unii vor avea pareri gresite, dar autorul va invata pe cat posibil de la fiecare.
Dumneavoastra faceti pe profesorasul si ne aplaudati sau ne puneti la punct fiindca nu/v-am inteles scrierea.
Ridicol inainte de toate.
Eu am dreptul sa judec orice scriere dupa nevoile mele spirituale, intelegerea si felul meu de-a fi

E aici un mic delir de persecuție. Cine te comentează îți bagă și pumnul în gură și îți dictează: taci superior. Și învață chiar dacă părerea mea e aiurea. Spun delir pentru că e incoerența celui care nu mai are ce învăța, celui care se mulțumește cu drepturile de judecător impenitent. Și nu vrea să știe că n-are judecată sau că judecata sa e deficitară. O asemenea judecată este într-un fel nulă și neavenită din punctul de vedere al comentariului critic. Asta am spus și eu, este o judecată care ține de alte criterii – fără relevanță literară.

Finalul e apoteotic: „Sper sa nu mai faceti taraboi gratuit. Ar insemna ca aveti ceva la cap. Pentru lamuriri suplimentare va stau la dispozitie in particular la [email protected]”

Vrei cumva să-mi pui un diagnostic complet? Sînt necesare și alte investigații? Tratamentele sînt clasice sau naturiste?

Am vaga impresia că te dai drept medic și nu ești decît potcovar.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-10-13 13:19:22
         
 
 
Nicolae, mă scuzi, n-am fost prea atent, nu doar fac pe profesorul, chiar sînt. Uite ce spune dicționarul despre motto:

MÓTO2, motouri, s.n. Citat luat, de obicei, dintr-o operă consacrată sau semnată de un autor celebru, pus la începutul unei lucrări, al unui capitol etc. cu scopul de a releva ideea fundamentală a scrierii respective. – Din it. motto, germ. Motto.
Trimis de cata, 13/11/2003. Sursa: DEX '98

Dacă n-ai un dicționar bun, poți căuta aici:

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=10659

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-10-13 10:39:02
         
 
 
Nicolae și ex, voi continuați salturile. Tavi, pe loc repaus.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-10-13 10:24:05
         
 
  fîlfîie neauzit o umbră de blîndă durere....
c clar falfai
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2006-10-13 02:12:47
         
 
  o amintire de la regimentul 10
din armata nu din...

în armată o țigară-i o comoară
un izvor de bucurii și tot ce vrei
dacă-o ai și viața ți-e ușoară
poți savura și una și doi și trei.

cine nu fumează, continuă efortul...
sau urmează prin contur doar..., frontul!

sa trăiți
cu respect soldat român jvec!
:))
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2006-10-13 00:50:02
         
 
  Vi s-a parut ca am comentat rauvoitor.
Dumneavoastra sunteti rauvoitor fiindca raspundeti unui comentariu. Un spirit superior tace atunci cand se expune, tace si asculta. Bineinteles ca unii vor avea pareri gresite, dar autorul va invata pe cat posibil de la fiecare.
Dumneavoastra faceti pe profesorasul si ne aplaudati sau ne puneti la punct fiindca nu/v-am inteles scrierea.
Ridicol inainte de toate.
Eu am dreptul sa judec orice scriere dupa nevoile mele spirituale, intelegerea si felul meu de-a fi.
Am cautat “motto” si dictionarul meu e sarac. Ziceti ca este o aluzie. Cum ar veni, daca observ o multime de oameni care poarta o pancarta pe care scrie ” ultima țigară împărțită cu plutonul de execuție” ar trebui sa inteleg ca sunt niste betivi care vin de la nunta?
Motto-ul precedat de titlu, a creat cadrul, scena pe care se joaca piesuta dv. Aici este un poligion de tragere unde se executa un condamnat. Un condamnat probabil beat fiindca inima ii ritmeaza zvoniri (zvonirile sunt in general rare, deci bate regulat) cand plutonul il ia la ochi.
Veti spune ca nu e vorba de vreo executie in fapt, trebuie sa ne gandimm la altceva. Nu domnule, inainte de a ma gandi la altceva deslusesc ce se scrie direct negru pe alb. Si, daca spusa respectiva este atat de incitanta, mai pierd timpul cu ea. Pot sa ma opresc la primul etaj de citire al textului, chiar daca are 7, ca Eco.
Va scandalizati ca n-am observat estetica. Dv scrieti pentru estetica? Poezia inseamna estetica? Poezia inseamna intai comunicare. Doar cei care nu au nimic a spune joaca rolul asta estetic care inseamna imbarligaleli de cuvinte fara noima care vor sa arate o oarecare maiestrie. Da, sunt cititori elevati care inteleg (le place sa inteleaga jocurile de cuvinte, urmaresc ca in pictura ductul, interesant fiind nu ce se spune si daca se spune ceva, doar ce a simtit autorul in acea clipa. Daca nu se spune ceva important, nu ma intereseaza. Ibraileanu a spus:” daca o creatie nu ma invata ce e viata si moartea nu ma intereseaza”
Pentru mine important este sa aflu raspunsuri la intrebarile mele, sa invat cum sa fac sa fiu fericit (bunaoara), cum sa imbin poezia cu grosolania vietii, cand poezia este partea aceea de frumos, daca e nevoie de ea…. ma intereseaza si moralitatea, si implicarea in societate, ma intereseaza toate.

Sper sa nu mai faceti taraboi gratuit. Ar insemna ca aveti ceva la cap.
Pentru lamuriri suplimentare va stau la dispozitie in particular la “[email protected]”
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2006-10-12 23:06:37
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Păi vezi unde-ai ajuns?
Dacă te socoteai
Și nu fumai, aveai
Cu zece ani în plus.


Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu


Asta e de bun augur !
Fumez si sunt...prematur !
 
Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2006-10-12 21:22:43
         
 
 
Înainte să-i răspund cu adevărat lui Nicolae, îmi permit să-i rog pe cititorii mei fideli să piardă puțin din prețiosul lor timp cu un text care arată destul de limpede impostura celor ce se aventurează să comenteze ceea ce nu înțeleg și nu pot gusta: Ce știe țăranul ce este șofranul (Orfeu în infernul interpretării) ( (***) ). Asta pentru că ei folosesc textul respectiv în propriile interese și nu fac decît să-l desfigureze.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-10-12 21:16:50
         
 
  "De treideci de ani fumez
Si-nca n-am fost impuscat!"
Valeriu Cercel

Da, dar, cum știi, fumatul scurtează viața.

Păi vezi unde-ai ajuns?
Dacă te socoteai
Și nu fumai, aveai
Cu zece ani în plus.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-10-12 20:42:19
         
 
  ultima țigară împărțită cu plutonul de execuție

Ca un simplu condamnat,
Nu vreau sa exagerez,
De treideci de ani fumez
Si-nca n-am fost impuscat !
 
Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2006-10-12 20:13:50
         
 
 
"Vrei o epigramă? Fie"
Liviu S. Bordas

Fast quatrain

Așa comm să dai cu tunul
Nu găsești decît la unul:
Nu știi,-ntoarce fîn cu furca,
Joacă-arșice, bate țurca?

(Vezi cum marșezi la alții, Incoruptibi(lu)le? Eu te agreez însă și-așa. Cîteodată totuși se duce dracu' mila, te-ncearcă doar rușinea. Și trebuie să faci haz de necaz. N-ai de-ales.)

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-10-12 18:08:17
         
 
  Vrei o epigramă? Fie:
Niculae, mîndru bard,
Tot umblînd prin poezie
Propti oiștea în gard...

Recunosc, e doar un catren. N-am vreme de epigrame, că mi-au rămas glugile de coceni pe cîmp...

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-10-12 15:23:22
         
 
 

Dane, ia-ți inima-n dinți și comentează.

Dana, mulțumesc pentru constatarea deschiderii poemului și pentru resimțirea generozității ca dar care se multiplică. Părerea ta, părerea a unui om de bun gust, mă ajută să-i răspund succint lui Nicolae.

Mariana, ești uimitoare, ai făcut un comentariu îndrăgostit:

"viața ca o condamnare la fericire - aceea de a fi zeu în clipa ta de nemurire"

Totdeauna m-am gîndit că sînt instrumente de lucru mult mai penetrante decît spermatozoidul, cel puțin cînd ne referim la poezie. Să zicem, ca să știe și Nicolae: dorul, gîndul etc.



Calci cu multă stîngăcie pe urmele unor înaintași care măcar știau ce vor. Nu te prinde comentariul răuvoitor pentru că este de o obtuzitate care frizează incultura. Mă limitez aici să-ți atrag atenția asupra a două aiureli magnifice.

Motto-ul este o aluzie, nu face parte din corpul poemului. Ai luat-o razna de la început. O poezie nu are semnificații de-astea socio-psiho-politico decît pentru cine e incapabil să le vadă pe cele din straturile cu adevărat estetice. Matale vezi aici un întreg război, o scenă de abator care nu există. Te rog să mă scuzi, eu nu scriu lucruri în care amestec Forța Morală. Ai înghesuit aici niște isuși și dumnezei de contrabandă.

Tragi o concluzie corectă dintr-o premisă închipuită: "Falfaie, deci cade." Fîl-fîl este zgomotul aripilor și verbul e sinonim cu a zbura. Concluzia trasă din acea premisă e evident invalidă. Din contră fîlfîirea e o dovadă a zborului. O să mă scuzi că fac o glumă, am impresia că ești un strigoi revenit din cimitirul elefanților. Aici era doar un oximoron "fîlfîie neauzit" care făcea pereche cu "blîndă durere". Cu funcții care trebuie înțelese cu alt mod de receptare decît aluzii deplasate la fel și fel de năzbîtii care nu comunică deloc cu textul.

Ca să nu te faci de basm și mai rău, dacă tot ai de prășit, nu lăsa ce poți faci azi pe mîine. Uite, eu dau ghimpii la o parte și mă duc să fac dulceață de trandafiri.

Liviule, mulțumesc, așteptam o epigramă. Nicolae n-a procedat rău, mă ajută să fac eu o analiză a comentariului său. Dar asta într-un text aparte. Și de tot hazul.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-10-12 15:03:01
         
 
  Tot încerc să-ți prind gândul, se ascunde, revine, se ascunde din nou, viața ca o condamnare la fericire - aceea de a fi zeu în clipa ta de nemurire. Votez un poem care merită toate laudele. O zi fericită.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2006-10-12 14:30:39
         
 
  Nicolae, o viziune de excepție.
Viața ca un spermatozoid lung ce intră în basm, în timp ce poezia se zbenguie în jurul ei ca un ied de pe o piatră pe alta. Și, pînă să se dumirească toată lumea, a expirat și epoca optimă pentru prășitul cucuruzului.
Iar trabucurile costă...
Literară analiză! După asta, ce mai contează dacă mortul a fost vinovat sau nu?

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-10-12 13:27:42
         
 
  Vreau sa inteleg care este generozitatea si pentru ce a fost cineva condamnat:

“dibuind ca lumina prin ceață
se prefiră viața în basm”

Dibuind, adica pe bajbaite, viata devine o ata ca un spermatozoid lung ce intra in basm, sa devina basm, adica o poveste spectaculoasa cu un final fericit.

“atentă inima ritmează
zvoniri de rouă pe gonguri de petale”

Condamnatul tace, (“hei, omule, vorbeste, e marea ta judecata”- scria un mare poet basarabean), deci condamnatul, dupa ce a vorbit urmeaza tacerea. Daca a fost condamnat inseamna ca a fost vinovat. Sau a fost condamnat pe nedrept. Si simte ca maine dimineata va fi mai bine. Deci se sacrifica. Inseamna ca nu s-a aparat la marea sa judecata, a... tacut. A tacut cu … "generozitate"?

“printre întunecate întîmplări
inundă un noian de lumină”
Ale cui intamplari? Ale sale? Daca are intamplari intunecate inseamna ca a fost un om rau. Daca intamplarile sunt ale timpului sau, ale comunitatii sale, si au fost intunecate, inundatia cu lumina inseamna sfarsitul unei lupte in care el se sacrifica, precum Iisus pe cruce, ca lumea sa devina mai buna.

“fîlfîie neauzit o umbră de blîndă durere”
Vers solist, deci esential.
Falfaie, deci cade. Nu poate sa zboare la cer, adica sa evadeze. Neauzit, inseamna ca moare precum elefantii in Valea oaselor, sau cum i-o mai zice. O umbra, adica un om slab, innegrit de suparare. Dar care este definit de blanda durere. Un fel de baci mioritic ce-si primeste moartea supus, ca pe un dat.

Un nor, un singur nor (la Iisus s-a intunecat tot cerul) alapteaza suferinta lumii. Adica o face sa creasca mare, sa devina rand pe rand “blanda durere”. adica suferinta este data de sus. De Dumnezeu?
Convine celor puternici ca cel ce sufera sa fie cuminte, bland, sa-si ispaseasca linistit pedeapsa…

“în tremur înserării
gene în bernă”

Gene in berna, adica ochi peste care s-a asezat o panglica neagra, pentru a nu se sti identitatea celui cazut. sau berna este a ochilor negri care au intepenit deschisi.
Deci mor oamenii. Mor degeaba.
Acest poem constata acest fapt, e ca un certificat de deces acordat unui soldat necunoscut. Care a fost generos, fiindca a tacut, fiindca a murit cu blandete.

Nu, domnule. Daca Dumnezeu priveste creatia aceasta nu poate fi mandru de ea. Fiindca omul moare a prostul, fara macar sa strige “Nu!”
Frumusetea limbajului, suavitatea lui contrasteaza cu realitatea. Se demonstreaza astfel ca poezia (in general) este rupta de viata, un tra-la-la care nu construieste ci se… zbenguie ca un ied de pe o piatra pe alta. Daca-l privesti mult timp constati ca tigara s-a fumat singura (si costa o groaza de bani), constati ca ai ramas in urma cu prasitul si va trebui sa mai stai o ora in noapte. Da, i-a placut un pic inimii, dar cand te gandesti ca inaintarea in viata inseamna doar suferinta, numai durere… si totul doar pentru o amarata de paine... azi si maine, mereu, ajungi sa zici: Sa le ia dracu de petale, si roua si gonguri… sa-l ia dracu de basm... “Si singur si puternic, e greu, ma,baiatule…” spunea Paunescu (parca)

 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2006-10-12 12:26:42
         
 
  o poezie construită cu rafinament, remarc mai ales naturalețea, lipsa artificiozității, finalul punctează cu precizie un text care se deschide lecturii cu dărnicie,
sincere aprecieri,
 
Postat de catre Dana Banu la data de 2006-10-12 11:00:52
         
 
  Cuvintele-mi sunt prinse-n bernă
purtate poate doar de vânt,
în aer ezitarea plutește
să comentez, sau nu...
 
Postat de catre Dan Constantin la data de 2006-10-12 10:49:45
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE