PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
versuri de  ion barbu   RIGA CRYPTO SI LAPONA ENIGEL balada -- Menestrel trist, mai aburit Ca vinul vechi ciocnit la nuntă, De cuscrul mare dăruit Cu pungi, panglici, beteli cu funtă, Mult -- îndărătnic menestrel, Un cântec larg tot mai încearcă, Zi-mi de lapona Enigel Si Crypto, regele ciupearcă ! Nuntas fruntas ! Ospătul tău limba mi-a fript-o, Dar cântecul, tot zice-l-as, Cu Enigel si riga Crypto. -- Zi-l, menestrel ! Cu foc l-ai zis acum o vară ; Azi zi-mi-l stins, încetinel, La spartul nuntii, în cămară. * Des cercetat de pădureti În pat de râu si-în humă unsă, Împărătea peste bureti Crai Crypto, inimă ascunsă, La vecinic tron, de rouă parcă ! -- Dar printre ei bârfeau buretii De-o vrăjitoare minătarcă, De la fântâna tineretii. Si răi ghioci si toporasi Din gropi ieseau să-l ocărască, Sterp îl făceau si nărăvas, Că nu vroia să înflorească. În tări de ghiată urgisită, Pe acelasi timp trăia cu el, Lapona mică, linistită, Cu piei ; pre nume -- Enigel. De la iernat, la păsunat, În noul an, să-si duca renii, Prin aer ud, tot mai la sud, Ea poposi pe muschiul crud La Crypto, mirele poienii. Pe trei covoare de răcoare Lin adormi, torcând verdeata, Când lângă sân, un rigă spân, Cu eunucul lui bătrân, Veni s-o-imbie cu dulceată : -- Enigel, Enigel, Ti-am adus dulceată, iacă, Uite fragi, tie dragi Ia-i si toarnă-i in puiacă. -- Rigă spân, de la sân. Multumesc Dumitale. Eu mă duc să culeg Fragii fragezi, mai la vale. -- Enigel, Enigel, Scade noaptea, ies lumine, Dacă pleci să culegi, Incepi rogu-te cu mine. -- Te-as culege, rigă blând... Zorile încep să joace Si esti umed si plăpând : Teama mi-e, te frângi curând, Lasă. -- Asteaptă de te coace. -- Să mă coc, Enigel, Mult as vrea, dar, vezi, de soare, Visuri sute, de măcel, Mă despart. E rosu, mare, Pete are fel de fel ; Lasă-l, uită-l Enigel, În somn fraged si răcoare. -- Rigă Crypto, rigă Crypto, Ca o lamă de blestem Vorba-în inimă-ai înfipt-o ! Eu de umbră mult mă tem, Că dacă în iarnă sunt făcută, Ursul alb mi-e vărul drept, Din umbra deasă, desfăcută, Mă-închin la soarele-întelept. La lămpi de ghiată, supt zăpezi, Tot polul meu un vis visează. Greu taler scump, cu margini verzi, De aur, visu-i cercetează. Mă-închin la soarele-întelept, Că sufletu-i fântână-în piept Si roata alba mi-e stăpână Ce zace-în sufletul-fântână. La soare, roata se măreste, La umbră, numai carnea creste Si somn e carnea, se desumflă, -- Dar vânt si umbră iar o umflă... Frumos vorbi si subtirel Lapona dreaptă, Enigel. Dar timpul, vezi, nu adăsta, Iar soarele acuma sta Svârlit in sus, ca un inel. -- Plângi, prea cuminte Enigel ! Lui Crypto, regele ciupearcă, Lumina iute cum să-i placă ? El se desface usurel ! De Enigel. De partea umbrei moi să treacă... Dar soarele, aprins inel, Se oglindi adânc în el ; De zece ori, fără sfială, Se oglindi in pielea-i chială ; Si sucul dulce inăcreste ! Ascunsa-i inimă plesneste, Spre zece vii peceti de semn, Venin si rosu untdelemn Mustesc din funduri de blestem ; Că-i greu mult soare să îndure Ciupearcă crudă de pădure, Că sufletul nu e fântână Decât la om, fiară bătrână, Iar la făptură mai firavă Pahar e gândul cu otravă. -- Ca la nebunul rigă Crypto, Ce focul inima i-a fript-o, De a rămas să rătăcească Cu alta fată mai crăiască : Cu Laurul-Balaurul Să toarne-în lume aurul, Să-l toace, gol la drum să iasă. Cu măsălarită-mireasă, Să-i tie de împărăteasă. OUL DOGMATIC E dat acestui trist norod Si oul sterp ca de mâncare, Dar viul ou, la vârf cu plod, Făcut e să-l privim la soare ! Cum lumea veche, în clestar, Înoată, în subtire var, Nevinovatul, noul ou, Palat de nuntă si cavou. Din trei atlazuri e culcusul În care doarme nins albusul Atât de gales, de închis, Cu trupul drag surpat în vis. Dar plodul ? De foarte sus Din polul plus De unde glodul Pământurilor n-a ajuns Acordă lin Si masculin Albusului în hialin : Sărutul plin. * Om uitător, ireversibil, Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil? Precum atunci, si azi -- întocma : Mărunte lumi păstrează dogma. Să vezi la bolti pe Sfântul Duh Veghind vii ape fără stuh, Acest ou -- simbol ti-l aduc, Om sters, uituc. Nu oul rosu. Om fără sat si om nerod, Un ou cu plod Îti vreau plocon, acum de Paste : Îl urcă -- în soare si cunoaste ! * Si mai ales te înfioară De acel galben icusar, Ceasornic fără minutar Ce singur scrie când să moară Si ou si lume. Te-înfioară De ceasul, galben necesar... A mortii frunte -- acolo-i toată. În gălbenus, Să roadă spornicul albus, Durata-înscrie-în noi o roată. Întocma -- dogma. * Încă o dată : E Oul celui sterp la fel, Dar nu-l sorbi. Curmi nuntă-în el. Si nici la closcă să nu-l pui ! Îl lasă -- în pacea -- întâie-a lui, Că vinovat e tot făcutul, Si sfânt, doar nunta, începutul. DUPA MELCI Unchiului meu Sache Soiculescu al carui glas il imprumut aici. Dintr-atatia frati mai mari: Unii morti, Altii plugari Dintr-atatia frati mai mici: Prunci de treaba, Scunzi, peltici, Numai eu rasad mai rău Dintr-atatia (prin ce har?) Mă brodisem sui, hoinar. Eram mult mai prost pe-atunci... Când Paresim da prin lunci Cu pietrisul de albine, Ne parea la toti mai bine: Tanci ursuzi, Desculti si uzi Fetiscane (Cozi plavane) Infasate-n lungi zavelci O porneau în turma bleaga Să culeaga Ierburi noi, craite, melci... Era umed la bordei Si tuleam si eu cu ei. I Tot asa o data, iar, La un sfant prin Faurar Ori la sfintii Mucenici Tarla noastra de pitici Odihnea pe creasta, sus, - Eu voinic prea tare nu-s. Rupt din fuga Subt o gluga De aluni, pe buturuga Odihnii Si eu curand.. Vezi, atunci mi-a dat prin gând Ca tot stand si alegand Jos pe vraful de foi ude Prin lastari si vrejuri crude, S-ar putea să dau de el, Melcul prost, incetinel... In ungher adânc, un gând Imi soptea ca melcul bland Din mormant de foi, pe-aproape Cheama Omul să-l dezgroape... Si pornii la scotocit (Cu noroc, căci la-m gasit) Era tot o mogaldeata Ochi de bou, dar cu albeata: Intre el si ce-i afar' Strejuia un zid de var. -Ce să fac cu el asa? Să-l arunc nu îmi venea... Vream să vad cum se dezghioaca Pui molatic, din ghioaca : Vream să vad cum iar invie Somnoros, din colivie... Si de-a lungul, pe pământ M-asezai cuacest descant : - "Melc, melc, Cotobelc, Ghem vargat Si ferecat; Lasa noaptea din gaoace, Melc natang si fă-te-ncoace Nu e bine să te-ascunzi Sub paretii grei si scunzi Printre vreacuri cerne soare, Colti de iarba pe razoare Au zvacnit iar muguri noi Pun pe ramura altoi. Melc, melc, Cotobelc, Iarna leapada cojoace Si tu singur în gaoace! Hai, iesi, Din cornoasele camesi! Scoate patru firisoare Stravezii, tremuratoare, Scoate umede si mici Patru fire de arnici; Si agata la festile Ciufulite de zambile Sau la fir de margarint Inzauatul tau argint... Peste gardurile vii Dinspre vii, Ori de vrei si mai la vale, In tarlale -Tipareste brau de bale..." Dupa ce l-am descantat L-am pus jos Si-am asteptat... Inserase mai de-a bine Crengi uscate peste mine, Bazaind la vantul stramb Imi ziceau rastiti din dramb... Nazdravana de padure Jumulita de secure, Scurt, furis Inghitea din luminis. Din lemnoase vagauni, Capcauni Ii vedeam piezisi cum casca Buze searbade de iasca; Si intorsi Ochi bubosi Innoptau sub frunti pestrite De parose Si barboase Joimarite. Si cum stau sub vant si frig Strans carlig, -Iscodind cu ochii treji Mai de sus de brana, drumul Unde seara tese fumul Multor mreji; De sub vreascuri vazui bine Repezita inspre mine O gusata cu gateji. Chiondoras Cata la cale: De pe sale, Când la deal si când la vale, Curgeau betele taras. Iar din plosca ei de gusa De matusa Un taios, un aspru: hârrsi.. Plans prelung cum scoate fiara, Plans dogit, Când un sarpe-i musca ghiara, Muget aspru si largit De vuia din funduri seara... -Mi-a fost frica, si-am fugit! II Toata noaptea viscoli... Inca bine n-ajunsesem Ca porni duium, să vie O vifornita tarzie De Paresemi. Vântura, stârnind gâlceava Alba pleava; Si cadeau si maruntei Bobi de mei... (Ningea bine, cu temei). In bordei Foc vârtos mânca napraznic Retevei. Pe coliba singur paznic M-au lasat c-un vraf de pene... Rar, le culegeam alene: Mosul Iene Razbatea de prin poiene Să-mi dea genele prin gene. Si trudie, Langa vatra prigonit Privegheam prelung tăciunii... Umbre dese, Ca paunii, Imi roteau pe hornul sui Leasa ochilor verzui. Si-mi ziceam în gând: "Dar el, Melcul, prost, incetinel? Tremura-în ghioaca, varga, Nu cumva un vant să-l sparga: Roagă vantul să nu-l fure Si să nu mai biciuiasca Barbi de muschi, obraji de iasca, Prin padure. Roaga vantul să se-ndure" De la jarul straveziu, Mai tarziu, Somnoros venii la geam. (Era-înalt, nu ajungeam.) Dar prin sticla petecita, Dar prin ghiata încâlcita, Fulgera sul lung de har, Prapadenia de-afar': Podul lumii se surpase Iar pe case, Pana sus, peste colnic, Albicioase Ori foioase Cadeau cepi de arbagic. Viu îmi adusei aminte. Ce-auzisem inainte, De o noapte intre toate Urgisita, Când, pe coate, Guri spurcate Suflă vapt Să dărâme Din pământ... Când, pe-un sloi, rupând din pita, Baba Dochia-învălită Cu opt sarici Sta covrig, Sta, înghite Si sughite Si se vaicara De frig. - Hei, e noaptea-aceea poate! Inapoi La fulgii moi Cumpenind a somn, pe coate, Cu tot gandul, sus, la-el, Soptii: "Melc incetinel, Cum n-ai vrut să iesi mai iute! Nici vifornită, nici mute Prin paduri nu te-ar fi prins... Iar acum, când focu-i stins, Hornul nins, Am fi doi s-alegem pene Si alene Să chemam pe mosul Iene Din poiene, Să ne-nchida: Mie, gene; Tie, Cornul drept, Cel stâng, Binisor, Pe când se frâng Lemne-n crâng, Melc natâng, Melc natâng!" III Dintre pene si cotoare Gata nins, Cum mija un pic de soare Pe întins (In câmpie Colilie Razboind cu lunecusul Din tăpoi saltând urcusul), Inaltat la dâmbii prinsi, Mă-intorsei subt alunis,... Il zarii langa culcusu-i De frunzis. Era, tot, o scorojita Limba vanata, sucita, O nuia, ea un hengher Il tinea în zgarzi de ger! Zale reci, Aspre benti ce se-întretaie, Sus, pe vreascurile seci, Il prindeau: O frunza moarta, cu pastaie. Si pe trupul lui zgarcit M-am plecat Si l-am bocit: - "Melc, melc, ce-ai făcut Din somn cum te-ai desfacut? Ai crezut în vorba mea Prefacuta... Ea glumea! Ai crezut ca ploua soare, C-a dat iarba pe razoare, Ca alunul e un cantec... - Astea-s vorbe si descantec! Trebuia să dormi ca ieri, Surd la cânt si imbieri, Să tragi alt oblon de var intre trup si ce-i afar'... - Vezi? Iesisi la un descantec; Iarna ti-a muscat din pântec... Ai pornit spre lunci si crâng, Dar pornisi cu cornul stâng, Melc natâng, Melc natâng!" Iar când vrui să-l mai alint Intinsei o mâna-amara De plans mult.... si, dârdâind, Doua coarne de argint Rasucit, se fărâmară. Ca e ciunt, nu m-am uitat... Ci, în punga lui cu bale, Cu-insutite griji, pe cale L-am purtat Leganat: Punga mica de matasa... Iar acasa L-am pus bine Sus, în pod (Tot langa mine), Ca să-i cânt din când în când Fie tare Fie-n gând: "Melc, melc, Cotobelc, Ploua soare Prin fâneturi si razoare, Lujerii te-asteapta-în crâng Dar n-ai corn Nici drept, Nici stâng; Sunt în sân la mosul Iene Din poiene: Cornul drept, Cornul stâng... - Iarna coarnele se frâng, Melc natâng, Melc natâng!" DOMNISOARA HUS a) Ceas de seară b) Prezentare c) Vaduri si alaiuri d) Cuvinte de îmbărbătare e) Aur netemporal f) Chemarea mosorului. a) Cheagul alb, lăsat din seară, Dintre limpezimi crescut, Cu aripa ca un scut Abia dus la subtioara, Cel cu plisc întors de ceara rosie, Incovrigat, Peste inimi Catre seară Atârnat: Chipul coabe, S-a-îmbuibat în seara grasa Ca-ntr-o banită a cu boabe Si-a sburat. S-a-imbuibat Si s-a dus Ceasul rău, Ceasul tau, Domnita Hus! b) Este - Domnisoara Hus (Carnaksi, Masala!) Cu picioare ca pe fus, Largi salvari Undeva. Pentru ea cinci feciori Pricopsiti (ah! beizadele), Au taiat alti cinci feciori Ce-i faceau la bezele. Si-au dantat cinci feciori Pricopsiti, la streangul furcii; Ea danta Acana Cu muscalii si cu turcii: Pasi agale Cu pasale Pasi batuti Cu arnăuti, Sprinteni, spornici, Cu polcovnici De tot sprinteni De tot sus De strigau, pierduti, ibovnici: -- Isala, Domnita Hus! c) S-a-imbuibat Si s-a dus Ceasul rău, Ceasul tau, Domnita Hus! Svelt acum, Taie-ti drum... - Undă, undelemn călâi, Vântul luneca, inmoaie. - Haide, salta-ti din călcâi Pintenii, toli câinii droaie, Si la drum, pe uliti mici, Lânga gropi, printre casoaie, Când prin ghimpi, când prin urzici, Iedera de zdrente, soaie, Mână tot către Apus! El te schimba-în humă verde El milos de lin si-a pus Mâna-i verde Să-ti desmierde Si grumajii tai umflati (Ce serpi tari, cocliti de bale, Mai cocliti ca serpii frati Din fântâni municipale) Si picioarele în coji, Numai noduri, numai dâre, Unde ani si ger, raboj Incrustară: cu satâre! d) Suna noaptea, fund de tuci. Tu ajungi, incaleci zidul, Scoti din traistă trei lăptuci, Pâinea oachesa, ca blidul. Peste mlastini somnul spulberi. Duhul mlastinii adie, Un oras se-îngroapa-în pulberi Departat, ca de hârtie. - Si tu plângi ca Cel-de-sus N-are grijă de sărace, Ca ti-e trupul frânt, răpus: Nu e nimeni să-l imbrace, Lacrimi mari îti prind de gât Lungi zorzoane de nebună. Lasa, nu mai plânge-atât, Sterge-ti ochii, te imbună, Uite colo: stele ies Ca vărsatul si pojarul In răsad aprins si des Intesat e Pălimarul; Uite, cerul a miscat Plecăciuni îti face tie. Fruntea Cerul ti-a-închinat Ametit, ca de betie; Cercuitii - ochii tai - Gem ca pietre-în tăvăluge! Pe când guri de gol, în Văi Instelate, sus, îi suge. e) Hăt la cel Vânat cer Impacat la sori de ger, Unde visul lumii ninge, Unde sparge si se stinge, Sub târzii vegheri de smalt, Orice salt indraznit: Falsă minge Ori sec fulger De hanger Repezit; - Prin Târziu si înalt - In plictisul si căscatul lung al râpelor de smalt Hai în sbor de soarec sur. La ăl ciur Des si rar Clatinat la râul noptii De Tiganul Aurar, Ciuruitul prapur sur Ce-în azur stravechi întinge Ingălatul de azur: Rupta lumilor meninge! Pân'la el, Usurel Pe arc tors fără cusur Indoieste si întinde Sborul tau de soarec sur... Si cu pumnul dus mosor Pân' la sita din tarie, Treiera suierator Spart descântec din fetie! f) Buhuhu la luna suie, Pe gutuie să mi-l suie, Ori de-o fi pe rodie: Buhuhu la Zodie; Uhu, Scorpiei surate, Să-l întoarca d-a-îndarate, Să nu-i rupă vrun picior Câine ori Sagetator! - Ai văzut? Muri o stea. - Ca o smieură mustea; Stea turtita, - în hauri supta, Adu-mi-l pe-o coada rupta, Rupta si de lingura, Să colinde singura, Toate vamile pustii Unde fierb, la pirostrii, In ceaun cu apa vie, Naravitii la curvie; In zemi acre si amare Câti au râs de fată mare; In grăsime si colastră, Câtii smintiră vreo nevastă. Buhuhu, uhu, de zor Si-înc-o data, prin mosor, Doar i-o da mai mult îndemn Coadei lingurii de lemn (Lemn de leac) Doar l-o-întoarce berbeleac Doar l-o duce vălătuc Pe ibovnicul uituc! Fluturai la vânt făină, Sloată se porni, haină; Aruncai si cu pîsat, Pâclă deasa s-a lasat; Presărai atunci mălai, Si tot cerul îI spălai, Doar pe plai Cît un scai Mai juca un nour mic, Sgriburit si de nimic; Luai din sân tărâte coapte! Si tot norul, jos, în noapte, Ca o gâlca obrinti, In tărână se trânti, Inflori, crăpă în sapte Nori la fel: De sub nori si câmpuri - El Subtirel Varuit în alb de lapte, Strigoi, Rupt din veacul de apoi, Vrej de soapte, Din bici ud si din tăpoi Hăituit de Miaza Noapte. Surorii noastre mai mari Roabe aceleiasi Zodii Prea-turburatei Pena Corcodusa. ISARLAC "Pentru mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann" La vreo Dunare turceasca, Pe ses vested, cu tutun, La mijloc de Rău si Bun Pân'la cer frângându-si treapta, Trebuie să înfloreasca: Alba, Dreapta Isarlîk! Ruptă din coastă de soare! Cu glas gales, de unsoare, Ce te-ajunge-asa de lin Când un sfânt de muezin Fâlfâie, înalt, o rugă Pe fuisor, la zâna-în fuga... * - Isarlîk, inima mea, Data în alb, ca o raia Intr-o zi cu var si ciuma, Cuib de piatra si leguma - Raiul meu, ramâi asa! Fii un tîrg temut, hilar Si balcan - peninsular... La fundul marii de aer Toarce gâtul, ca un caer, In patrusprezece furci, La raiele; rar, la turci! Beată, într-un singur vin: Hazul Hogii Nastratin * Colo, cu doniti în spate, Asinii de la cetate, Gâzii, printre fete mari, Simigii si gogosari, Guri casca când Nastratin La jar alb topeste în, Vinde-în leasă de copoi Catei iuti de usturoi, Joaca, si-în cazane suna Când cadâna curge-în Luna. * Deschideti-va, porti mari! Marfa-aduc, pe doi magari, Ca să vând acelor case Pulberi, de pe luna rase, Si-alte poleieli frumoase; Pietre ca apa de grele, Ce fireturi, ce inele, Opinci pentru hagealîk - Deschide-te, Isarlîk! Să-ti fiu printre foi un mugur S-aud multe, să mă bucur La rastimpuri, când Kemal Pe Bosfor, la celalt mal, Din zecime, în zecime, Taie-în Asia grecime; Când noi, a Turchiei floare, Intr-o slavă stătătoare Dăm cu sâc Din Isarlîk! JOC SECUND [Din ceas, dedus...] Din ceas, dedus adancul acestei calme creste, Intrata prin oglindă în mantuit azur, Taind pe inecarea cirezilor agreste, In grupurile apei, un joc secund, mai pur. Nadir latent! Poetul ridică insumarea De harfe resfirate ce-în sbor invers le pierzi Si cantec istoveste: ascuns, cum numai marea, Meduzele când plimba sub clopotele verzi LEMN SFANT In văile Ierusalimului, la unul, Păios de raze, pamantiu la piele: Un spic de-argint, în stânga lui, Craciunul, Rusalii ard în dreapta-i cu inele. Pe acest lemn ce-as vrea să curat, nu e Unghi ocolit de praf, icoană veche! Văd praful - rouă, ranile - tamaie? - Sfant alterat, neutru, nepereche. TIMBRU Cimpoiul vested luncii, sau fluierul în drum, Durerea divizata o suna-încet, mai tare... Dar piatra-în rugaciune, a humei despuiare Si unda logodita sub cer, vor spune - cum? Ar trebui un cantec incapator, precum Fosnirea matasoasa a mărilor cu sare; Ori lauda gradinii de ingeri, când rasare Din coasta barbateasca al Evei trunchi de fum. UMANIZARE Castelul tau de ghiata l-am cunoscut gindire: Sub tristele-i arcade mult timp am ratacit De noi rasfringeri dornic, dar nicio oglindire, In stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit. Am parasit in urma grandoarea ta polara Si-am mers, si-am mers spre caldul pamint de miazazi, Si sub un pilc de arbori stufosi, in fapt de seara, Cararea mea, surprinsa de umbra, se opri. Sub acel pilc de arbori salbateci, in amurg, mi-ai aparut - sub chipuri necunoscute mie, Cum nu erai acolo, in frigurosul burg, Tu, muzica a formei in zbor, Euritmie! Sub infloritii arbori, sub ochiul meu uimit, Te-ai resorbit in sunet, in linie, culoare, Te-ai revarsat in lucruri, cum in eternul mit Se revarsa divinul in luturi pieritoare. O, cum intregul suflet, al meu, ar fi voit Cu cercul undei tale prelungi sa se dilate, Sa spintece vazduhul si - larg si inmiit - Sa simta ca vibraza in lumi nenumarate... Si-n acel fapt de seara, uitindu-ma spre Nord, In ceasul cind penumbra la orizont descreste Iar seara intirzie un somnolent acord, Mi s-a parut ca domul de ghiata se topeste. INFRANGERE Ca fruntea mea sa poarte diademul Ce fulgera-n albastrele palate Am ridicat ostiri nenumarate Si-ncrezator, dezlantuii blestemul. Dezlantuii multimile-ntrunite Si napadita fu intreaga zare Iar vremea prinse-ncet sa desfasoare Fuiorul ei de ore nesfarsite... Mult timp, in pragul portii opaline, Am stat s-astept herladu1 biruintii, Am stat sa-ntreb cuprinderile mintii De crainicul trimis, ce nu mai vine. Nu vine, caci spre culmile-nghetate Ostirile n-au vrut sa se indrume, N-au mai dorit podoaba fara nume Si n-au gasit albastrele palate. Incat, sub vantul aprig de ispite S-au razletit din tara-n alta tara... Si-acum se-ntorc in turme istovite Hlamida sa-mi sarute si sa moara. Ostirile se-ntorc. In juru-mi zborul Si umbra mortii darnic se imparte; Pe cand, prin doliul salilor desarte Cu pasi sonori patrunde Invingatorul... CUCERIRE De-a lungul nepasarii acestei reci naturi, Spre nevazutul unde arpegii clo fanfare Desfac in foi sonore o limpede chemare Vom merge in armura de fier, incinsi si duri. Ca nu cumva sub darza trufie ostaseasca Sa se adune umbra sau plumbul unui nor, Vom incrusta viziuinii aprinsul Kohinor Si vom lasa ca ochiul de foc sa ne orbeasca; Un somn nauc ne-o duce pe drumul mort, ingust, Dar fiinta noastra pura desprinsa de gandire Va asculta cum sparge a orei indragire, Cum urca din adancuri un mare imn august. Si-ntregi in trambitarea de dincolo de vreme Si nazuind inalte si albe biruinti Ne vom zvarli prin larma asaltelor fierbinti Mai sus de noi... in largul destinelor supreme... RITMURI PENTRU NUNTILE NECESARE Capăt al osiei lumii! Ceas alb, concis al minunii, Sună-mi trei Clare chei Certe, sub lucid eter Pentru cercuri de mister! An al Geei, închisoare, Ocoleşte roatele interioare: Roata Venerii Inimii Roata capului Mercur În topire, în azur, Roata Soarelui Marelui. I Înspre tronul moalei Vineri Brusc, ca toţi amanţii tineri, Am vibrat Înflăcărat: Vaporoasă Rituală O frumoasă Masă Scoală! În brăţara ta fă-mi loc Ca să joc, ca să joc, Danţul buf Cu reverenţe Ori mecanice cadenţe. Ah, ingrată, Energie degradată, Brută ce desfaci pripită Grupul simplu din orbită, Veneră, Inimă În undire minimă: Aphelic ( ) Perihelic ( (i ) Cojunctiv (dodo) Oponent (adio!) II Paj al Venerii, Oral Papagal! În cristalul tău negat, Spre acel fumegat Fra Mercur De pur augur, Peste îngeri, şerpi şi rai Sună vechi: I-ro-la-hai, Mercur, astră aurită, Cu peri doi împodobită Lungi Cu pungi Pe bomba mare, Oarbă, de cercetătoare, O, Mercur, Frate pur Conceput din viu mister Şi Fecioara Lucifer, Înclinat pe ape caste În sfruntări iconoclaste, Cap clădit Din val oprit Sus, pe Veacul împietrit, O select Intelect Nunta n-am sărbătorit... III Uite, ia a treia cheie, Vâr-o în broasca - Astartee! Şi întoarce-o de un grad Unui timp retrograd, Trage porţile ce ard, Că intrăm Să ospătăm În cămara Soarelui Marelui Nun şi stea, Abur verde să ne dea, Din căldări de mări lactee, La surpări de curcubee, - În Firida ce scântee eteree EDICT Această pontifică lună Cuvânt adormiţilor e, Din roua caratelor sună Geros, amintit: ce-ru-le. O sobă, cealaltă mumie. Domneşte pe calul de şah, La Moscova verde de-o mie De turle, ars idol opac. Dogoarea, podoabă: răsfeţe Un secol cefal şi apter. - Ştiu drumul Slăbitelor Feţe Ştiu plânsul apos din eter. AURA Mire, văzut ca femeea, Cu părul săpat în volute, De Mercur cumpănit, nu de Geea, Căi lungi înapoi revolute; La conul acesta de seară, Când sufletul meu a căzut Şi cald, aplecatul tău scut Îl supse, ca pata de ceară, Crescut, între mâini ca de apă, Ce lucru al tainei cercai? Sub verdele lumilor plai Arai o lumină mioapă. INFATISARE Pudrează râul tragic în oglindă, Cu de-amănuntul, cristalin, de bal; Săltate-n coc, volutele să prindă Perucii de argint - un encefal. La balul liniştit, de mare gală, De vrei să placi frumosului tău Domn: Treaz, poleieşte-ţi masca facială Şi dinţii înverziţi de duh de somn; Luminile odăilor le stinge! Să-nceapă marea pară de opal, Când îngheţat, din iarna care ninge În creştet, ca-ntr-un parc, pe encefal. - Fii Domnului statură luminoasă, Cu gândul - sprinten fulger viitor! Să-ţi fie braţul spadă bătăioasă Şi ochiul: disc lunar lunecător. PORTRET Deci versul meu legat în largi turbane De lãnci zbîrlit, ca þeasta unei cegi, Cu albele-i prãpãstii şi capcane De munte-opioman, nu-l înþelegi ! L-am scris, e drept, cînd ochii mei vãzurã Rusalca unui iezer scandinav, Eşti însã : ritm, vigoare şi mãsurã, Suavii Francii duhul tãu e sclav. Încît, înadunate, calme linii Încerc sã prind filonul scump, nativ, Privirea grea ce delegai grãdinii şi chipul tãu în noapte, sub masiv. Era leirea sutei optsprezece Cu-abia gînditul arc al buzei tors, Cu genele strãvechi în care zace Un codru-adînc de farmec dureros. Din goarne palide, tîrzii, cocoşul Herald al lepãdãrii a sunat ; Frunzişul desei nopþi cãzu sub roşul De suliţi… chipul tãu e desenat. ADDENDA Un ins, rãmas, cu dinadinsul, Din Schwitzera, cantonul Uri. Dar geniul îi fuma ca ninsul Jungfrau, sub gheaþa învestiturii. Amar, ciudat, certat cu norma Rãzbind tîrziu, pîn' la Berlin Vrãji în slujbe negre Forma, În sãli drapate-n doliu plin. Un ins, la fel : încins în burã, Dar deşertat de orice geniu, Citesc la alba ta fãpturã În firea aceasta de mileniu Şi - strict - bãtut în teoreme, Acel inel perenial Ţi-l trec : gãtitã de cu vreme Pentru Sabatul cel mai pal. 21 februarie 1954 PAUNUL Se ploconea răsăritean şi moale Mălai din mâna ta să ciugulească. Albastru pâlpâia şi cald, la poale, Ca pânzele alcoolului, în ceaşcă. Pe butură, nebunul tău cu scufă Ochi inegali grozav de trişti rotea, Şi mâna ţi-a sucit, cum storci o rufă, Şi-a rupt şi gâtul păsării, care bătea. IN MEMORIAM (Stihuri pentru pomenirea unui câine cu numele nemţesc, e drept dăruit autorului de un prieten franc. Crescut însă la Isarlâk.) Primăvară belalie Cu nopţi reci de echinox, Vii şi treci Şi-nvii, stafie, Pe răpusul câine Fox! Fox frumos Cu dinţi oţele Şi preţ mare La căţele, Fox nebun Scurt de coadă Fuge-n lume, Se înnoadă! Primăvară belalie, Insomnii de echinox, Dimineţi, lăsaţi să vie Cum venea, băiatul Fox: Capul, cafeniu pătat, Cu miros de dimineaţă, De zăvozii mari din piaţă În trei locuri sângerat, Îl lipeşte de macat, Ochii-ntoarce, a mirare, Din piept mare: Ce lătrat! Pomi golaşi şi zori de roşuri! (E aprilie, nu mai) Forfotă de fulgi pe coşuri, În cuib fraged: Cir-li-lai. - Fox al meu, îţi place, hai? Cir-li-lai, cir-li-lai, Precum stropi de apă rece În copaie când te lai; Vir-o-con-go-eo-lig, Oase-nchise-afară-n frig Lir-liu-gean, lir-liu-gean, Ca trei pietre date dura Pe dulci lespezi de mărgean. Te-ai sculat cu noaptea-n cap, O să-ţi dea colgiul hap, Fox cu ochii-ntorşi cu albul, Fix cu ochii la harap! Sus în pat Haide - zup! Adă botul Să ţi-l pup. La ureche-apoi să-l pui, Să zici iute ce-ai să-mi spui. Vrei să batem lunci, păduri? Ori eşti poate în călduri Şi-ai venit să-ţi caut fată Tot ca tine de pătată: Nunul vinovat să-ţi fiu, Să-mi vând sufletul de viu! Nu mă bag să caut fată, Că e treabă mult spurcată Şi cădem în postul mare Şi-am căinţele amare. Dar nu-ţi arde de păduri Şi mai va până-n călduri. Văd acum ce sta să zică Botul tău. Ştii vreo pisică! Şi ţii minte că mi-e dragă, Miorlăita, care-şi bagă Prin cămări, prin aşternuturi, Ochi-pucioasă, de te scuturi: Dracu-aducător de boale, Cald inel, cu blană moale Şi cu prefăcut răsuflet Ca păcatele din suflet! Stai un pic, Că mă ridic Şi-i venim acum de hac! Lasă numai să mă-mbrac Şi-ţi ajut să urci în pom, Câine vorbitor şi om, S-o dăm jos din pom şi cracă, Apoi - tava Şi-n tarbacă, De trei ori de capul scării Să-i frângem şira spinării! Nalt, curat sub corn de rai, Dezlega-vom: cir-li-lai, Cir-li-lai, cir-li-lai, Precum stropi de apă rece În copaie când te lai; Vir-o-con-go-eo-lig, Oase-nchise-afară-n frig Lir-liu-gean, lir-liu-gean, Ca trei pietre date dura Pe dulci lespezi de mărgean. PARALEL ROMANTIC Numisem nunţii noastre-un burg, Slăvit cu ape-abia de curg - Ca un dulău trântit pe-o labă, Vechi burg de-amurg, în ţara şvabă. Scări, unghiuri, porţi! În prag de uşe. O troli domoli, o troli cu guşe, La ce vărsări, ca de venin, Vis crud striviţi şi gând cretin! Stângi cuburi şubrede, intrate, De case roşii, zaharate; Verzi investiri, prin câte-un gang, Sub ceasuri largi - balang, balang! FALDURI Somn mult, din pluşuri. Vid în stal. Vegherea sticlei, drept cortină. Îndepărtat, ca-ntr-o odihnă Din membre limpezi, o cristal! Sub mături, fluturi şi urâturi Mort - chipul meu, pe crengi de gâturi, Un glas din ceruri cere: - Dacă Ai face-oglinzile să tacă? Din somn, din stofă sar deştept, Smulg fierul scurt, îl duc la piept. La ţărmul apelor de gală Strig hidra mea, chilocefală: - Întemniţate William, Cast hidrofil, te aşteptam Să treci, maree, din oglindă În luna frunţii, să te-aprindă; Student stufos, Bostonian, Ceţoase Wilson William, Îţi jur, ar face-o bună mină Spini şase-n pielea ta marină! (De şase ori, în ape grele Sting fier aprins, până-n prăsele; Fulger cedat, just unghi normal, Cad reflectat, croiesc cristal.) Piei, chip! Rămâi, cortină spartă, Pătrată Spanie pe-o hartă, Răpus, în mâini, pumnalul tras, În fund ursuz, de zahăr ars: Valuri frânte, gemene, Ruptură de cremene, Ce gând târziu mă suflă-acu? Să vântur nopţii "Bu-hu-hu" Ca la un cântec, altădată? Se toarce vorba, închegată, Cutia-încet se-ncuie-n piept, În scrisul apei caut drept. DESEN PENTRU CORT O, veacul legiuise militar In litere ca turnul tuguiate! Urzite cai, neverosimil var, Prin dimineata ierbii inmuiate. Spalari imprastiate! Innoiti Arginturile mari botezatoare Si inima calarilor - spuziti De dreapta ziua-acesta suitoare. -Ei vor salta, la drum cu Novalis, Prin Svabii verzi, tipate in castele. Sa prade tremuratul plai de vis, Prielnic potrivirilor de stele! DIOPTRIE Inalt in orga prismei cantaresc Un saturat de semn, poros infoliu. Ca fruntea vinului cotoarele rosesc, Dar soarele pe muchii curs - de doliu. Aproape.Ochii impietresc crucis Din fila vibratoare ca o toba, Coroana literei, maracinis, Jos in lumina tunsa, grea, de soba. Odaie, indoire-n slabul vis! -Deretecata trece, de-o matuse - Gunoiul tras in conuri, lagar scris, Adeverire zilei - prin cenuse. INECATUL Fulger străin, desparte această piatră-adâncă; Văi agere, tăiaţi-mi o zi ca un ochian! Atlanticei sunt robul vibrat spre un mărgean, Încununat cu alge, clădit din praf de stâncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice, Din care alte ramuri, armate-în şerpi lemnoşi, Bat apele, din baia albastră sa despice Limbi verzi, şuierătoare, prin dinţii veninoşi. GRUP E temniţa în ars, nedemn pământ. De ziuă, fânul razelor înşală; Dar capetele noastre, dacă sunt, Ovaluri stau, de var, ca o greşală. Atâtea clăile de fire stângi! Găsi-vor gest închis, să le rezume, Să nege, dreaptă, linia ce frângi: Ochi în virgin triunghi tăiat spre lume? INCREEAT Cu Treptele supui văditei gale Sfînt jocul în speranţă, de pe sund, Treci pietrele apunerii egale Supt văile respinse, ce nu sunt. Ţi-e inima la vârste viitoare Ca şarpele pe muzici înnodat, Rotit de două ori la mărul-soare, În minutare-aprins - şi încrestat. POARTA Suflete-în pătratul zilei se conjugă. Paşii lor sunt muzici, imnurile - rugă. Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare, Vindecă de noapte steaua-în tremurare. Pe slujite vinuri firimitură-i astru’. Munţii-în Spirit, lucruri într-un Pod albastru. Raiuri divulgate! Îngerii trimeşi Fulgeră Sodomei fructul de măceş. SECOL Răsărit al crestelor de păsări, Steme nicăieri în fâlfâit, Bântuie, când soarelui voit Arcuite pajurile cătări. Seceri dintre secete-au sclipit! Chemi zidul ars, cu ierburile cimbruri, Anulare unor albe timpuri, Sub arginţii muntelui orbit. SUFLET PETRECUT Scăzută zării blânda e ţara minerală. - Inel şi munte, iarbă de abur înzeuat. A ofilirii, numai această foarte pală Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat. Minţiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică, - Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap; Scăldînd la dublul soare, apos, de la Drăgaică, Rotundul, sund în palmă, duh simplu-în chip de nap. IZBAVITA ARDERE Curcanii au mutat pe soare şirul De gâturi cu, nestinşi, cartofii roşii. La cerul lăcrămat şi sfânt ca mirul Rotunzi se fac şi joacă pântecoşii! Şuviţa stelei noi întinge-n ape, Un stăpânit pământ ascultă ani, Pământul s-a lipit de steaua-aproape. Nuntesc, la curtea galbenă, curcani. ORBITE Colo, dimineaţa mea, Viu altar îţi miruia: Ca Islande caste, norii În, dorită, harta orii, Ageri, şerpii ce purtai, Şerpii roşii, scurşi din rai, Şi, cules, albastrul benţii De pe jerbele Juvenţii. * Lăncile de iarbă mici Le păzea căţeaua Bitsh, Inimi mari dormeau pe ţară. Munţi, cu sângele afară... Cunoscut acelor zori În fântâni, în şerpi, în nori. MOD Te smulgi cu zugrăviţii, scris în zid La gama turlelor acelor locuri, Întreci oraşul pietrei, limpezit De roua harului arzând pe blocuri, O ceasuri verticale, frunţi târzii! Cer simplu, timpul.Dimensiunea, două ; Iar sufletul impur, în calorii, Şi ochiul, unghi şi lumea aceasta – nouă. - Înaltă-n vânt te frângi, să mă aştern O, iarba mea din toate mai frumoasă. Noroasă pata-aceasta de infern! Dar ceasul – sus; trec valea răcoroasă. MARGINI DE SEARA Pendulul apei calme, generale, Sub sticlă sta, în Ţările de jos. Lucefeii marini, amari în vale; Sălciu muia şi racul fosforos. Un gând adus, de raze şi curbură (Fii aurul irecuzabil greu!) Extremele cămărilor de bură Mirat le începea, în Dumnezeu. STEAUA IMNULUI "Asemnenea seri se întorc,zice-se, de demult." M.I. Caragiale (Craii de Curtea Veche, pag.36) Râu încuiat în cerul omogen, Arhaic Unt,din lăudată seară, Scurs florilor, slujind în Betleem, Când gărzile surpate înviară. Să port - sub raze deget şters înting - Un liniştit, un rar şi tânăr mugur Prin ger mutat, prin tufele de zinc, La stâncile culcate: să le bucur. LEGENDĂ Străluminaţi ca nişte unghii, Sub scuturi, îngeri au lăsat Cherubul văii să-l înjunghii, - Sădiţi în aer ridicat. Şi limfa pajiştilor pale Se pleacă soarelui ferit Al certei sere animale: Îngână sângelui ivit. Scris, rîul trece-n mai albastru Şi varurile zilei scad, E rana Taurului astru. Vădita ţară, Galaad. FALDURI Somn mult, din pluşuri.Vid în stal. Vegherea sticlei, drept cortină. Îndepărtat, ca-ntr-o odihnă Din membre limpezi, o cristal! Sub mături, fluturi şi urâturi Mort – chipul meu, pe crengi de gâtur. Un glas din ceruri , cere: - Dacă Ai face-oglinzile să tacă ? Din somn, din stofă sar deştept, Smulg fierul scurt, îl duc la piept. La ţărmul apelor de gală Strig hidra mea, chilocefală. - Întemniţate, William, Cast hidrofil, te aşteptam Să treci, maree, din oglindă În luna frunţii, să te-aprindă ; Student stufos, Bostonian, Ceţoase Wilson William, Îţi jur, ar face-o bună mină Spini şase-n pielea ta marină! (De şase ori în ape grele Sting fier aprins, până-n prăsele; Fulger cedat, just unghi normal, Cad reflectat, croiesc cristal.) Piei chip! Rămâi, cortină spartă, Pătrată Spanie pe-o hartă, Răpus, în mâini, pumnalul tras, În fund ursuz, de zahăr ars: Valuri frânte, gemene, Ruptură de cremene, Ce gând târziu mă suflă-acu ? Să vântur nopţii “Bu-hu-hu” Ca la un cântec, altădată ? Se toarce vorba, închegată, Cutia încet se-ncuie-n piept, În scrisul apei caut drept. UVEDENRODE La râpa Uvedenrode Ce multe gasteropode! Suprasexuale Supramuzicale; Gasteropozi! Mult-limpezi rapsozi Moduri de ode Ceruri eşarfă Antene în harfă: Uvedenrode Peste mode şi timp Olimp! Ceas în cristalin Lângă fecioara Geraldine! Dantelele sale Ca floarea de zale, Prin braţul ei Gheţari de idei, La soare sfânt, Egal - acest cânt: Ordonată Spiră, Sunet Fruct de liră, Capăt paralogic, Leagăn mitologic, Din şetrele mari Apari: O cal de val Peste cavală Ca varul deasupra-n spirală! Încorporată poftă, Uite o fată: Lunecă o dată, Lunecă de două Ori până la nouă, Până o-nfăşori În fiori uşori, Până-o torci în zale Gasteropodale; Până când, în lente Antene atente O cobori: Pendular de-încet Inutil pachet, Sub timp Sub mode În Uvedenrode. PAZNICII Înaltă conexiune Gardă eficace nunţilor, Drum şi Carte: Pentru sumbrul rac al lui Marte, Pentru Jup - Acel Trup - Saturn centurat în aparte, Uran ca un tiv, Neptun aditiv; Cădelniţare-în cor a nunţilor, Din zece Lune, în rampă, O, foarte cerească şi amplă Mătanie a Frunţilor! Salut de pe scară de noapte, La sceptrul seral, De trei ori spiral: Al lumii râu static de lapte: Plecăciune joasă, La faţa păroasă, Suptă, care ajună Apusă-în cărbunii din lună: Mătanie adâncă, Îndoită încă Norului violaceu, Fumat lung de soare, La ziua-în vărsare, Când pipăie sufletul meu. ELAN Sunt numai o verigă din marea îndoire Fragilă, unitatea mi-e pieritoare; dar Un roi de existenţe din moartea mea răsar, Şi-adevăratul nume ce-l port: e unduire. Deci, arcuit sub timpuri, desfăşur lung ţesut De la plăpânda iarbă la fruntea gânditoare, Şi blondul şir de forme, urcând din soare-n soare, În largurile vieţii revarsă un trecut. Din călătoarea undă, din apele eterne, Îmi însuşesc veşmântul acelor care mor, Şi înnoit şi ager alerg - subtil fior - Prin săli orgolioase ori umede caverne... Şi astfel, în Pământuri croindu-mi vaste porţi Spre ritmuri necuprinse de minte vreodată, Aduc Înaltei Cumpeni povara mea bogată De-atâtea existenţe şi tot atâtea morţi Text postat de nicolae tudor Date despre autor Data nasterii: Locul nasterii:                 Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE