FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
 
O teamă, Cornelia, împănată cu tot mărunțișul important pe care îl promovează zilnic societatea de consum. O teamă care vinde surogatele bucuriei și ale fericirii, care momește doar spre ceea ce se poate cumpăra lesnicios si nu spre lucrurile care se obțin fără bani prin efortul dificil și generos de a-ți îmbogăți sufletul.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-09-25 07:25:02
         
 
  Ca să putem să ne bucurăm de ceea ce avem trebuie să scăpăm de teamă, ea e cea mai mare forță ce-ți mută gândul spre ceea ce nu ai, spre riscul pierderii a ce ai. Trăim într-o lume care cultivă teama, care comercializează teama, cu mari consecințe asupra psihicului oamenilor, deci și a relațiilor dintre ei.
*Calea nu este însă doar drumul și ținta care se îndepărtează constant asemenea orizontului. Calea este permanentă ajungere ,*

 
Postat de catre cornelia claudia iakab la data de 2006-09-25 00:41:33
         
 
 
„nu pentru mine, că-mi ajunge puținul”

Copiii tăi, Mariana, merită și prosperitate, dar și ceva putere sufletească cu care să se poată bucura de puțin mai multul pe care-l vor dobîndi înainte să le treacă viața doar agonisind. Și eu, și autorul nu milităm pentru retragerea din viața civilă, ci doar pentru mai puțină încrîncenare în angajarea pe care ea ne-o cere. Sursele acestei cărți sînt la modul negativ mentalitatea celui ahtiat de tot mai mult și la modul pozitiv spiritualitatea dintotdeauna și din toate locurile care temperează această obsesie. Schimbarea accentului și a mizei.

„absenta, sau in orice caz prezenta diminuata, a unor defecte: ambitie nemasurata, orgoliu exacerbat, egoism, invidie, ranchiuna...”

Într-adevăr, Dane, trebuie lucrat simultan pe două fronturi: cultivarea aptitudinilor pentru bucurie și stîrpirea aplecării spre înrăire, spre intoxicare cu propriile frustrări.

„Aceasta asa zisa... cale, nu implica la randul ei sacrificii ?”

Ialin, în adevăratul său sens sacrificiul nu este renunțare, mortficare, victimizare, ci ofrandă, dăruire, dedicare. Cine simte doar prima ipostază, nu știe să dăruiască, el numai dă, în ideea dai, n-ai, te lipsești de, pierzi, nu mai ai. Cine dăruiește se simte îmbogățit sufletește după principiul: dar din dar se face rai sau dăruind vei dobîndi.

Cine a zis că asta e mură-n gură? Este foarte dificil. De aceea sînt și puțini oamenii care știu cu adevărat să se bucure de viață, care au gustul vieții. Am subliniat pe știu pentru că nu e vorba de deținerea unei informații, unui secret, unei rețete, ci de know-how, de o competență, o știință încorporată, un set de atitudini și de comportamente.

A avea gustul vieții nu exclude necazurile și nefericirea, dar le face să nu mai fie coșmaruri, le trece în alt registru mai împăcat al trăirilor.

„Fericirea e atît de aproape” e un slogan cel mai adesea greșit înțeles care merită o altă interpretare – aceea a ocolului. Starea de proximitate este greu de înțeles, de dobîndit, trebuie să te îndepărtezi ca să o recunoști și să revii printr-un ocol la ea. Să faci drumul, să nu stai locului.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-09-24 19:32:47
         
 
  Aceasta asa zisa... cale, nu implica la randul ei sacrificii ? Ma gandesc ca daca ar fi asa, sa poti atinge in sine bucuria trebuie sa treci prin alte etape... nefericite.
"ă revizuiască un pic ierarhia, să pună accentul principal pe bucurie și să abordeze mai degajat celelalte obligații la care oricum va rămîne înhămat toată viața. Să nu mai fie obsedat de ele, să le îndeplinească în continuare dar mai puțin crispat, mai degajat" acest pasaj de pilda... pentru o persoana care face toate acestea (pune accent pe irarhie, nu pune accnt pe bucurie, nu e "degajat" etc... intelegeti dumneavoastar exact opusul lor) nu e un pas foarte dificil ?
Ialin
 
Postat de catre nicaieri nimeni la data de 2006-09-24 14:07:26
         
 
  Calea bucuriei - e un drum pe care nu oricine poate merge. Iti trebuie nu atat niste calitati, cat absenta, sau in orice caz prezenta diminuata, a unor defecte: ambitie nemasurata, orgoliu exacerbat, egoism, invidie, ranchiuna...

Corneliu, exact in ideea subliniata de tine, textul tau imi aduce bucurie.

 
Postat de catre Dan Norea la data de 2006-09-24 13:10:35
         
 
  Corneliu, apreciez străduința ta de a populariza o carte deosebită, dar, te rog frumos, întorce-te la gândurile tale atât de adânci și de răvășitoare pentru o minte obișnuită să despice firele în corzi. Te citesc în fiecare zi și mă mulțumesc să fac doar atât. Mie, strădania aceasta a celor bogați de a ne convige că ce avem e de ajuns pentru o viață fericită mi se pare cel puțin hilară. De fapt, trebuie luat din ea atât cât e de luat, adică învățăturile care chiar ni se par potrivite. La ce bun să mă mulțumesc cu puțin când viața se scumpește mereu și puținul acesta devine tot mai puțin, și copiii au nevoie de multe, mereu mai multe, sunt toți studenți, doi la masterat, unul la arhitectura. Lasă-mă, te rog frumos, să sper măcar că mâine va fi un piculeț mai bine, nu pentru mine, că-mi ajunge puținul, pentru copii. Ei merită o viață mai bună. Oriunde pe pământ. Să nu te superi. Felicitări pentru interpretare. O zi fericită.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2006-09-24 12:58:59
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE