PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
POEZII (2) de  MIHAI EMINESCU   CRITICILOR MEI Multe flori sunt, dar putine Rod in lume o sa poarte, Toate bat la poarta vietii, Dar se scutur multe moarte. E usor a scrie versuri Cand nimic nu ai a spune, Insirand cuvinte goale Ce din coada au sa sune. Dar cand inima-ti framanta Doruri vii si patimi multe, Si-a lor glasuri a ta minte Sta pe toate sa le-asculte, Ca si flori in poarta vietii Bat la portile gandirii, Toate cer intrare-n lume. Cer vestmintele vorbirii. Pentru-a tale proprii patimi, Pentru propria-ti viata, Unde ai judecatorii, Nenduratii ochi de gheata? Ah! atuncea ti se pare Ca pe cap iti cade cerul: Unde vei gasi cuvantul Ce exprima adevarul? Critici voi, cu flori desarte, Care roade n-ati adus- E usor a scrie versuri Cand nu ai nimic de spus. PATRIA VIETII E NUMAI PREZENTUL Patria vietii e numai prezentul, Clipa de fată numa-n ea suntem, Suntem în adevar. – Iara trecutul Şi viitorul numai o gândire-s. În van Împingeţi ce vi-i dinainte, În van doriţi acelea ce-or veni. Întoarceţi-vă-n voi si veţi cunoaşte Că toate-n lume, toate-s în prezent. Tot ce au fost şi tot ce-a fi vreodata Au fost, va fi numai pentru că e. Nu ştii ca atingând pe-un singur om I-atingi pe toţi ? mulţimea e părere. Spune la mii de inşi aceeaşi vorbă Şi-n mii ea atunci va trezi Icoană-aceeaşi şi acelaşi simţ. Un semn ca toţi e-n unul, unu-n toţi. EU NU CRED NICI IN IEHOVA Eu nu cred nici în Iehova, Nici în Buddha-Sakya-Muni, Nici în viaţa, nici în moarte, Nici în stingere ca unii. Visuri sunt şi unul şi-altul, Şi totuna mi-este mie De-oi trai în veci pe lume, De-oi muri în vecinicie. Toate aceste taine sfinte -Pentru om frânturi de limbă – În zadar gândeşti caci gândul, Zău, nimic în lume schimba. Si fiindcă în nimica Eu nu cred – o, daţi-mi pace ! Fac astfel cum mie-mi pare Si faceţi precum vă place. Nu ma încântati nici cu clasici, Nici cu stil curat si antic – Toate-mi sunt de o potriva, Eu rămân ce-am fost : romantic. GANDIND LA TINE Gandind la tine fruntea-acum ma doare. Nu stiu ce rost mai are-a mea viata Cand n-am avut o clipa de dulceata: Amar etern si visuri peritoare! De ce in noapte glasul tau ingheata! Vedea-vor ochii-mi inca-o data oare Frumosul trup, -femeie zambitoare!- Ce mi-a fost dat sa-l strang o clipa-n brate? Tu, blond noroc al unui vis desert, Tu, visul blond unui noroc ce nu e, De-i mai veni sa stii ca nu te iert. Caci dorul meu mustrari o sa-ti tot spuie Si sarutandu-te am sa te cert Cu desmierdari cum n-am spus nimanuie. SE BATE MIEZUL NOPŢII... Se bate miezul nopţii în clopotul de-aramă, Şi somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă. Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte, S-asamăn între-olaltă viaţă şi cu moarte; Ci cumpăna gândirii-mi şi azi nu se mai schimbă, Căci între amândouă stă neclintita limbă DE CATE ORI, IUBITO… De cate ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, Oceanul cel de gheata mi-apare inainte: Pe bolta alburie o stea nu se arata, Departe doara luna cea galbena - o pata; Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite O pasare pluteste cu aripi ostenite, Pe cand a ei pereche nainte tot s-a dus C-un palc intreg de pasari, pierzandu-se-n apus. Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare, Nici rau nu-i pare-acuma, nici bine nu...ea moare, Visandu-se-ntr-o clipa cu anii inapoi. ....................................... Suntem tot mai departe deolalta amandoi, Din ce in ce mai singur ma-ntunec si inghet, Cand tu te pierzi in zarea eternei dimineti. 1 Septembrie 1879 CU PENETUL SI SIDEFUL Cu penetul ca sideful Stråluceste-o porumbitå Cu cåpsorul sub aripå Adormitå sub o vitå Si tåcere e afarå Lumineazå aer, stele. Mutå-i noaptea, numai râul Se fråmântå-n pietricele DEPARTE SUNT DE TINE… Departe sunt de tine si singur langa foc, Petrec in minte vieata-mi lipsita de noroc, Optzeci de ani imi pare in lume c'am trait, Ca sunt batran ca iarna, ca tu vei fi murit. Aducerile-aminte pe suflet cad in picuri, Redesteptand in fata-mi trecutele nimicuri; Cu degetele-i vantul loveste in feresti, Se toarce'n gandu-mi firul duioaselor povesti, S'atuncea dinainte-mi prin ceata parca treci Cu ochii mari in lacrimi, cu mani subtiri si reci; Cu bratele-amandoua de gatul meu te-anini Si parc'ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini... Eu strang la piept averea-mi de-amor si frumuseti, In sarutari unim noi sarmanele vieti... O! glasul amintirii ramaie pururi mut, Sa uit pe veci norocul ce-o clipa l-am avut, Sa uit, cum dup'o clipa din bratele-mi te-ai smult... Voiu fi batran si singur, vei fi murit de mult! INGER DE PAZA Cand sufletu-mi noaptea veghea in estaze, Vedeam in vis pe-al meu inger de paza. Incins cu o haina de umbre si raze. C-asupra-mi c-un zambet aripile-a-ntins; Dar cum te vazui intr-o palida haina. Copila cuprinsa de dor si de taina, Fugi acel inger de ochiu-ti invins. Esti demon, copila, ca numai c-o zare Din genele-ti lunge, din ochiul tau mare Facusi pe-al meu inger cu spaima sa zboare, El, veghea mea sfanta, amicul fidel? Ori poate!... O-nchide lungi genele tale. Sa pot recunoaste trasaturile-ti pale, Caci tu - Tu esti El. CE ŞOPTEŞTI ATÂT DE TAINIC... Ce şopteşti atât de tainic, Tu, izvor de cânturi dulci? Repezind bălaia undă Floarea ţărmului o smulgi Şi o duci, o duci cu tine, Vâjâind încet pe prund; Ale tale unde floarea Cine ştii unde - o ascund? Astfel trece şi viaţa-mi, Dar o floare 'n valu-i nu e, Nici nu spun ca tine doru-mi Nimănuie, nimănuie. Ci eu trec tăcut ca moartea, Nu mă uit la vechii munţi; Scrisă-i soarta mea în creţii Întristatei mele frunţi. Numai colo, unde teiul Lasă floarea-i la pământ, Eu încep să mişc din buze Şi trimit cuvinte 'n vânt. Vis nebun, deşarte vorbe ! Floarea cade, rece cântu-i Şi eu ştiu numai atâta C'aş dori odat' să mântui ! AI NOŞTRI TINERI... Ai noştri tineri la Paris învaţă La gât cravata cum se leagă, nodul, Ş'apoi ni vin de fericesc norodul Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă. La ei îşi cască ochii săi nerodul Că-i vede - în birje răsucind mustaţă, Ducând în dinţi ţigara lungăreaţă... Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca s-alti-mbănci se strâmbă: Stâlpi de bordel, de crâşme, cafenele, Şi viaţa lor nu şi-o muncesc—şi-o plimbă. Ş'aceste mărfuri fade, uşurele, Ce au uitat pân' şi a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul ţării: stele. CE SUFLET TRIST… Ce suflet trist mi-au dăruit Părinţii din părinţi, De-au încăput numai în el Atâtea suferinţi? Ce suflet trist şi făr' de rost Şi din ce lut inert, Că dup' atâtea amăgiri Mai speră în deşert? Cum nu se simte blestemat De-a duce 'n veci nevoi? O valuri ale sfintei mări, Luaţi-mă cu voi ! DACĂ IUBEŞTI FĂRĂ SĂ SPERI Dacă iubeşti fără să speri De-a fi iubit vr'odată, Se 'ntunecă de lungi păreri De rău viaţa toată. Şi-ţi lasă 'n suflet un amar Şi în gândiri asemeni, Căci o iubire în zadar Cu moartea-i sor de gemeni. Dar vindecarea la dureri În piept, în partea stângă-i, De-acolo trebue să ceri Cuvinte să te mângâi. Acolo afli adăpost Oricâte se întâmple, Ca ş'un amor care - ar fi fost Viaţa ta o împle. Căci un luceafăr răsărit Din liniştea uitării Dă orizon nemărginit Singurătăţii mării. Şi ochiul tău întunecat Atunci îl împle plânsul, Iar ale vieţii valuri bat Călătorind spre dânsul. ÎN ZADAR ÎN COLBUL ŞCOLII În zădar în colbul şcolii, Prin autori mâncaţi de molii, Cauţi urma frumuseţii Şi îndemnurile vieţii, Şi pe foile lor unse Cauţi taine nepătrunse Şi cu slovele lor strîmbe Ai vrea lumea să se schimbe. Nu e carte să înveţi Ca viaţa s'aibă preţ — Ci trăieşte, chinueşte Şi de toate pătimeşte Ş'ai s'auzi cum iarba creşte. DACĂ TRECI RÂUL SELENEI... Dacă treci râul Selenei se face pare că sara Deşi 'ntr'a soarelui lume eternă noapte nu ţine. E-o sară frumoasă - adormită deşi este ziuă. Aerul e vioriu, miroasele florilor mândre Adormitor se ridică din oştile florilor mândre; Într'un codru măreţ, unde arbor legat e de arbor, De liane ce spânzură 'n aer snopii de flori, Unde prin vechii copaci-şi fac albinele stupii sălbateci Plini de faguri de miere, ce curge ca auru 'n soare, Cu de ghirlănzi uriaşe copaci, din a lor rădăcine Până la vârfii din nori cu liane încolăciţi-s, Cari cu snopi de flori i'nconjoară, mărirea le 'ngroapă. Dacă prin codri pătrunzi dai de-o vale frumoasă şi verde Pe-al căreia deal se întinde o mândră grădină. Mari cireşi cu boabele negre, cu frunza lor verde, Crengile - îndoaie de greul dulcilor, negrelor boabe, Meri, cu merele roşii ca faţa cea dulce-a Aurorei, Mişcă în vânt frumoasele, mari, odorantele roade; Iară pe marginea mândrei grădini înnălţată-i în hâciuri Viţa de vie cu frunza întoarsă ce umbră doreşte Şi cu strugurii vineţi şi galbeni ce îmflaţi stau în soare. Vineţi cu brumă sunt unii, iar alţii cu boabele galbene c'aurul, Fluturii le 'nconjoară ca dulci corăbioare de colori şi lumini, Iară albine din bobiţe crăpate sorb lamura mierei; Iar în mijloc de grădine, într'o luncă de verzi portocale Nalţă-se ca într'un flor învălit palatul Selenei. Mare-i, cu zece intrări, la care duc scări înnălţate DUPA CE ATATA VREME Dupa ce atita vreme Laolalta ne-am vorbit, Mie-mi pare ca uitaram Cit de mult ne-am fost iubit. Dar acum te vad nainte-mi Dulce palida cum sezi - Lasa-ma ca alta data Umilit sa-ngenunchez. Lasa-ma sa-ti pling de mila, Sa-ti sarut a tale mini... Minusite ce facurati De atitea saptamini? STRIGOII I ... ca trece aceasta ca fumul de pre pamînt. Ca floarea au înflorit, ca iarba s-au taiat, cu pînza se-nfasura, cu pamînt se acopere. Sub bolta cea înalta a unei vechi biserici, Între faclii de ceara, arzînd în sfesnici mari, E-ntinsa-n haine albe, cu fata spre altar, Logodnica lui Arald, stapîn peste avari; Încet, adînc rasuna cîntarile de clerici. Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salba Si paru-i de-aur curge din racla la pamînt, Cazuti în cap sunt ochii. C-un zîmbet trist si sfînt Pe buzele-i lipite, ce vinete îi sunt, Iar fata ei frumoasa ca varul este alba. Si lînga ea-n genunche a Arald, mîndrul rege, Scînteie desperarea în ochii-i crunti de sînge, Si încîlcit e parul lui negru... gura-si strînge; El ar racni ca leii, dar vai ! nu poate plînge. De zile trei îsi spune povestea vietii-ntrege: ?Eram un copilandru. Din codri vechi de brad Flamînzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pamîntul, Eu razvrateam imperii, popoarele cu gîndul... Visînd ca toata lumea îmi asculta cuvîntul, În valurile Volgai cercam cu spada vad. Domnind semet si tînar pe roinicele stoluri, Caror a mea fiinta un semizeu parea, Simteam ca universul la pasu-mi tresarea, Si natii calatoare, împinse de a mea, Împlut-au sperioase pustiul pîn? la poluri. Caci Odin parasise de gheata nalta-i doma, Pe zodii sîngeroase porneau a lui popoara; Cu crestetele albe, preoti cu pleata rara Trezeau din codrii vecinici, din pace seculara Mii roiuri vorbitoare, curgînd spre vechea Roma. Pe Nistru tabarîsem poporul tau sa-mpil; Cu sfetnici vechi de zile ma-ntîmpinasi în cale, Ca marmura de alba, cu par de aur moale; În jos plecat-am ochii-naintea fetei tale, Statînd un îndaratnic - un sfiicios copil. La blînda ta mustrare simt glasul cum îmi seaca... Eu caut a raspunde, nu stiu ce sa raspund; Mi-ar fi parut mai bine-n pamînt sa ma cufund, Cu mînile-amîndoua eu fata îmi ascund Si-ntîia data-n viata un plîns amar ma-neaca. Zîmbira între dînsii batrînii tai prieteni Si singuri ne lasara... Te-ntreb într-un tîrziu, Uitîndu-ma la tine, privind fara sa stiu: TLa ce-ai venit, regina, aicea în pustiu ? Ce cauti la barbarul sub streasina-i de cetini ? t Cu glasul plin de lacrimi, de-nduiosare cald, Privindu-ma cu ochii, în care-aveai un cer, Mi-ai zis: TAstept din parte-ti, o, rege cavaler, Ca-mi vei da prins pe-acela ce umilit ti-l cer... Eu vreau sa-mi dai copilul zburdalnic - pe Arald. Si întorcîndu-mi fata, eu spada ti-am întins. Pe plaiuri dunarene poporu-si opri mersul, Arald, copilul rege, uitat-a Universul, Urechea-i fu menita ca sa-ti asculte viersul, De-atunci, învingatoareo, iubit-ai pe învins. De-atunci, fecioara blonda ca spicul cel de grîu, Veneai la mine noaptea ca nimeni sa te vada Si-nlantuindu-mi gîtul cu brate de zapada, Îmi întindeai o gura deschisa pentru sfada: TEu vin la tine, rege, sa cer pe-Arald al meut. De-ai fi cerut pamîntul cu Roma lui antica, Coroanele ce regii pe frunte le aseaza Si stelele ce vecinic pe ceruri colindeaza, Cu toate la picioare-ti eu le puneam în vaza, Dar nu-l mai vrei pe Arald, caci nu mai vrei nimica. Ah ! unde-i vremea ceea cînd eu cercam un vad Sa ies la lumea larga... si fost-ar fi mai bine Ca niciodata-n viata sa nu te vad pe tine - Sa fumege nainte-mi orasele-n ruine, Sa se-mplineasca visu-mi din codrii cei de brad !" Facliile ridica, se misc-în line pasuri, Ducînd la groapa trupul reginei dunarene, Monahi, cunoscatorii vietii pamîntene, Cu barbele lor albe, cu ochii stinsi sub gene, Preoti batrîni ca iarna, cu gîngavele glasuri. O duc cîntînd prin tainiti si pe sub negre bolti, A misticei religii întunecoase cete, Pe funii lungi coboara sicriul sub parete, Pe piatra pravalita pun crucea drept pecete Sub candela ce arde în umbra unui colt. II În numele sfîntului Taci, s-auzi cum latra Catelul pamîntului Sub crucea de piatra. Arald pe un cal negru zbura, si dealuri, vale În juru-i fug ca visuri - prin nouri joaca luna - La pieptu-i manta neagra în falduri si-o aduna, Movili de frunze-n drumu-i le spulbera de suna, Iar steaua cea polara i-arata a lui cale. Ajuns-a el la poala de codru-n muntii vechi, Izvoara vii murmura si salta de sub piatra, Colo cenusa sura în parasita vatra, În codri-adînci catelul pamîntului tot latra, Latrat cu glas de zimbru rasuna în urechi. Pe-un jilt taiat în stînca sta tapan, palid, drept, Cu cîrja lui în mîna, preotul cel pagîn; De-un veac el sede astfel - de moarte-uitat, batrîn, În plete-i creste muschiul si muschi pe al lui sîn, Barba-n pamînt i-ajunge si genele la piept... Asa fel zi si noapte de veacuri el sta orb, Picioarele lui vechie cu piatra-mpreunate, El numara în gîndu-i zile nenumarate, Si fîlfîie deasupra-i, gonindu-se în roate, Cu-aripile-ostenite, un alb s-un negru corb. Arald atunci coboara de pe-al lui cal. C-o mîna El scutura din visu-i mosneagu-ncremenit: - O, mag, de zile vecinic, la tine am venit, Da-mi înapoi pe-aceea ce moartea mi-a rapit, Si de-astazi a mea viata la zeii tai se-nchina. Batrînul cu-a lui cîrja sus genele-si ridica, Se uita lung la dînsul, dar gura-nchisa-i tace; Cu greu a lui picioare din piatra le desface, Din tronu-i se coboara, cu mîna semn îi face Ca-n sus sa îl urmeze pe-a codrilor potica. În poarta prabusita ce duce-n fund de munte, Cu cîrja lui cea vechie el bate de trei ori, Cu zgomot sare poarta din vechii ei usori, Batrînul se închina... pe rege-l prind fiori, Un stol de gînduri aspre trecu peste-a lui frunte. În dom de marmur negru ei intra linistiti Si portile în urma în vechi tîtîni s-arunca. O candela batrînul aprinde - para lunga Se nalta-n sus albastra, de flacare o dunga, Lucesc în juru-i ziduri ca tuciul lustruiti. Si în tacere cruda ei nu stiu ce astept... Cu mîna-ntinsa magul îi face semn sa sada, Arald cu moarte-n suflet, a gîndurilor prada, Pe jet tacut se lasa, cu dreapta pe-a lui spada, În zid de marmur negru se uita crunt si drept. Fantastic pare-a creste batrînul alb si blînd; În aer îsi ridica a farmecelor varga Si o suflare rece prin dom atunci alearga Si mii de glasuri slabe încep sub bolta larga Un cînt frumos si dulce - adormitor sunînd. Din ce în ce cîntarea în valuri ea tot creste, Se pare ca furtuna ridica al ei glas, Ca vîntul trece-n spaima pe-al marilor talaz, Ca-n sufletu-i pamîntul se zbate cu necaz - Ca orice-i viu în lume acum încremeneste. Se zguduie tot domul, de pare-a fi de scînduri, Si stînci în temelie clatindu-se vedem, Plînsori sfîsietoare împinse de blestem Se urmaresc prin bolte, se cheama, fulger, gem Si cresc tumultuoase în valuri, rînduri, rînduri... - Din inima-i pamîntul la morti sa deie viata, În ochii-i sa se scurga scîntei din steaua lina, A parului lucire s-o deie luna plina, Iar duh da-i tu, Zamolxe, samînta de lumina, Din duhul gurii tale ce arde si îngheata. Stihii a lumei patru, supuse lui Arald, Strabateti voi pamîntul si a lui maruntaie, Faceti din piatra aur si din înghet vapaie, Sa-nchege apa-n sînge, din pietre foc sa saie, Dar inima-i fecioara hraniti cu sînge cald. Atuncea dinaintea lui Arald zidul piere; El vede toata firea amestecat-afara - Ninsoare, fulger, gheata, vînt arzator de vara - Departe vede-orasul pe sub un arc de para, Si lumea nebunise gemînd din rasputere; Biserica crestina, a ei catapeteasma De-un fulger drept în doua e rupta si tresare; Din tainita mormîntul atuncea îi apare, Si piatra de pe groapa crapînd în doua sare; Încet plutind se-nalta mireasa-i, o fantasma... O dulce întrupare de-omat. Pe pieptu-i salba De pietre scumpe... parul i-ajunge la calcîie, Ochii cazuti în capu-i si buze viorie; Cu mînile-i de ceara ea tîmpla si-o mîngîie - Dar fata ei frumoasa ca varul este alba. Prin vînt, prin neguri vine - si nourii s-astern, Fug fulgerele-n laturi, lasînd-o ca sa treaca, Si luna înnegreste si ceru-ncet se pleaca Si apele cu spaima fug în pamînt si seaca - Parea ca-n somn un înger ar trece prin infern. Privelistea se stinge. În negrul zid s-arata, Venind ca-n somn lunatec, în pasuri line, ea; Arald nebun se uita - cu ochii o-nghitea, Puternicele brate spre dînsa întindea Si-n nesimtire cade pe-a jiltului sau spata. Îsi simte gîtu-atuncea cuprins de brate reci, Pe pieptul gol el simte un lung sarut de gheata, Parea un junghi ca-i curma suflare si viata... Din ce în ce mai vie o simte-n a lui brate Si stie ca de-acuma a lui ramîne-n veci. Si sufletul ei dulce din ce în ce-i mai cald... Pe ea o tine-acuma, ce fu a mortii prada ? Ea-nlantuieste gîtu-i cu brate de zapada, Întinde a ei gura, deschisa pentru sfada: - Rege,-a venit Maria si-ti cere pe Arald ! - Arald, nu vrei tu fruntea pe sînul meu s-o culci ? Tu zeu cu ochii negri... o, ce frumosi ochi ai ! Las? sa-ti înlantui gîtul cu parul meu balai, Viata, tineretea mi-ai prefacut-o-n rai, Las? sa ma uit în ochii-ti ucizator de dulci. Si blînde, triste glasuri din vuiet se desfac, Acusa la ureche-i un cîntec vechi strabate, Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate, Acus o armonie de-amor si voluptate Ca molcoma cadenta a undelor pe lac. III ?... cum de multe ori cînd mor oamenii, multi deîntr-acei morti zic se scoala de se fac strigoi... " Îndereptarea legii, 1652 În salele pustie lumine rosi de tortii Ranesc întunecimea ca pete de jeratic; Arald se primbla singur, rîzînd, vorbind salbatic Arald, tînarul rege, e-un rege singuratic - Palatu-i parc-asteapta în veci sa-i vie mortii. Pe-oglinzi de marmuri negre un negru nimitez, A faclelor lucire razbind prin pînza fina Rasfrîng o dureroasa lumina din lumina; Zidirea cea pustie de jale pare plina Si chipul mortii pare ca-n orice colt îl vezi. De cînd cazu un trasnet în dom... de-atunci în somn Ca plumbul surd si rece el doarme ziua toata, Pe inima-i de-atuncea s-a pus o neagra pata - Dar noaptea se trezeste si tine judecata Si-n negru-mbraca toate al noptii palid domn. Un obrazar de ceara parea ca poarta el, Atît de alba fata-i s-atît de nemiscata, Dar ochii-i ard în friguri si buza-i sîngerata, Pe inima sa poarta de-atunci o neagra pata, Iara pe frunte poarta coroana de otel. De-atunci în haina mortii el si-a-mbracat viata, Îi plac adînce cînturi, ca glasuri de furtuna; Ades calare pleaca în mîndre nopti cu luna, Si cînd se-ntoarce, ochii lucesc de voie buna, Pîn? ce-un fior de moarte îl prinde dimineata. Arald, ce însemneaza pe tine negrul port Si fata ta cea alba ca ceara, neschimbata ? Ce ai, de cînd pe sînu-ti tu porti o neagra pata, De-ti plac faclii de moarte, cîntare-ntunecata ? Arald ! de nu ma-nsala privirea, tu esti mort ! Si azi el se avînta pe calul sau arab, Si drumul, ca sagetii, îi da peste pustie, Care sub luna plina luceste argintie - El vede de departe pe mîndra lui Marie, Si vîntu-n codri suna cu glas duios si slab. În parul ei de aur, rubine-nflacarate, Si-n ochii ei s-aduna lumina sfintei mari - S-ajung curînd în cale, s-alatura calari, Si unul înspre altul se pleaca-n desmierdari - Dar buzele ei rosii pareau ca-s sîngerate. Ei trec ca vijelia cu aripi fara numar, Caci caii lor alearga alaturea-nspumati, Vorbind de-a lor iubire - iubire fara sat - Ea se lasase dulce si greu pe al lui brat Si-si razimase capul balai de al lui umar. - Arald, nu vrei pe sînu-mi tu fruntea ta s-o culci ? Tu zeu cu ochii negri... O ! ce frumosi ochi ai... Las? sa-ti înlantui gîtul cu parul meu balai... Viata, tineretea mi-ai prefacut-o-n rai - Las? sa ma uit în ochii-ti ucizatori de dulci ! Miroase-adormitoare vazduhul îl îngreun, Caci vîntul adunat-a de flori de tei troiene, Si le asterne-n calea reginei dunarene. Prin frunze aiureaza soptirile-i alene, Cînd gurile-nsetate în sarutari se-mpreun. Cum ei mergînd alaturi se cearta si se-ntreaba, Nu vad în fundul noptii o umbra de roseata, Dar simt ca-n al lor suflet trecu fior de gheata, De-a mortii galbeneala pieriti ei sunt la fata... Ei simt c-a lor vorbire-i mai slaba, tot mai slaba. - Arald ! striga craiasa - las? fata sa-mi ascund, N-auzi tu de departe cucosul ragusit ? O zare de lumina s-arata-n rasarit, Viata trecatoare din pieptu-mi a ranit... A zilei raze rosii în inima-mi patrund. Arald încremenise pe calu-i - un stejar - Painjenit e ochiu-i de-al mortii glas etern, Fug caii dusi de spaima si vîntului s-astern, Ca umbre stravezie iesite din infern Ei zboara... Vîntul geme prin codri cu amar. Ei zboar-o vijelie, trec ape far? de vad, Naintea lor se nalta puternic vechii munti, Ei trec în rapejune de rîuri fara punti, Coroanele în fuga le fulgera pe frunti, Naintea lor se misca padurile de brad. Din tonul lui de piatra batrînul preot vede Si-n vînturi el ridica adîncul glas de-arama, Pe soare sa-l opreasca el noaptea o recheama, Furtunelor da zborul, pamîntul de-l distrama... Tîrziu ! caci faptul zilei în slava se repede ! Porneste vijelia adîncu-i cînt de jale, Cînd ei soseau alaturi pe cai încremeniti, Cu genele lasate pe ochi painjeniti - Frumosi erau si astfel de moarte logoditi - Si-n doua laturi templul deschise-a lui portale. Calari ei intra-nuntru si portile recad; Pe veci pierira-n noaptea maretului mormînt. În sunete din urma patrunde-n fire cînt, Jelind-o pe craiasa cu chip frumos si sfînt, Pe-Arald, copilul rege al codrilor de brad. Batrînu-si pleaca geana si iar ramîne orb, Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreuna, El numara în gîndu-i si anii îi aduna, Ca o poveste-uitata Arald în minte-i suna, Si peste capu-i zboara un alb s-un negru corb. Pe jiltul lui de piatra întepeneste drept Cu cîrja lui cea veche preotul cel pagîn, Si veacuri înainte el sede-uitat, batrîn, În plete-i creste muschiul si muschi pe al lui sîn, Barba-n pamînt i-ajunge si genele în piept STELELE-N CER Stelele-n cer Deasupra marilor Ard departarilor, Pana ce pier. Dupa un semn Clatind catargele, Tremura largele Vase de lemn; Niste cetati Plutind pe marile Si miscatoarele Pustietati. Stol de cocori Apuca-ntinsele Si necuprinsele Drumuri de nori Zboara ce pot Si-a lor intrecere, Vecinica trecere - Asta e tot... Floare de crang, Astfel vietile Si tineretile Trec si se stang. Orice noroc Si-ntinde-aripele, Gonit de clipele Starii pe loc. Pana nu mor Pleaca-te, ingere, La trista-mi plangere Plina de-amor. Nu e pacat Ca sa se lepede Clipa cea repede Ce ni s-a dat? 1879 CU MANE ZILELE-TI ADAOGI Cu mâne zilele-ţi adaogi, Cu ieri vieaţa ta o scazi, Şi ai cu toate astea 'n faţă De-apururi ziua cea de azi. Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma; Precum când soarele apune, El şi răsare unde-va. Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-acelaşi vad, Se pare cum că-i altă toamnă, Ci 'n veci aceleaşi frunze cad. Naintea nopţii noastre imblă Crăiasa dulcii dimineţi; Chiar moartea însăşi e-o părere Şi un visternic de vieţi. Din orice clipă trecătoare Ăst adevăr îl înţeleg, Că sprijină vecia 'ntreagă Şi 'nvârte universu 'ntreg. De-aceea sboare anu-acesta Şi se cufunde în trecut, Tu ai ş'acum comoara 'ntreagă Ce 'n suflet pururi ai avut. Cu mâne zilele-ţi adaogi, Cu ieri vieaţa ta o scazi, Având cu toate astea 'n faţă De-apurure ziua de azi. Priveliştile sclipitoare, Ce 'n repezi şiruri se diştern, Repaosă nestrămutate Sub raza gândului etern. LASA-TI LUMEA… Lasă-ţi lumea ta uitată, Mi te dă cu totul mie, De ţi-ai da vieaţa toată, Nime 'n lume nu ne ştie. Vin' cu mine, rătăceşte Pe cărări cu cotituri, Unde noaptea se trezeşte Glasul vechilor păduri. Printre crengi scânteie stele, Farmec dând cărării strâmte, Şi afară doar de ele Nime 'n lume nu ne simte. Părul tău ţi se desprinde Şi frumos ţi se mai şede, Nu zi ba de te-oiu cuprinde, Nime 'n lume nu ne vede. Tânguiosul bucium sună, L-ascultăm cu-atâta drag, Pe când iese dulcea lună Dintr'o rarişte de fag Ii răspunde codrul verde Fermecat şi dureros, Iară sufletu-mi se pierde După chipul tău frumos. Te desfaci c'o dulce silă, Mai nu vrei şi mai te laşi, Ochii tăi sunt plini de milă, Chip de înger drăgălaş. Iată lacul. Luna plină Poleindu-l, îl străbate; El aprins de-a ei lumină, Simte-a lui singurătate. Tremurând cu unde 'n spume, Între trestie le farmă Şi visând o 'ntreagă lume Tot nu poate să adoarmă. De-al tău chip el se pătrunde, Ca oglinda îl alege— Ce priveşti zâmbind în unde? Eşti frumoasă, se 'nţelege. Înălţimile albastre Pleacă zarea lor pe dealuri, Arătând privirii noastre Stele 'n ceruri, stele 'n valuri. E-un miros de teiu în crânguri, Dulce-i umbra de răchiţi Şi suntem atât de singuri Şi atât de fericiţi! Numai luna printre ceaţă Varsă apelor văpaie, Şi te află strânsă 'n braţe Dulce dragoste bălaie. EGIPETUL Nilul mişcă valuri blonde pe câmpii cuprinşi de Maur, Peste el cerul d'Egipet desfăcut în foc şi aur; Pe-a lui maluri gălbii, şese, stuful creşte din adânc, Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, Unele - albe , nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte roşii ca jeratec, alte - albastre , ochi ce plâng. Şi prin tufele de mături, ce cresc verzi, adânce, dese, Păsări îmblânzite 'n cuiburi distind penele alese, Ciripind cu ciocu 'n soare, gugiulindu-se cu - amor . Înnecat de vecinici visuri, răsărit din sfinte - izvoară , Nilul mişc' a lui legendă şi oglinda-i galben - clară Către marea liniştită ce înneacă al lui dor. De-a lui maluri sunt unite câmpii verzi şi ţări ferice; Memfis colo 'n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stânca pe stâncă, o cetate de giganţi— Sunt gândiri arhitectonici de-o grozavă măreţie! Au zidit munte pe munte în antica lor trufie, I-a 'mbrăcat cu - argint ca 'n soare sa lucească într'un lanţ Şi să pară răsărită din visările pustiei, Din nisipuri argintoase în mişcarea vijeliei, Ca un gând al mării sfinte, reflectat de cerul cald Ş' aruncat în depărtare. . Colo se ridic' trufaşe Şi eterne ca şi moartea piramidele - uriaşe , Racle ce încap în ele epopeea unui scald. Se 'nserează . Nilul doarme şi ies stelele din strungă, Luna 'n mare îşi aruncă chipul şi prin nori le-alungă. Cine-a deschis piramida şi 'năuntru a intrat? Este regele: În haină de - aur roş şi pietre scumpe El intră să vad' acolo tot trecutul.— I se rumpe Al lui suflet când priveşte peste-al vremurilor vad. În zadar guvernă regii lumea cu înţelepciune, Se 'nmulţesc semnele rele, se 'mpuţin faptele bune; În zadar caut' al vieţii înţeles nedeslegat. Iese 'n noapte . . ş'a lui umbră lungă 'ntins se desfăşoară Pe-ale Nilului lungi valuri. — Astfel pe-unde de popoară Umbra gândurilor regii se aruncă 'ntunecat. Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde, Ale trestiilor sunet ce sub luna ce pătrunde Par a fi snopuri gigantici de lungi suliţe de-argint, Toat'a apei, a pustiei şi a nopţii măreţie Se unesc să 'mbrace mândru veche-acea împărăţie, Să învie în deşerturi şir de visuri ce te mint. Râul sfânt ne povesteşte cu-ale undelor lui gure De-a izvorului său taină, despre vremi apuse, sure, Sufletul se 'mbată 'n visuri care - alunecă în sbor. Palmii risipiţi în crânguri auriţi de-a lunei rază, Nalţă sveltele lor trunchiuri. — Noaptea-i clară, luminoasă, Undele visează spume, cerurile 'nşiră nori. Şi în templele măreţe, colonade 'n marmuri albe, Noaptea zeu se preîmblă în vestmintele lor dalbe, Şi al preoţilor cântec sună 'n harfe de argint; Şi la vântul din pustie, la răcoarea nopţii brună, Piramidele din creştet aiurind şi jalnic sună Şi sălbatec se plâng regii în giganticul mormânt. În zidirea cea antică, sus în frunte-i turnul maur. Magul privea pe gânduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca 'ntr'un centru se adun. El în mic priveşte - acolo căile lor tăinuite Şi cu varga zugrăveşte drumurile lor găsite: Au aflat sâmburul lumii, tot ce-i drept, frumos şi bun, Şi se poate ca spre răul unei ginţi efeminate, Regilor pătaţi de crime, preoţimei desfrânate, Magul, paza răzbunării, a cetit semnul întors; Ş'atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri, Astupând cu el oraşe, ca gigantice sicriuri Unei ginţi ce fără vieaţă 'ngreuia pământul stors. Uraganu - acum aleargă pân' ce caii lui îi crapă Şi în Nil numai deşertul nisipişul şi-l adapă, Aşternându-l peste câmpii cel odată înfloriţi. Memfis, Teba, ţara 'ntreagă coperită-i de ruine, Prin deşert străbat sălbatec mari familii beduine, Sorind vieaţa lor de basme pe câmpie risipiţi. Dar ş'acum turburând stele pe-ale Nilului lungi unde, Noaptea flamingo cel roşu apa 'ncet, încet pătrunde, Ş'acum luna arginteşte tot Egipetul antic; Ş'atunci sufletul visează toat' istoria străveche, Glasuri din trecut străbate l'a prezentului ureche, Din a valurilor sfadă prorociri se aridic. Ş'atunci Memfis se înalţă, argintos gând al pustiei, Închegare măiestrită din suflarea vijeliei... . Beduini ce stau în lună, o minune o privesc, Povestindu-şi basme mândre îmbrăcate 'n flori şi stele, De oraşul care iese din pustiile de Jele; Din pământ şi de sub mare s’aud sunete ce cresc. Marea 'n fund clopote are care sună 'n orice noapte; Nilu 'n fund grădine are, pomi cu mere de - aur coapte; Sub nisipul din pustie cufundat e un popor, Ce cu - oraşele -i deodată se trezeşte şi se duce Sus în curţile din Memfis, unde 'n săli lumina luce; Ei petrec în vin şi 'n chiot orice noapte pân' în zori. REPLICI POETUL Tu eşti o undă, eu sunt o zare, Eu sunt un ţărmur, tu eşti o mare, Tu eşti o noapte, eu sunt o stea— Iubita mea. IUBITA Tu eşti o ziuă, eu sunt un soare, Eu sunt un flutur, tu eşti o floare, Eu sunt un templu, tu eşti un zeu ? Iubitul meu. Tu eşti un rege, eu sunt regină, Eu sunt un caos, tu o lumină, Eu sunt o arpă muiată 'n vânt — Tu eşti un cânt. POETUL Tu eşti o frunte, eu sunt o stemă, Eu sunt un geniu, tu o problemă, Privesc în ochii-ţi să te ghicesc — Şi te iubesc! IUBITA Îţi par o noapte, îţi par o taină Muiată 'n pala a umbrei haină, Îţi par un cântec sublim încet — Iubit poet? PREOT SI FILOZOF Caci n-avem sfintii vostri, voi ne mustrati, preoti, Desi de-a voastra tagma suntem si noi cu totii... Si noua vanatoarea de aur si marire Ne-nseamna=n asta lume a Raului domnire. Si noua-nghesuirea pe drumul spre placere In suflet naste scarba si inimei durere. Si noi simtim ca suntem copii nimicniciei, Nefericiri zvarlite in brazdele veciei... Si sufletu-ne-n tremur ca marea se asterne, Taiat fiind de nava durerilor eterne; Ca unde trecatoare a marii cei albastre, Dorinta noastra, spuma nimicniciei noastre. Si noi avem o lege - desi nu Dumnezeu - Simtim ca Universu-l purtam si prea ni-i greu; Stim a fi stranepotii acelui vechi pacat Ce semintia Cain in lume-o a creat. De n-o-mbracam in pilde, e semn c-am inteles, Ca-n noi este credinta, ce-n altii e eres. Caci eretic tiranul ce Crucii se inchina Cand oardele-i barbare duc moarte si ruina. In van cu mani uscate se roaga, tiind strana, Deasupra lui cu aripi intinse sta Satana. Degeaba langa patu-i alaturi sta sicriul Cand gloatele-i pe lume au tot intins pustiul. Ca Dumnezeu e-acela care-ar putea sa-l ierte Ca tari intregi schimbat-au in intinsori deserte? Si eretic e-acela ce rasa v-o saruta Cand ura-n a lui suflet, de veche, e statuta? In van cercati a-i drege caci rai raman de-a valma Si trebuie ca soarta sa-i spulbere cu palma, Din visul sa-i trezeasca cu care-i inconjoara Demonul lumii-acestei - comedia-i bizara. Nu ne mustrati! noi suntem de cei cu-auzul fin Si pricepuram soapta misterului divin. Urmati in calea voastra multimii de absurzi Si compuneti simfonii si imnuri pentru surzi, Ascuteti adevarul in idoli, pietre, lemn, Caci doar astfel pricepe tot neamul cel nedemn Al oamenilor zilei sublimul adevar - Ce voi spuneti in pilde, iar noi l-avem din cer. RUGACIUNEA UNUI DAC Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici samburul luminii de viata datator, Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna Căci unul erau toate si totul era una, Pe când pamantul, cerul, vazduhul, lumea toata Erau din randul celor ce n-au fost niciodata, Pe-atunci erai Tu singur, incat mă-ntreb în sine-mi Au cine-i zeul carui plecam a noastre inemi? El singur zeu statut-a 'nainte de-a fi zeii Si din noian de ape puteri a dat scanteii El zeilor da suflet si lumii fericire El este-al omenimei izvor de mantuire. Sus inimile voatre, cantare aduceti-i! El este moartea mortii si invierea vietii! Si el îmi dete ochii să vad lumina zilei Si inima-mi umplut-au cu farmecele milei, Din vuietul de vanturi auzit-am al lui mers Si-n glas purtat de ape simtii duiosu-i viers Si tot pe lang-acestea cersesc inc-un adaos Să-ngaduie intrarea-mi în vesnicul repaos. Să blesteme pe-oricine de mine-o avea mila Să binecuvanteze pe cel ce mă impila, S-asculte orice gura ce-ar vrea ca să mă rada, Puteri să puie-n bratul ce-ar sta să mă ucida Si-acela dintre oameni ajunga cel dintai Ce mi-ar rapi chiar piatra ce-oi pune-o capatai. Gonit de toata lumea prin anii mei să trec, Pan' ce-oi simti ca ochiu-mi de lacrime e sec, Ca-n orice om din lume un dusman mi se naste, C-ajung pe mine insumi a nu mă mai cunoaste Ca chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o, Ca pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o, Când ura cea mai crunta mi s-ar parea amor, Poate-oi uita durerea-mi si voi putea să mor. Strain si far' de lege de voi muri, atunce Nevrednicu-mi cadavru în ulita l-arunce Si-aceluia, Parinte, să-i dai coroana scumpa Ce-o să asmuta cainii ca inima-mi s-o rumpa, Si-acela ce cu pietre mă va izbi în fata, Indura-te, stapane, si da-i pe veci viata. Astfel numai, Parinte, eu pot să-ti multumesc Ca tu mi-ai dat în lume norocul să traiesc. Să cer a tale daruri genunchi si frunte nu plec, Spre ura si blestemuri as vrea să te induplec, Să simt ca de suflarea-ti suflarea mea se curma Si-n stingerea eterna dispar fără de urma. S-A DUS AMORUL S'a dus amorul, un amic Supus amandurora; Deci canturilor mele zic Adio tuturora. Uitarea le inchide 'n scrin Cu mana ei cea rece, Si nici pe buze nu-mi mai vin Si nici prin gand mi-or trece. Atata mumur de izvor, Atat senin de stele Si un atat de trist amor Am ingropat in ele! Din ce noian indepartat Au rasarit in mine! Cu cate lacrimi le-am udat, Iubito, pentru tine! Cum strabatea atat de greu Din jalea mea adanca! Si cat de mult imi pare rau, Ca nu mai sufar inca, Ca nu mai vrei sa te arati, Lumina de 'ndeparte, Cu ochii tai intunecati, Renascatori din moarte! Si cu acel smerit suris, Cu acea blanda fata, Sa faci din viata mea un vis, Din visul meu o viata! Sa mai sa para cum-ca cresti, De cum rasare luna, In umbra dulcilor povesti Din nopti o mie una! Era un vis misterios Si bland din cale-afara, Si prea era de tot frumos, De-a trebuit sa piara. Prea mult un anger mi-ai parut Si prea putin femee, Ca fericirea ce am avut Sa fi putut sa stee. Prea ne pierduram tu si eu In al ei farmec poate, Prea am uitat pe Dumnezeu, Precum uitaram toate. Si poate ca nici este loc Pe-o lume de mizerii Pentr' un atat de sfant noroc, Strabatator durerii. SARA PE DEAL Sara pe deal buciumul suna cu jale, Turmele-l urc, stele le scapara-n cale, Apele plâng, clar izvorind în fintine; Sub un salcim, draga, m-astepti tu pe mine. Luna pe cer trece-asa sfinta si clara, Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara, Stelele nasc umezi pe bolta senina, Pieptul de dor, fruntea de ginduri ti-e plina. Nourii curg, raze-a lor siruri despica, Stresine vechi cesele-n luna ridica, Scirtiie-n vint cumpana de fintina, Valea-i în fum, fluiere murmura-n stina. Si osteniti oameni cu coasa-n spinare Vin de la cimp; toaca rasuna mai tare, Clopotul vechi imple cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca para. Ah! în curând satul în vale-amuteste; Ah! în curând pasul-mi spre tine grabeste: Linga salcim sta-vom noi noaptea intreaga, Ore intregi spune-ti-voi cât îmi esti de draga. Ne-om razima capetele-unul de altul Si surizind vom adormi sub inaltul, Vechiul salcim. - Astfel de noapte bogata, Cine pe ea n-ar da viata lui toata? SE BATE MIEZUL NOPTII Se bate miezul noptii în clopotul de-arama, Si somnul, vames vietii, nu vrea să-mi ieie vama. Pe cai batute-adesea vrea mintea să mă poarte, S-asaman intr-olalta viata si cu moarte; Ci cumpana gindiri-mi si azi nu se mai schimba, Căci intre amindoua sta neclintita limba. SI DACA … Si daca ramuri bat în geam Si se cutremur plopii, E ca în minte să te am Si-ncet să te apropii. Si daca stele bat în lac Adincu-i luminindu-l, E ca durerea mea s-o-mpac Inseninindu-mi gindul. Si daca norii desi se duc De iese-n luciu luna, E ca aminte să-mi aduc De tine-ntodeauna. SI DACA DE CU ZIUA… Si dacă de cu ziuă se-ntâmplă să te văz Desigur că la noapte un tei o să visez, Iar dacă de cu ziuă eu întâlnesc un tei În somnu-mi toată noaptea te uiti în ochii mei. SINGURATATE Cu perdelele lasate Sed la masa mea de brad, Focul pilpiie în soba, Iara eu pe ginduri cad. Stoluri, stoluri trec pin minte Dulci iluzii. Amintiri Tiriiesc încet ca greieri Printre negre, vechi zidiri, Sau cad grele, mingiioase Si se sfarma-n suflet trist, Cum în picuri cade ceara a picioarele lui Crist. In odaie prin unghere S-a tesut paienjenis Si prin cartile în vravuri Umbla soarecii furis. In aceasta dulce pace Imi ridic privirea-n pod Si ascult cum invelisul De la carti ei mi le rod. Ah! de cite ori voit-am Ca să spinzur lira-n cui Si un capat poeziei Si pustiului să pui; Dar atuncea greieri, soareci, Cu usor-maruntul mers, Readuc melancolia-mi, Iara ea se face vers. Citeodata... prea arare... A târziu când arde lampa, Inima din loc îmi sare, Când aud ca suna cleampa... Este Ea. Desarta casa Dintr-o data-mi pare plina, In privazul negru-al vietii-mi E-o icoana de lumina. Si mi-i ciuda cum de vremea Să mai treaca se indura, Când eu stau soptind cu draga Mina-n mâna, gura-n gura. SOMNOROASE PASARELE Somnoroase pasarele Pe la cuiburi se aduna, Se ascund în ramurele - Noapte buna! Doar izvoarele suspina, Pe când codrul negru tace; Dorm si florile-n gradina - Dormi în pace! Trece lebada pe ape Intre trestii să se culce - Fie-ti ingerii aproape, Somnul dulce! Peste-a noptii feerie Se ridica mindra luna, Totu-i vis si armonie - Noapte buna! SONET II Sunt ani la mijloc si-nca multi vor trece Din ceasul sfânt în care ne-ntilniram, Dar tot mereu gândesc cum ne iubiram, Minune cu ochi mari si mâna rece. O, vino iar! Cuvinte dulci inspira-mi, Privirea ta asupra mea se plece, Sub raza ei mă lasa a petrece Si cânturi noua smulge tu din lira-mi. Tu nici nu stii a ta apropriere Cum inima-mi de-adânc o linisteste, Ca rasarirea stelei în tacere; Iar când te vad zimbind copilareste, Se stinge-atunci o viata de durere, Privirea-mi arde, sufletul îmi creste. SPERANTA Cum mângâie dulce, alină usor Speranta pe toti muritorii ! Tristetă, durere si lacrimi, amor, Azilul îsi află în sânu-i de dor Si pier, cum de boare pier norii. Precum călătorul prin munti rătăcind, Prin umbra pădurii cei dese, La slaba lumină ce-o vede lucind Aleargă purtat ca de vâ Din noaptea pădurii de iese : Asa si speranta -- c-un licur usor, Cu slaba-i lumină pălindă, Animă-nc-o dată tremândul picior, De uită de sarcini, de uită de nori, Si unde o vede s-avântă. La cel ce în carcere plânge amar, Si blestemă cerul si soartea, La neagra-i durere îi pune hotar, Făcând să-i apară în negru talar A lumii parŕnimfă -- moartea. Si maicii, ce strânge pruncutu-i la sân, Privirea de lacrime plină, Văzând cum geniile mortii se-nclin Pe fruntea-i de copilă cu spasmuri si chin, Speranta durerea-i alină. Căci vede surâsu-i de gratir plin Si uită pericolul mare, L-apleacă mai dulce la sânu-i de crin Si fata-i umbreste cu păr ebenin La pieptu-i îl strânge mai tare. Asa marinarii pe mare îmblând, Izbiti de talzuri, furtune, Izbiti de orcanul ghetos si urlând, Spernata îi face de uită de vânt, Si speră la timpuri mai bune. Asa virtuosii murind nu desper, Speranta-a lor frunte-nsenină, Speranta cea dulce de plată în cer, Si face de uită de-a mortii dureri, Pleoapele-n pace le-nchină. Cum mângâie dulce, alină usor Speranta pe toti muritorii ! Tristetă, durere si lacrimi, amor, Azilul îsi află în sânu-i de dor Si pier, cum de boare pier norii. TE DUCI… Te duci si ani de suferinta N-or sa te vaza ochi-mi tristi, Inamorati de-a ta fiinta, De cum zambesti, de cum te misti. Si nu e bland ca o poveste Amorul meu cel dureros, Un demon sufletul tau este Cu chip de marmura frumos. In fata farmecul palorii Si ochi ce scanteie de vii Sunt umezi infioratorii De lingusiri, de viclenii. Cand ma atingi eu ma cutremur, Tresar la pasul tau cand treci, De-al genei tale gingas tremur Atarna viata mea de veci. Te duci si rau n-o sa-mi mai para De-acum de ziua cea de ieri, Ca nu am fost victima iara Neanduratelor dureri. C-auzu-mi n-o sa-l mai intuneci Cu-a gurii dulci suflari fierbinti. Pe frunte-mi mana n-o s-o luneci Ca sa ma faci sa-mi ies din minti. Puteam numiri defaimatoare In gandul meu sa-ti iscodesc, Si te uram cu-nversunare, Te blestemam, caci te iubesc. De-acum nici asta nu-mi ramane Si n-o sa am ce blestema, Ca azi va fi ziua de maine, Ca mani toti anii s-or urma – O toamna care intarzie Pe-un istovit si trist izvor; Deasupra-i frunzele pustie - A mele visuri care mor. Viata-mi pare-o nebunie Sfarsita far-a fi-nceput, In toata neagra vecinicie O clipa-n brate te-am tinut. De-atunci pornind a lui aripe S-a dus pe veci norocul meu - Reda-mi comoara unei clipe Cu ani de parere de rau! TRECUT-AU ANII Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri Si niciodata n-or să vie iara, Căci nu mă-ncânta azi cum se miscara Povesti si doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea-mi de copil o-nseninara, Abia-ntelese, plin de-ntelesuri - Cu-a tale umbre azi în van mă-npresuri, O, ceas al tainei, asfintit de sara. Să smulg un sunet din trecutul vietii, Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri Cu mâna mea în van pe lira lunec; Pierdut e totu-n zarea tineretii Si muta-i gura dulce-a altor vremuri, Iar timpul creste-n urma mea... mă-ntunec! UN LUCEAFAR Un luceafăr, un luceafăr înzestrat cu mii de raze În viata-mi de-ntuneric a făcut ca să se vază. Eu privind acea lumină ca din visuri mă destept Si cu bratele-amândouă cătră dânsa mă îndrept. Ca o zână din poveste ea e naltă si usoară, E subtire si gingasă si din ochi revarsă pară, Iar la fată e bălaie, părul galben cade-n cret, Trandafiri pe fată are si cu zâmbetul istet. AFARA-I TOAMNA Afara-i toamna, frunza 'mprastiata, Iar vantul svirle 'n geamuri grele picuri; Si tu citesti scrisori din roase plicuri Si intr'un cias gandesti la viata toata. Pierzandu-ti timpul tau cu dulci nimicuri, N'ai vrea ca nimeni 'n usa ta sa bata; Dar si mai bine-i, cand afara-i sloata, Sa stai visand la foc, de somn sa picuri. Si eu astfel ma uit din jet de ganduri, Visez la basmul vechiu al zinei Dochii, In juru-mi ceata creste randuri-randuri; De odat'aud fosnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scanduri... Iar mani subtiri si reci mi-acoper ochii. ATAT DE FRAGEDA Atat de frageda, te-asemeni Cu floarea alba de cires, Si ca un inger dintre oameni In calea vietii mele esti. Abia atingi covorul moale, Matasa suna sub picior, Si de la crestet pana 'n poale Plutesti ca visul de usor. Din incretirea lungii rochii Resai ca marmura in loc ... S'atarna sufletu-mi de ochii Cei plini de lacrimi si noroc. O vis ferice de iubire, Mireasa blanda din povesti, Nu mai zambi! A ta zambire Mi-arata cat de dulce esti. Cat poti cu-a farmecului noapte Sa 'ntuneci ochii mei pe veci, Cu-a gurii tale calde soapte, Cu 'mbratisari de brate reci. De-odata trece-o cugetare, Un val pe ochii tai fierbinti: E 'ntunecoasa renuntare, E umbra dulcilor dorinti. Te duci; s'am inteles prea bine, Sa nu ma tin de pasul tau, Pierduta vecinic pentru mine, Mireasa sufletului meu! Ca te-am zarit e a mea vina, Si vecinic n'o sa mi'o mai iert, Spasi-voi visul de lumina Tanzandu-mi dreapta in desert. S'o sa 'mi resai ca o icoana A pururi verginii Marii, Pe fruntea ta purtand coroana ... Unde te duci? Cand o sa vii? CALIN(file din poveste) Toamna frunzele colindã, Sun-un grier sub o grindã, Vântul jalnic bate-n geamuri Cu o mânã tremurândã, Iarã tu la gura sobei Stai ca somnul sã te prindã. Ce tresari din vis deodatã? Tu auzi pãsind în tindã -- E iubitul care vine De mijloc sã te cuprindã Si în fata ta frumoasã O sã tie o oglindã, Sã te vezi pe tine însãti Visãtoare, surâzândã. I. Pe un deal rãsare luna, ca o vatrã de jãratic, Rumenind strãvechii codri şi castelul singuratic S-ale râurilor ape, ce sclipesc fugind în ropot ; De departe-n vãi coboarã tânguiosul glas de clopot . Pe deasupra de prãpãstii sunt zidiri de cetãtuie. Acãtat de pietre sure un vioinic cu greu le suie ; Asezând genunchiu şi mânã când pe-un colt când pe alt colţ Au ajuns sã rupã gratii ruginite-a unei bolţi Si pe-a degerelor vârfuri în ietacul tãinuit Intrã , unde zidul negru într-un arc a-ncremenit. Ci prin flori întretesute, printre gratii luna moale, Sfiicioasã şi smeritã şi-au vãrsat razele sale ; Unde-ajung par vãruite zid, podele, ca de cridã, Pe-unde nu -- pãrea cã umbra cu cãrbune-i zugrãvitã. Iar de sus pân-în podele un painjãn prins de vrajã, A ţesut subţire pânzã strãvezie ca o mreajã ; Tremurând ea licureşte şi se pare a se rumpe, Încãrcatã de o burã, de un colb de pietre scumpe. Dupã pânza de pãinjãn doarme fata de-mpãrat ; Înecatã de luminã e întinsã în crivat. Al ei chip se zugrãveste plin şi alb : cu ochiu-l mãsuri Prin uşoara-nvineţire a subţirilor mãtãsuri ; Ici şi colo a ei hainã s-a desprins din sponci ş-aratã Trupul alb în goliciunea-i, curãţia ei de fatã. Rãsfiratul pãr de aur peste perini se-mprãştie, Tâmpla bate linistitã ca o umbrã viorie, Si sprâncenele arcate fruntea albã i-o încheie, Cu o singurã trãsurã mãiestrit le încondeie ; Sub pleoapele închise globii ochilor se bat, Braţul ei atârnã leneş peste marginea de pat ; De a vârstii ei cãldurã fragii sânului se coc, A ei gurã-i descleştatã de-a suflãrii sale foc, Ea zâmbind îşi mişcã dulce a ei buze mici, subţiri ; Iar pe patu-i şi la capu-i presuraţi-s trandafiri. Iar voinicul s-apropie şi cu mâna sa el rumpe Pânza cea acoperitã de un colb de petre scumpe ; A frumseţii haruri goale ce simţirile-i adapã, Încãperile gândirii mai nu pot sã le încapã. El în brate prinde fata, peste faţã i se-nclinã, Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspinã, Si inelul scump i-l scoare de pe degetul cel mic S-apoi pleacã iar în lume nãzdrãvanul cel voinic. II. Ea a doua zi se mirã, cum de firele sunt rupte, Si-n oglind-ale ei buze vede vinete şi supte -- Ea zâmbind şi trist se uitã, şopoteşte blând din gurã : - "Zburãtor cu negre plete, vin' la noapte de mã furã". III. Fie-cine cum i-e vrerea, despre fete samã deie-şi -- Dar ea seamãnã celora îndrãgiţi de singuri ei-şi, Si Narcis vãzându-şi faţa în oglinda sa, isvorul, Singur fuse îndrãgitul, singur el îndrãgitorul. Si de s-ar putea pe dânsa cineva ca sã o prindã, Când cu ochii mari, sãlbateci, se priveşte în oglindã, Subţiindu-şi gura micã şi chemându-se pe nume Si fiindu-şi şie dragã, cum nu-i este nime-n lume: Atunci el cu o privire nãlucirea i-ar discoasã Cum cã ea -- frumoasa fată -- a ghicit cã e frumoasã. Idol tu ! rãpire minţii ! cu ochi mari şi pãrul des, Pentr-o inimã fecioarã mândru idol ti-ai ales ! Ce şoprşte ea în tainã, când priveste cu mirare Al ei chip gingaş şi tânãr, de la cap pân' la picioare? "Vis frumos avut-am noaptea. A venit un zburãtor, Si strângându-l tare-n braţe, era mai ca sã-l omor. Si deaceea ,când mã caut în pãretele de-oglinzi Singuricã-n cãmãruţã braţe albe eu întinz Si mã-mbrac în pãrul galben, ca în strai uşor ţesut, Si zãrind rotundu-mi umãr mai cã-mi vine sã-l sãrut. Si atunci de sfiiciune mi-ese sângele-n obraz -- Cum nu viine zburãtorul, ca la pieptul lui sã caz? Dacã boiul mi-l înmlãdiiu, dacã ochii mei îmi plac, E temeiul cã acestea fericit pe el îl fac. Si mi-s dragã mie însãmi, pentru cã-i sunt dragã lui -- Gurã tu ! învatã minte, nu mã spune nimãnui, Nici chiar lui, când vine noaptea lângã patul meu tiptil, Doritor ca o femeie, şi viclean ca un copil !" IV Astfel vine-n toatã noaptea sbutãtor la al ei pat. Se trezi din somn deodatã de sãrutu-i fermecat ; Si atuncea ,când spre usã el se-ntoarse ca sã fugã, Ea-l opreşte-n loc cu ochii şi c-o mult smeritã rugã : -- "O rãmâi, rãmâi la mine, tu cu viers duios de foc, Sburãtor cu plete negre, umbrã fãrã de noroc Si nu crede cã în lume, singurel şi rãtãcit, Nu-i gãsi un suflet tânãr ce de tine-i îndrãgit-. O, tu umbrã peritoare, cu adâncii tristi ochi, Dulci-s ochii umbrei tale -- nu le fie de diochi !" El s-aşeazã lângã dânsa şi o prinde de mijloc, Ea şopteşte vorbe arse de al buzelor ei foc : -- "O şopteşte-mi -- zice dânsul -- tu cu ochi plini d-eres Dulci cuvinte ne-nţelse, însã pline de-nţeles. Al vieţii vis de aur ca un fulger, ca o clipã-i, Si-l visez, când cu-a mea mânã al tãu brat rotund îl pipãi, Când pui capul tu pe pieptu-mi şi bãtãile îi numeri, Când sãrut cu-mpãtimire ai tãi albi şi netezi umeri Si când sorb al tãu rãsuflet în suflarea vietii mele Si când inima ne creşte de un dor, de-o dulce jele ; Când pierdutã razimi faţa de-arzãtorul meu obraz, Pãrul tãu bãlai şi moale de mi-l legi dupã grumaz, Ochii tãi pe jumãtate de-i închizi, mi-ntinzi o gurã, Fericit mã simt atuncea cu asupra de mãsurã. Tu ! !... nu vezi... nu-ţi aflu nume... Limba-n gurã mi se leagã Si nu pot să-ţi spun odatã, cât -- ah ! cât îmi eşti de dragã !" Ei şoptesc, multe şi-ar spune şi nu ştiu de-unde sã-nceapã, Cãci pe rând şi-astupã gura, când cu gura se adapã ; Unu-n braţele altuia, tremurând ei se sãrutã, Numai ochiul e vorbăreţ, iarã limba lor e mutã, Ea-şi acopere cu mâna faţa roşã de sfialã, Ochii-n lacrimi şi-i ascunde într-un pãr ca de petealã. V. S-au fãcut ca ceara albã faţa rosã ca un mãr Si atâta de subţire, sã o tai cu-n fir de pãr. Si cosiţa ta bãlaie o aduni la ochi plângând, Inimã fãr' de nãdejde, suflete bãtut de gând. Toatã ziua la fereastrã suspinând nu spui nimicã, Ridicând a tale gene, al tãu suflet se ridicã ; Urmãrind pe ceruri limpezi cum pluteşte-o ciocârlie, Tu ai vre’ sã spui sã spui sã ducã cãtre dânsul o solie, Dar ea zboarã... tu cu ochiul plutitor şi-ntunecos Stai cu buze descleştate de un tremur dureros. Nu-ţi mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiastri, Nu uita cã-n lacrimi este taina ochilor albaştri. Stele rare din tãrie cad ca picuri de argint Si seninul cer albastru mândru lacrimile-l prind ; Dar dacã ar cãdea toate, el rãmâne trist şi gol; N-ai pute sã faci cu ochii înãltimilor ocol , Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de râu Nu-i ca noaptea cea mocnitã şi pustie din sicriu ; Si din când în când vãrsate, mândru lacrimile-ţi şed, Dar de seci întrag isvorul, atunci cum o sã te vãd ? Prin ei curge rumenirea, mândrã, ca de trandafiri, Si zãpada viorie din obrajii tãi subţiri ; Apoi noaptea lor albastrã, a lor dulce vecinicie, Ce uşor se mistuieşte prin plânsorile pustie.! Cine e nerod, sã ardã în cãrbuni smaraldul rar S-a lui vecinicã lucire s-o striveascã în zadar ? Tu-ti arzi ochi şi frumseta... Dulce noaptea lor se stânge, Si nici ştii ce pierde lumea. Nu mai plânge, nu mai plânge ! VI O, tu crai cu barba-n noduri ca şi câlţii când nu-i perii, Tu în cap nu ai grãunte, numai pleavã şi puzderii. Bine-ţi pare sã fii singur, crai bãtrân fãrã de minţi, Sã oftezi dup-a ta fatã, cu ciubucul între dinti ? Sã te primbli şi sã numeri scânduri albe în cerdac ? Mult bogat ai fost odatã, mult rãmas-ai tu sãrac ! Alungat-o ai pe dânsa ca departe de pãrinţi În coliba împistritã ea sã nasc-un pui de prinţ;. În zadar ca s-o mai cate tu trimiţi în lume crainic, Nimeni n-a afla locaşul, unde ea s-ascunde tainic. VII Surã-i sara cea de toamnã ; de pe lacuri apa surã Înfunda mişcarea-i creatã între stuf la iezãturã , Iar pãdurea lin suspinã şi prin frunzele uscate Rânduri, rânduri trece-un fremãt, ce le scuturã pe toate. De când codrul, dragul codru, troienindu-si frunza toatã, Îsi deschide-a lui adâncuri, faţa lunei sã le batã, Tristã-i firea, iarã vântul sperios o creangã farmã -- Singuratece isvoare fac cu valurile larmã. Pe potica dinspre codri, cine oare se coboarã ? Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o mãsoarã. Sapte ani de când plecat-ai, sburãtor cu plete negre, S-ai uitat de soarta mândrei, iubitoarei tale fete ! Si pe câmpul gol el vede un copil umblând desculţ Si cercând ca sã adune într-un cârd bobocii mulţi. -- "Bunã vreme, mãi bãiete !" -- "Multãmim, voinic strãin !" -- "Cum te cheamã, mãi copile ?" -- "Ca pe tatã-meu , Cãlin ; Mama-mi spune câteodatã, de-o întreb: a cui-s, mamã ? 'Sburãtoru-ti este tatã şi pe el Cãlin îl cheamã'." Când l-aude, numai dânsul îşi ştia inima lui, Cãci copilul cu bobocii era ciar copilul lui. Atunci intrã în colibã şi pe capãtu-unei laiti, Lumina cu mucul negru într-un hârb un ros opaiţ ; Se coceau pe vatra surã souã turte în cenuşã, Un papuc e sub o grindã, iarã altul dupã uşã ; Hârâitã, noduroasã stã în colb râşniţa veche, În cotlon torcea motanul pieptãnându-şi o ureche ; Sub icoana afumatã unui sfânt cu comãnac Arde-n candel-o luminã cât un sâmbure de mac; Pe-a icoanei policioarã, busuioc şi mint-uscatã Umplu casa-ntunecoasã de-o mireasmã pipãratã ; Pe cuptiorul uns cu humã şi pe coşcovii pãreţi Zugrãvit-au c-un cãrbune copilasul cel isteţ Purceluşi cu coada sfredel şi cu beţe-n loc de labã, Cum mai bine-i şede unui purceluş de treabã. O beşicã-n loc de sticlã e întinsã-n ferãstruie Printre care trece-o dungã mohorâtã şi gãlbuie. Pe un pat de scânduri goale doarme tânãra nevastã În mocnitul întuneric şi cu faţa spre fereastã. El s-asazã lângã dânsa, fruntea ei o netezeşte, O desmiardã cu durere, suspinând o drãgosteşte, Pleacã gura-i la ureche, blând pe nume el o cheamã, Ea ridicã somnoroasã lunga genelor maramã, Spãriet la el se uitã... i se pare cã viseazã, Ar zâmbi şi nu se-ncrede, ar rãcni şi nu cuteazã. El din patu-i o ridicã şi pe pieptul lui şi-o pune, Inima-i zvâcneşte tare, viaţa-i parcã se rãpune. Ea se uitã, se tot uitã, un cuvânt mãcar nu spune, Râde doar cu ochii-n lacrimi, spãriatã de-o minune, S-apoi îi suceşte pãrul pe-al ei deget alb, subţire, Îşi ascunde faţa rosã l-a lui piept duios de mire. El stergarul i-l desprinde şi-l împinge lin la vale, Drept în creştet o sãrutã pe-al ei pãr de aur moale Si bãrbia i-o ridicã, s-uitã-n ochii-i plini de apã, Si pe rând s-astupã gura, când cu gura se adapã. VIII De treci codri de aramã, de departe vezi albind S-auzi mândra glãsuite a pãdurii de argint. Acolo, lângã isvoarã, iarba pare de omãt, Flori albastre tremur ude în vãzduhul tãmâiet ; Pare-cã si trunchii vecinici poartã suflete sub coajã, Ce suspinã printre ramuri cu a glasului lor vrajã. Iar prin mândrul întuneric al pãdurii de argint Vezi isvoare zdrumicate peste pietre licurind ; Ele trec cu harnici unde şi suspinã-n flori molatic, Când coboarã-n ropot dulce din tãpsanul prãvãlatic, Ele sar în bulgãri fluizi peste prundul din rãstoace, În cuibar rotind de ape, peste care luna zace. Mii de fluturi mici albaştri, mii de roiuri de albine Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline, Împlu aerul vãratic de mireasmã şi rãcoare A popoarelor de muşte sãrbãtori murmuitoare. Lângã lacul care-n tremur somnoros şi lin de bate, Vezi o masã mare-ntinsã cu fãclii prea luminate, Cãci din patru pãrti a lumii împãrati şi-mpãrãtese Au venit ca sã serbeze nunta ginfaşei mirese ; Feţi-frumoşi cu pãr de aur, zmei cu solzii de oţele, Cititorii cei de zodii şi sãgalnicul Pepele. Iatã craiul, socru mare, rezemat în jilt cu spatã, El pe capu-i poartã mitrã şi-i cu barba pieptãnatã ; Tapãn, drept, cu schiptru-n mânã, şede-n perine de puf Si cu crengi îl apãr pagii de muscuţe şi zãduf... Acum iatã din codru şi Cãlin mirele iese, Care ţine-n a lui mânã, mâna gingasei mirese. Îi fosnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii, Faţa-i roşie ca mãrul, de noroc i-s umezi ochii ; La pãmânt mai cã-i ajunge al ei pãr de aur moale, Care-i cade peste braţe, peste umerele goale. Astfel vine mlãdioasã, trupul ei frumos îl poartã, Flori albastre are-n pãru-i şi o stea în frunte poartã. Socrul roagã-n capul mesei sã pofteascã sã se punã Nunul mare, mândrul soare şi pe nunã, mândra lunã. Si s-aşeazã toţi la masã, cum li-s anii, cum li-i rangul, Lin vioarele rãsunã, iarã cobza ţine hangul. Dar ce zgomot se aude ? Bâzâit ca de albine ? Toţi se uitã cu mirare şi nu ştiu de unde vine, Pânã vãd pãinjenisul între tufe ca un pod, Peste care trece-n zgomot o mulţime de norod. Trec furnici ducând în gurã de fãinã marii saci, Ca sã coacã pentru nuntã şi plãcinte şi colaci ; Si albinele-aduc miere, aduc colb mãrunt de aur, Ca cercei din el sã facã cariul, care-i meşter faur. Iatã vine nunta-ntreagã -- vornicel i-un greierel, Îi sar purici înainte cu potcoave de otel ; În vesmânt de catifele, un bondar rotund în pântec Somnoros pe nas ca popii glasuieşte-ncet un cântec ; O cojiţã de alunã trag locuste, podu-l scutur, Cu musteaţa rãsucitã şede-n ea un mire flutur ; Fluturi mulţi, de multe neamuri, vin în urma lui un lanţ, Toţi cu inime uşoare, toţi sãgalnici şi berbanţi. Vin tânţarii lãutarii, gândãceii, cãrãbuşii, Iar mireasa vioricã i-aşteptă-ndãrãtul uşii. Si pe masa-mpãrãteascã sare-un greier, crainic sprinten, Ridicat în douã labe, s-a-nchinat bãtând din pinten ; El tuşeşte, îşi încheie haina plinã de sireturi : - "Sã iertaţi, boieri, ca nunta s-o pornim şi noi alãturi". CAND AMINTIRILE… Cand amintirile-n trecut Incearca sa ma cheme Pe drumul lung si cunoscut Mai trec din vreme-n vreme Deasupra casei tale ies Si azi aceleasi stele Ce-au luminat atat de des Induiosarii mele Si peste arbori rasfirati Rasare blanda luna Ce ne gasea imbratisati Soptindu-ne-mpreuna A noastre inimi isi jurau Credinta pe toti vecii Cand pe carari se scuturau De floare liliecii Putut-au oare-atata dor In noapte sa se stinga cand valurile de izvor N-au incetat sa planga Cand luna trece prin stejari Urmand mereu in cale-si Cand ochii tai, inca tot mari Se uita dulci si galesi? CAND INSUSI GLASUL Cand insusi glasul gandurilor tace, Ma 'ngana cantul unei dulci evlavii, Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei? Din neguri reci plutind te vei desface? Puterea noptii bland insenina-vei Cu ochii mari si purtatori de pace? Resai din umbra vremilor incoace Ca sa te vad venid ... ca 'n vis, asa vii! Cobori incet... aproape, mai aproape, Te pleaca iar zimbind peste-a mea fata, A ta iubire c'um suspin arat-o, Cu geana ta m'antinge pe pleope Sa simt fiorii stringerii in brate, Pe veci perduto, vecinic adorato! CE TE LEGENI… - Ce te legeni, codrule, Fara ploaie, fara vânt, Cu crengile la pamânt? - De ce nu m-as legana, Dacå trece vremea mea! Ziua scade, noaptea creste Si frunzisul mi-l rareste. Bate vantul frunza-n dunga - Cântaretii mi-i alunga; Bate vântul dintr-o parte - Iarna-i ici, vara-i departe. Si de ce sa nu ma ple Text postat de nicolae tudor Date despre autor Data nasterii: Locul nasterii:                 Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE