PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Florin Caragiu cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   gina: iarta-ma, am uitat sa spun ca am descris o intamplare reala, intamplata unui Parinte care intrand in chilie a vazut icoana in flacari, dar nu de foc obisnuit, ci asa cum am descris in poezie. Chipul innegrit de timp s-a curatit sub ochii lui si icoana a fost astfel in chip minunat restaurata. El povesteste aceasta intr-o carte. De ce s-a intamplat asa? Dumnezeu stie. Intr-adevar, dorinta de a fi autonom in sensul de a fi rupt de legatura cu propriul chip/icoana, de a dresa ingerii anihilandu-i spunandu/le sa taca mi se pare, nu stiu daca o predispozitie, ci mai curand o deprindere, un mod artificial de a exista. De ce? Uite parerea mea. Legatura de chip, iconica, a omului cu Dumnezeu ce l-a creat pe om si ii sustine existenta presupune totodata libertatea. Este o dubla deschidere a tainei, legatura cu Dumnezeu si libertatea omului, caci Dumnezeu nu sileste voia omului spre implinirea care totusi e fireasca, in sensul ca firea omului are imprimata in fire mai mult sau mai putin acoperit din cauza multor factori, atractia spre iubirea dumnezeiasca, este orientata spre implinirea in iubire. Doar in iubire inima omului se odihneste si se bucura, desi ades pentru a ajunge aici omul trece si prin focul suferintei. Cu drag, F.   Postat de catre Florin Caragiu la data de 2006-10-01 07:45:44               omul, se doreste autonom, dresand ingerii, anihilandu-i, spunandu-le sa taca...vin noptile insingurate, viziunile mintii, mocnind peste taciunii sufletului, acea implinire de secunda, mersula mai departe, artificiala predispozitie a conjugarii verbului "exist"... de ce? goia   Postat de catre nula nada la data de 2006-10-01 02:50:33 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE