FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de SAVA Andrei
Una din celebrele povesti care le-am scris lui Andreea de ziua ei! Enjoy it! Thanks!

“Multi sunt apreciati pentru ceea ce spun, altii pentru ceea ce fac, dar putini pentru ceea ce sunt. Ma bucur ca te-am intalnit si ca m-ai lasat sa te cunosc pentru ceea ce esti. Ma bucur ca esti tu orice s-ar intampla, si pentru faptul ca existi aduci zambete pe chipurile oamenilor, bucurie in inimile lor si fericire in sufletele noastre.” ( dedicatie pentru Andreea )


Winnie the Pooh si Padurea Fermecata


Winnie the Pooh traia in Padurea Fermecata de la capatul insulei. Locuia acolo impreuna cu prietenii lui si cele doua zane bune, Mari si Andra. Mari si Andra erau foarte pricepute in tot ceea ce faceau. De fiecare data cand cineva se imbolnavea, suferea sau patea ceva rau, ele isi puneau o dorinta, o ascundeau intr-o stea si o aruncau cat mai sus pe cer, pana cadea peste celalalt capat al orizontului iar dorinta se indeplinea pe loc.
Trucul mergea mai de fiecare data de aceea toti de pe insula traiau fericiti si nimeni nu se imbolnavea niciodata.Intr-o zi, Andrei l-a lasat singur pe Brutus in Padurea Fermecata. I-a dat in grija un cadou pentru Preotul Urs, si l-a trimis spre acesta. Brutus a mers mai intai in vizita pe la toti prietenii lui, iar in drum spre Biserica Sfanta, s-a intamplat sa treaca prin singurul colt din padure, unde nu ar fi trebuit sa ajunga, nici macar din greseala. Uscaturile erau o adunatura de neciopliti care traiau aproape de marginea padurii.
Locuiau acolo pentru ca nu s-au putut integra pe insula sau pentru ca au facut ceva foarte rau si au fost dati afara din padure. Erau lasati sa locuiasca la marginea ei si nu aveau voie sa treaca niciodata peste Raul Dulce, care despartea cele doua lumi. Coltul Uscaturilor nu era cu mult diferit de Padurea Fermecata, de fapt nici nu puteai gasi vreo diferenta intre cele doua locuri cu exceptia oamenilor sai. De aici si vorba: “fiecare padure cu uscaturile ei”.
Din cauza ca cele doua lumi erau foarte asemanatoare, pentru cineva dinafara Coltul Uscaturilor devenea foarte inselator, de aceea mai toti care ajungeau sa treaca prin acest loc ba erau trasi in piept de cineva de acolo, ori mai rau chiar pradati.Nu stiu prin ce nenoroc a ajuns in acea zi Brutus acolo, insa stiu sigur ca a dat peste singurul om din padure, care era mai rau ca dracul si mai inselator ca vremea rea. Domnul Ciuperca l-a vazut pe Brutus de la distanta si l-a citit de strain prin acele locuri. S-a oferit sa il ajute:“Buna sa-ti fie inima calatorule, cu ce te pot ajuta?”“Buna ziua, om bun, uite caut si eu Biserica Sfanta a Ursului, si m-am ratacit pe aceste carari si nu ma mai pot gasi drumul cel bun!”“Ah, nu iti fa inima rea! Ai ajuns unde trebuie, odihneste-te putin, lasa-ma sa te cinstesc si ajungi acolo de indata! Stai tu si te aseaza aici, lasa bagajele deoparte si cat ai clipi te servesc cu o masa buna, si nici nu o sa stii cand esti gata de drum” Brutus a bagat bagajele sub masa, s-a asezat pe scaun si l-a asteptat pe Ciuperca sa ii aduca mancarea promisa.
Nu dureaza nici doua batai de inima si ciuperca urata se intoarce. Tinea in mana o masa preparata si pregatita dinainte special pentru calatori de-al de Brutus. “Gusta! Sa ai pofta si sa te ajute Dumnezeu sa ajungi cu bine acolo unde iti doresti!”Brutus ii zambi multumit si imediat ce a inceput sa se infrupte cu bunatatile insirate pe masa, incepu sa vada din ce in ce mai ingust si mai lat, mai lung si mai apropiat, mai departat si mai mic, pana cand ameti si cazu sub masa.
“Ha! O sa ajungi la Preotul Urs cand o manca porcu de la marginea satului icre negre!” spuse Ciuperca in timp ce ii scotea bagajele de sub masa.“Ia sa vedem ce ai tu aici!” Hotul desface cu interes rucsacul si gasi un medalion mai stralucitor decat soarele si mai luminos decat aurul. S-a speriat putin de bunatatea si pofta de viata cu care stralucea bijuteria, insa lacom precum il stim l-a infascat de indata, fara pic de intelepciune.
De indata ce l-a luat, soarele s-a ascuns dupa nori, plantele au adormit iar raurile au incetat sa mai curga. Totul murea incet, incet in timp ce lumea se scufunda in intuneric. Ciuperca de frica a aruncat medalionul in prima gaura ce a gasit si a fugit in mai putin de doi pasi in celalalt colt al lumii, unde nimeni nu avea sa-l invinuiasca vreodata pentru prostia ce el cu mana lui a facut.La celalalt capat al insulei, vazand ca totul se prabuseste in jur, Andrei a inceput sa fuga in graba catre Padurea Fermecata, incercand sa il gaseasca pe Brutus, stiind ca i s-a intamplat ceva. Mai rau, si-a adus aminte ca daca nu reuseste sa aduca medalionul la Biserica, pana nu ar fi trebuit sa apuna soarele de trei ori de atunci, ziua nu mai avea sa vina niciodata iar viata avea sa dispara pentru totdeauna intr-un somn adanc, undeva in mijlocul noptilor reci si fara luna.
A ajuns mai repede ca lumina gandului, in mijlocul Padurii, l-a gasit pe Winnie, i-a povestit cele intamplate si cele ce aveau sa se intample daca nu dadeau cat mai repede de Brutus si s-au apucat in mai putin de o idée de cautat. L-au gasit cu greu, adormit, acolo unde l-a lasat Ciuperca. Au incercat sa il trezeasca, insa fara nici un rezultat.
Winnie a inteles de indata ca Brutus a fost otravit cu Planta Somnului fara Vise si fara ajutorul celor 2 zane nu puteau sa faca nimic. S-au intors cat de repede acasa, si de indata ce le-au gasit, le-au luat pe sus si fara prea multe explicatii, sa le aduca in Padure si sa incerce sa salveze situatia cat mai era timp. Ajunse acolo, au pregatit din ceaiuri sfinte si ganduri bune o bautura cat se poate de dulce si dupa ce l-au mangaiat pe Brutus pe frunte si l-au uns pe buze cu sucuri magice au reusit sa il trezeasca.
Treaz ca treaz, insa Andrei nu a aflat nimica de Medalionul ce aducea Rasaritul in fiecare dimineata. “Poate l-a pierdut in drum spre Biserica!” a spus Andra, putin uimita de situatia creata.“Sau poate i-a fost furat!”, adauga Mari.“Si daca l-a furat, cine avea sa faca una ca asta, si din ce motiv?” (Andrei )“Poate fi oricine, coltul asta de padure e plin de uscaturi, de hoti si de prosti care ar face orice pentru un ban in plus si pentru nefericirea altora!” ( Winnie ) .Ar putea fi Ciuperca, otrava ei de ciuperca, numai ea ar fi in stare de o asemenea fapta.”“Ce facem? Ce se intampla daca nu mai rasare soarele? Unde o sa mai arunc eu dorintele inspre seara, daca nu o sa mai straluceasca luna?” spune dezamagita Mari, dupa care se aseaza calm jos, parca incercand sa inteleaga ceea ce i-a fost dat sa traiasca.“Eu zic ca ar trebui sa pornim in cautarea Ciupercii, in timp ce voi cautati medalionul prin Padure! Orice ar fi, norocul trebuie sa fie de partea unora dintre noi si l-am gasi in cele din urma, orice ar fi!
E imposibil sa nu mai fie din nou zi in Padurea Fermecata!” (Andrei)Andrei si Winnie au plecat impreuna la drum in cautarea Ciupercii in timp ce zanele faceau vraji care mai de care mai deocheate pentru a gasi medalionul pierdut.Aproape ca au trecut cele 3 apusuri, cand Andrei si Winnie au cutreierat deja lumea in lung si in lat, ca sa-l gaseasca pe Ciuperca. Cand au dat peste el din intamplare era atat de speriat si buimacit de cap, ghemuit undeva intr-o gaura de sarpe, incat cei doi nu au putut sa lege doua vorbe cu cap de la acesta. Intre timp, Andra si Mari incercau mai toate vrajile si descantecele, dar fara nici un rezultat.
Brutus se trezise si el, si umbla bosumflat si fara nici o tinta prin padure. A obosit, nu mai incape vorba dupa atat mers, si s-a asezat din nou la marginea unei salcii aproape de Raul Dulce. Acolo unde s-a asezat, era Imparatia Furnicilor. Acestea munceau de zori sa isi faca provizii parca intelegand faptul ca ziua era pe cale sa plece pentru totdeauna. In graba lor, o furnica a alunecat de pe marginea albiei drept in rau. Tipa saracuta disperata dupa ajutor, insa nimeni de seama ei nu putea sa o ajute. Cu ultimele puteri Brutus a sarit in apa si a scos-o la mal.
“Multumesc calatorule!” spuse furnica cu ultimele puteri. “Ce te aduce pe aici? Si de ce pari atat de trist, poate chiar mai trist decat esti cu adevarat!”
“Ei furnicutza, nu stiu daca ai sa ma intelegi tu…”, dupa care Brutus ii intinde povestea incepand cu drumul pana la Biserica Ursului, cadoul ce avea sa i-l duca si faptul ca soarele era cat pe ce sa fie pierdut pentru totdeauna.Furnica ramane putin mirata de intamplare.“Ti-am zis eu ca nu o sa intelegi, nu stiu ce ti-am mai povestit tie ca oricum nu puteai sa ma ajuti in vreun fel!”, ofta Brutus dezamagit parca dorind sa plece.
“Ei calatorule, nu fugi de ocazie, si nu-i intoarce spatele niciodata. Mirarea mea nu e din neintelengere, e de bucurie ca pot sa te fac fericit asa cum m-ai facut tu pe mine salvandu-mi viata. Acum aproape 3 zile cand ma intorceam spre casa, o piatra mare si stralucitoare, mi-a cazut din cer drept in cap. Si de ciuda ca m-a lovit rau, am ingropat-o aici langa musuroi, cu speranta ca asa poate o sa imi treaca si mie durerea iar buba din crestetul capului sa dispara mai repede.Nu ii venea sa creada.
Cand a adus furnicuta piatra, Brutus si-a dat seama ca era exact ceea ce cauta. A fugit cat de repede spre Biserica impreuna cu Furnica si au pus medalionul la locul lui.
A doua zi soarele a rasarit mai frumos ca niciodata si atunci si zanele, si Andrei, si Winnie impreuna cu ceilalti locuitori ai Padurii Fermecate au inteles ca toate erau din nou la locul lor si ca viata avea sa fie din nou ca inainte, ba poate chiar mai frumoasa. Dupa un gand negru nimic nu pare mai dulce decat un gand bun, dupa un apus trist, nimic nu pare mai vesel decat un rasarit de soare. O noua zi inseamna pentru fiecare dintre noi un nou inceput, iar un nou inceput reprezinta speranta de mai bine si dorinta de a face mai multe lucruri bune pentru cei la care tinem cu adevarat.


Povestea asta a fost scrisa celei mai bune prietene ale mele Ioana Andreea Harna. Brutus este cainele ei, un puiut de rotweiler, ea este Mica Sirena, Andra si Mari sunt cele mai bune prietene ale noastre iar restul personajelor le cunoasteti f bine. Hmm in rest :) povestea a fost cadoul meu de ziua ei :) si cam atat...sper sa va placa voua...hihi sau copiilor vostri! :)
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Mai multe detalii in jurnalul meu online http://jurnalulnational.blogspot.com/ :) Va multumesc!  
Postat de catre SAVA Andrei la data de 2005-01-28 12:31:23
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE