FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Daniel Bratu
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  nu e chiar ermetic, e incercare de imbinare intre versul alb si cel clasic, intre patos, arsul de sine si gheata tehnicista, pervertita in simboluri,
multumesc, Diana, pentru un comentariu deosebit, la randu-i
 
Postat de catre Daniel Bratu la data de 2006-09-27 09:30:17
         
 
  Deosebit poem, Daniel! Este din ce in ce mai ermetic, mai complex, destul de greu de "digerat":) Se simte lupta interioara cu "barierele" temporale si atemporale..revolta spiritului treaz si constient, linistea dinainte de furtuna.."era maine si taceam poate umbra", "trecea maine". Am remarcat un tablou impresionant in care viata trece prin ferestrele sufletului, ca o pelicula, aducand in prim plan garile-asteptare, trenuri-speranta, sine-cuvinte nespuse-refulare si campul cu maci-rani-cicatrici. Nu stiu de ce, insa dupa ce am citit poemul, mi-am amintit de fraza lui Nietzsche "Dumnezeu a murit, traiasca supraomul".  
Postat de catre Diana Luiza la data de 2006-09-26 16:00:13
         
 
  votul tau sa-l refuz? dimpotriva, ii pun rame aurite si-l fac tablou in cabina locomotivei sau il asez undeva, in frunte, in loc de far central,
asa vor afla macii crescuti sub pantograf
ca electronii infloresc
din cand in cand,
la fel,
multumesc, cu drag
 
Postat de catre Daniel Bratu la data de 2006-09-25 21:07:47
         
 
  Nu îndrăznesc să aștern aici cuvinte care, în încercarea lor timidă de a descrie cât de mult mi-a plăcut poemul, ar putea fi strivite de trenul care-l duce pe mâine către nicăieri... Așa că mai bine tac; și las cuvintele cuminți, la locul lor, de-a lungul șinelor, printre buchete de maci - florile mele preferate... În locul lor, al cuvintelor, aștern un vot, pe care sper să nu mi-l refuzi...  
Postat de catre Simona Dobrescu la data de 2006-09-25 18:00:41
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE