PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
poezii de  mircea dinescu   *** Moartea s-a suit pe casa noastra pune tigla si cirpeste fumul zice aluatului trei vorbe si fudulul crede si se umfla si vitelu-abia fatat ii linge sarea calda din sudoarea palmei si cimpoiul ce pastreaza-n burta rasuflarea mea parca se umple de-o mireasma necintat inca moartea s-a suit pe casa noastra moartea s-a suit pe casa noastra DE RERUM NATURAE Incep din nou spectacolele : teiul isi joaca vag mireasma cabotina Deus in machina si-a pus uleiul totul e uns si totul e rutina. Marea si-a luat tainul - inecatii precum cosasii stau proptiti in raze, pe mal prelatii pritocira vinul la abator mugeste boul Apis, cu lingurita vom gusta preaplinul - viata e scumpa timpul insa-i gratis. Si norii ce-au filmat o zi intreaga cu sila lor inalta de obiecte vomita iar in burg o ploaie bleaga pe filozafii cu-a-lor lumi perfecte 21 noiembrie 1995 SCRISOARE CATRE DOMNUL MIHAIL BULGAKOV Istoria face levitatie. Oras avortat. Lucrurilor la primarie lis-a dat un alt nume. Puskin cu pantalonii sai albi va fi deportat In Siberia literei, în postume. Biserici invelite în ziare ca sticlele cu vin sint coborite-n pivnite degraba. Ingerul se va refugia-n chioscul de vizavi-n strugurii verzi pe taraba. Existi si tu ca buzunarele sfiintilor (fiindca sfintii nu au buzunare) stai retras în tristetea parintilor alaptat de-o tristete mai mare. Cui să te plingi, când toata cavaleria e strinsa-n curtea fabricii de zahar?! Saluta si tu maiestuos mizeria si rigiitul cult de mare mahar. Tine-ti si tu celulele-n dirlogi fă-te si tu ca hoitul nu miroase, nu te-ntreba cei cu acesti milogi ce-i cu aceste ziduri fara case. Trage cortina, Ezechiel. Sfirsit. Razboi pierdut.Inger lasat la vatra. Experienta nu a reusit. Omul e-un câine.Chiar daca nu latra. PILAT-OMUL Leii s-au scurs în placenta nisipului, maimutele-au pierit de tristetea maimutelor... Ar putea reapare peste o mie de ani asa cum apar din senin gindaceii sub masa betivului, vintul va purta seminte de portocali si flamingi, taifunul va-mprastia polenul girafei, vom minca pepeni si-n loc de simburi vom scuipa salamandre si veverite, Natura isi va aduce aminte, dulcea amnezie a timpului se va topi, hidrocentralele vor produce peste si iarba, fulgerul va suge lampile cu lacomia vitelului, Tatal îi va cere iertare Fiului, dar teama, teama îmi e ca Pilat - omul se va spala inca-o data pe miini. TRISTA DETURNARE A SINUCIGASULUI Ti-ai uitat Doamne în om sclipatul sculei tale de-argint ca un chirurg distrat ce coase-n pielea pacientului bisturiul si foarfeca. Altfel de unde aceasta disperare fără adresa ironia acestor lacrimi de imprumut? Epilepticul electrocutat de un inger ramine gravid, dar cine să-l moseasca si să-i scoata reveria din timpla? Sinucigasul din melancolie se-arunca de pe catedrala Notre-Dame si striveste-un copil în cadere. Cine l-a condamnat în zbor să devina ucigas de copii? Nu degeaba scriau derbedeii pe ziduri "loc de lovit cu capul", acordindu-ti o sansa în plus să verifici daca moartea iti apartine de drept, daca moartea e o afacere strict personala. TITANIC VALS Traficant al propriei mele morti contrabandist cu bagajele pline de tuse suna oasele-n mine: cling cling si ies calugarasii sucului gastric la cersit, pe marile aeroporturi in subsoluri in gari un fel de ambasador cultural cu buzunarele gaurite o viespe flescaita bazaind poezii un vapor scufundat de pe urma caruia nu ramane nici macar valsul in fata automatului cu sandvisuri ma rog la clinchetul monedei sa-mi cada oraselul meu de provincie intre doua felii de paine cling cling in spatele biroului de schimb valutar intr-o orbitoare toaleta imi depun lingourile de aur ale vezicii (hei dumnezeu al poetilor saraci unde naiba somezi?) inca de la nastere urmarit de aisbergul acesta captusit cu vata zeu tranzistorat mancandu-mi mai intai numele holbandu-se la mine cu toate etajele calcandu-ma dintr-o data cu toate rotile pe valul inalt de ziare sub valul inalt de ziare cling cling DANSUL PE JARATEC Acum gelos pe fluturi ieri alăptat de nori nici nu ştiam ce-i umbra cînd m-au lovit cu băţul ca lacrima pe-obrazul unui copil din flori am lunecat şi iată simt biciul şi simt hăţul Dînd stelele-ntr-o parte aş fi putut să strig dar mă cuprinse sila de rîsul lor sălbatec pe vinetele-mi buze năştea un rug de frig şi-acum dansez în lanţuri pe spini şi pe jăratec Cîndva zburînd pe lacuri abia m-am oglindit şi apa-nchise ochii la razele stinghere acum ei bat din tobe şi zilnic îmi trimit un blid cu sînge negru de la vreo-njunghiere Cum să le spun că floarea salcîmilor mi-a fost altar de-ngăduinţă şi un prilej de pace cînd mă lovesc de pietre şi mă fac tîmp şi prost că nu pot duce-n gură soioasele cojoace cum să le spun că nu pot în rînd cu urşi buimaci să ţopăi şi să pieptăn cu ghearele nisipul cînd naşterea-mi fusese vestită de trei magi şi dintre toţi doar maica îmi recunoaşte chipul cum să le spun că nu pot să mormăi ci doar cînt cum să le spun că mîna-mi a alintat doar arfa cînd mi-au lăsat vederii doar geamuri de pămînt şi-o botniţă prin care nu pîlpîie nici iarba FEERICUL DEZASTRU Nicicînd peste puhoaie nu se va revolta floarea ţîşnită numai de paradă e ca şi cum intrînd în casa ta uşa ţi s-ar deschide tot în stradă Naivii cred, vai mie, că cel ce-a traversat în fugă rîul zilei poate-i trimis de stele nebănuind mătasea din trupuri de-necat ce-i sprijină sub ape picioarele-i prea grele Şi-o piatră dacă noaptea o laşi la ţărm vei şti că mîine-n zori tot piatră închisă-n sine şade cîndva sfidam talazul cu plete aurii acum cînd pipăi norii numai cenuşă cade Dacă-n prăpăstii sigur voi fi zvîrlit mă-ncînt de flora ce-mpînzeşte pereţii-n verticală mai bine hoţ de fluturi şi vînzător de vînt decît proprietarul vîlcelelor cu smoală căci stăm de mult cu toţii la masa nimănui şi-oricum cel singuratic tot pentru noi disperă cînd bate-n geam cu-o roză cînd plînge în statui cînd moartea-i poartă tandrul surîs la butonieră PRIVIGHETOAREA SECOLULUI XX Din fiecare veac coboară un cal să ronţăie statui zadarnic încercaţi să-mi puneţi pe limbă lipitori abstracte orgoliul meu e să-mi plimb rana într-un vagon de clasa-ntîi norii ghimpaţi să-i trec în silă ca îngerul lipsit de acte apoi să car pămînt cu gura peste oraşele din zori în piei de iepure ghitara să mi-o îmbrac să vină cîinii s-aud cum rup din ea şi pieptul să-mi cadă între cerşetori ca o monedă azvîrlită de sus din turnurile pîinii Hai seceraţi genunchii iernii să nască numai vineţi fulgi un dans de gropi se-ncinge-n ceruri de parcă m-ar chema la nuntă forţaţi un trandafir să are tăiaţi-i unghiile lungi şi-mbălsămaţi privighetoarea căci vai privighetoarea cîntă IOV INDRAGOSTIT Tristeţea ta mă face mai urât şi înţelegerea se schimbă-n frică şi zâmbetul îşi stinge lampa mică pe buzele uitate de sărut. Şi parcă între muguri şi lătrat aprilie e-un fel de berărie muţii se-mbolnăvesc de vorbărie doar noi ca două stinghii de la pat. O de-aş putea să mă agăţ de-un nor să locuiesc în râu să dorm în plantă să fiu un fel de scorbură-ambulantă unde îmbătrâneşte un actor, să dau spectacole pe bani mărunţi ridicol ca un rege-ntre hulube să car singurătatea ta în munţi, Iov fericit într-un castel de bube. ORAS CU PANZE În orăşelul azvârlit pe câmp vântul cu pălăria lui de paie uşor isteric, îmbătat de ploaie fluieră la femei şi joacă tâmp. Aici ca-ntr-o conservă de beton ne naştem toţi sub zodia furnicii zei ambulanţi ne vând formula fricii şi mulgem blânda vacă de neon, aici norii târâţi la frizerii sunt tunşi şi îmbrăcaţi în uniforme aici piatra bolnavă de reforme comandă pentru noi culoarea gri, aici fiindcă eu singur sunt nebun la pânze şi catarg lucrez tot anul căci pe oraş voi răscoli oceanul să-l schimb pe trei baloturi de tutun *** La nunta mortii mele daca-i nunta s-or bucura mai mult viermii săracii prietenii mi-or lăuda colacii mi-e-aproape silă dar mă şi încântă, căci am să cad îmbătrânit la mese de boala vinului fără de leac purtând la gât ghiuleaua unui veac şi mângâiat printre zăbrele dese. Sori migratori trec cu grădini în gheare şi nici nu ştiu de care să m-agăţ pântecul maicii mi-a promis răsfăţ şi-acum buimac ca musca-n felinare văd că nu pot călca desculţ pe mare iar raiu-i la un azvârlit de băţ. SCRISOARE MEDIEVALA Doamne nu mai pot de ziduri nu mai pot de cărămidă când mişc limba cade varul de pe catedrale vechi şi mă scuipă toamna asta ca pe-o râncedă omidă şi-mi îndeasă floarea morţii sângerie în urechi, şi mă ninge mila mare şi mă zgâlţâie destinul vesel danţ de păuniţe oglindit în colţi de lup uite foamea de paradă cum îşi plimbă manechinul şi-mi aruncă flori pe masă şi-mi dă mâna să i-o pup Maica mea pe o colină te usuci de aşteptare cum scăzu amurgu-n teiul mirosind a plâns senin gâlgâie oraşu-n mine sunt gălbui ca o scrisoare şi-mi înlănţuie grumazul caracatiţa din vin POTOPUL Se zguduie oraşul de plânsul tău adio şi gloaria-i vândută şi stârvul poartă bici fiindcă iubeai amurgul ai fost trezit spre ziuă când masa de petreceri surpase sub furnici. Le mai rămâne Doamne maşinilor să plângă cu pleoapele ţăranul să secere un lan un scaun să detune o predică adâncă să izbucnească floarea de sânge din ocean, peste măcel un înger să nu mai zboare-n glumă femei automate să pâlpâie exact nimicul să se-mbrace-n baloane roz de spumă să cadă nori sintetici ca la un ultim act, dar să nu vii cu rana deschisă pe tarabă ca fluturele trândav înţepenit în flori industriei îndeasă-i căluşul greu de iarbă iar cerului trimite-i aceleaşi scrisori, să-ţi tragi realitatea pe piept ca o cămaşă până-au să-asude-n pieţe statuile de ghips să vezi cum libertatea îmbătrânită-n faşă e îndopată zilnic cu-acelaşi lapte fix, pe-o scândură subţire să traversezi potopul armonica umflată să-ţi joace după gât căci te-a iubit nimicul şi te-a uitat norocul se zguduie oraşul de plânsul tău… Atât MAI MULT PAMANT Cât de naiv gândeai că eşti un nufăr printre femei, de albul lor mirat, copilule prin care astăzi sufăr mai mult pământ şi nume de bărbat. Mi s-ar deschide pleoapele în stele dacă-aş putea să cred că nu eşti mort ci mai atârni pe mările rebele de scândura acestui trup ce-l port. Şi cum în noapte sorii se mănâncă unii pe alţii ca la un îndemn, când vei zări un ţărm, o verde stâncă, să-mi rupi cu dinţii hălcile de lemn. TREZIND CU PLEOAPA Stau între săbii şi măceşi în floare în norul de pământ bat să deschizi, iubita mea atât de doritoare prin părul verde fluturând omizi, am să dansez până la putrezire iubita mea cu buze de argint, să-mi rupi cămaşa de copil subţire s-aud caleaşca somnului venind. căci dacă plâng şi ceaţa-n ceruri râde, oh, poezia e o moarte-n plus, trezind cu pleoapa somnorosul gâde al timpului atât de rar sedus. INVOCATIE NIMANUI În piatră toarnă fluturi şi-n trupul meu dovezi şi munţii melancolici vor bate-n felinare, noroiul poate-ascunde un înger prin cirezi, e altul adevărul dacă nu-i dat cu sare? Mi-ar trebui o viaţă să pot cădea felin, în plasa vorbei şade păianjenul cu cruce, purtat pe alte buze mi-e sufletul mai plin (din mărăcinii serii nu ştiu ce-o să-l descurce). Colind copilăria cum viermele un fruct iar dacă-mi scutur umbra aştept măcar o frunză, ca Tantal întind mâna dar cerul parcă-i rupt şi seara mă descrie frumos pe nici-o pânză. BATEM CERUL Mai lucrează-n ochi femeia, o rindea de foc e vinul alţi dulgheri în vrednicia trupului găsim mai greu, vorba, îngerească pleavă, întregeşte încă plinul batem cerul, cum se spune, să priceapă Dumnezeu. Undeva sunt uşi deschise, umbra fluieră neantul, facă-se la urma urmei voia celor fără ham, somnul mai felin coboară, când într-unul când într-altul, nu întreabă dacă-i voie, ce ochi poartă sau ce hram. Cântă vremea în clepsidre şi dansăm peste putere (doar prin Turnul Babel parcă am jucat în contratimp) cineva (n-aş avea gură) ne iubeşte şi ne cere chiar de-am vrea din bunătate să-i dăm altceva în schimb. De-ar striga cocoşi în sânge să trezească pururi gândul, Univers mâncând lumină cât exist încerc şi eu, scriem apele cu vâsla, cu picioarele pământul, batem cerul, cum se spune, să priceapă Dumnezeu. SUB CERUL ASTEPTARII Simt nevoia să ascult un sânge, amfora subţire a femeii, când o parte-a trupului meu plânge iar în alta odihnesc toţi zeii. Mă vânează somnul lângă pleoape lacăte de iarbă să îmi urce, ca o piatră coborâtă-n ape ştiu măsura lunecării dulce. Dar se surpă ora şi nisipul îmi dezleagă spaima de tăcere, o să strig până se-aprinde chipul sângelui meu treaz care te cere. INTRARE IN MINE Să nu-mi topeşti cu răsuflarea zăpada oaselor subţiri, dacă ţi-e dor de lumânarea sângelui meu, să nu respiri. Taie din soare o felie în ceaiul lucrurilor vagi, mănuşa de melancolie a sufletului să mi-o tragi. Şi vei zări sublimul vierme, poate cuvântul străveziu, ţesându-mi umbra între perne pururi datornic, mortul viu. MIREASMA OREI Iluzia de zahăr s-o frângem pe genunchi mireasma orei lasă în noi mai mult eroare, de parcă nimfe albe s-ar dezbrăca în trunchi ademenind străinii în scorburi de răcoare. Şi staulul primeşte la iesle un pian, magii colindă steaua prin pulpele femeii, din plictiseală urcă Sisif un bolovan şi păcăleşte nu ştiu a câta oară zeii, o limbă de zăpadă vorbeşte-n vară stins în stelele ştiute oficiază vinul, un şarpe leagă roua edenului încins – când azvârlim cu pietre şi călărim destinul. DISPARITIA UNUI FIGURANT Se-acreşte primăvara şi ea pe stârvul crăcii Şi claunul boceşte în spatele barăcii Şi rufele bătrâne îl cheamă pe frânghie Să îşi usuce plânsul lui mic de prăvălie. În iarba veche umblă un soi de iarbă nouă cu pâre şi veninuri. Fă-te şi tu că plouă, acceptă şi tu circul şi pe lumina slabă descuie rinocerul şi intră-n el degrabă. VILA ARTISTULUI Dosarul meu creşte ca pâinea bună se umflă, pârâie, dospeşte lin, iubito vom petrece împreună sub streşinile lui de vinilin. Ia-ţi şi părinţii ca să nu fim singuri ia-ţi şi umbrela pentru orice risc, e toamnă-n vorbe şi ne plouă-n linguri şi cad din pomi agenţii de la fisc. Azi trec nepăsător printre vitrine nici nu mă uit, nici nu miros, nici nu înjur: carne de tun, osânză de albine, şi-un îngeraş de votcă în azur… VACA Îndrăzneşte tu şi-mpinge vaca în pian să pască pe furiş clapele cu limba ei săraca sârmele cu foşnet de frunziş. Să vedem atunci ce-o să mai facă pianistul veşted şi cam spân când o să-şi apropie de vacă mâinile cu vag miros de fân. CANTEC DE LAMPA STINSA Închisorile au fost deschise dar din ele nimeni n-a ieşit, unii chiar s-au spânzurat de vise alţii chiar s-au îngropat în zid. Din pământ acum nu se mai poate face nici biserică nici steag, unii dau din umeri şi din coate alţii dau cu frunţile de prag. Cine mă aşteaptă nu m-aşteaptă omul viu din mine-i asfinţit raza cade râncedă nu dreaptă lacrima nu-i apă ci cuţit. ASTAZI NU La o masă umblătoare la un vin ce nici n-a fost stau cu moartea-ntre pahare chefuind în zi de post, urcă viermele pe lampă fierb piroanele în uşi simt mireasma ei de vampă dezbrăcată de cenuşi. Astăzi nu dar mâine poate (dracu ştie oare când) fi-voi tânăr pe furate iar bătrân şi mai curând. REVOLTA INSTRUMENTELOR Pe sub mâini se va acri pianul precum turcul mucezit sub fes, subţirel şi legănat ca lanul flautu-i bolnav de tignafes. Bărci se rup uşor din duşumele, cuci în ouă verzi de pitpalac bat denunţuri. Gudură drapele lemnul care n-a ajuns copac. Vaca oarbă paşte linii trenuri moi şi călători distraţi, unde-i crângul ce trădând ciulinii azvârlea cu fete în soldaţi?! LA VIN SCAZUT Seara se-ncheagă-n arbori ca sângele de vită şi jos la masa noastră de parcă nici n-am fi nebunul se aruncă pe lampă s-o înghită să i se facă poate în măruntaie zi. La vin scăzut sub ceaţa cu foşnet de veşminte (în bâlciul toamnei îngeri s-au dezbrăcat adesea) o s-auzim cum trece căruţa cu morminte când munţii au pe limbă un gust ciudat de şes. Scădem şi noi şi marea intră-n ghioc măruntă biserici pe sub mâna calicilor se trag fieru-i mâncat de apă ca văduva de-o nuntă sarea se-ngreuiază în trupul celui drag sarea se-ngreuiază în trupul celui drag CANTECUL OBOSITULUI CAUTATOR DE AUR Azi n-am să scot din mânecă nici aşii cei sprincenaţi, nici preot rumeior, ci-o să mă las vânat de băştinaşii pitiţi în lan gălbui de alior. Să mă despoaie veseli de mărgele şi să-mi desfacă plosca de la gât zvârlit în foişorul de nuiele precum un zeu amirosind urât. Că prea am morfolit în aur cizma şi prea am navigat pe-un râu de spirt, tânjesc pe piept să-mi înflorească izma şi moartea să mă-mbie la un flirt, fără podoabe când răsare focul cu flacăra curbată către sud să chiuie în mine dobitocul iar eu – copil de jar – să nu-l aud. EXIL PE-O BOABA DE PIPER Tu lasă contabilii să numere valuri tu lasă-i pe alţii să clatine chei fii cioara cu scripca nebunul hamalul ce cară-n decembre spre mugur clei. În mlaştini cu muzici atlet al pudorii să-ţi fie deodată ruşine să mori, pe-un pat mişcător în maşina salvării comandă fetiţe şampanie flori… Şi loc de odihnă alege-ţi piperul să-i poţi saluta dacă nu ţi-o fi greu pe cei ce pun sticla betonul şi fierul în spaţiul din care-a fugit Dumnezeu. BALADA TRISTILOR BACANI Printre dugheni pe strada Zece mese acum o sută şi ceva de ani a fost zărit, cu orbitoare fese, îngerul trist al triştilor băcani. Era un semn al crizei monetare căci se-auzea un zumzet de argint venind dinspre ciudata arătare ce se-nălţa parcă mai mult tuşind. Ziarele-apărute-n haine grave au provocat revoltă în Şanhai şi-n izbele din ceţurile slave s-au fript pe limbă băutori de ceai. Azi jocul acesta nu mai are piese şi ca argintul ce-a fugit din bani pe strada Zece nu mai sunt nici mese nici băcănii nici îngeri nici băcani. PSALMUL BETIVULUI Aici unde mă sting definitiv salcâmi au înflorit fără motiv tramvaiu-i o conservă c-un beţiv. Afişe cad. Economii de clei. cei ce mă văd se pipăie de chei căci nezărit sunt numai de femei. Mă sprijin de-un perete – plouă var, nu mă salută domnul măcelar nici moaşa ce mă pricopsi-n zadar. Doar îngeru-mi evaporat subit rar precum perla-n scoicile din birt mă ţine-n adierea unui spirt. ATENTATOR DE PROVINCIE Lângă oftatul gării bodega-i cu noroc pisica iar se freacă de scaun şi ia foc vioara taie capul ţiganului coclit nu strănuta că zboară toţi fluturii din zid. Azi o s-atac oraşul dar parcă dinadins castelul e de apă păzit numai de-un ins şi-unde credeam că-i grâul învârtoşat şi roz soldaţii îşi usucă ciorapii pe siloz. Cu cine-nvârte toamna afacerile-i reci? Pe unde curge raiul în om miroase-a beci şi-a spirt trecut prin pâine şi-a buci de nenufar… Nu strănuta că zboară frumosul din ziar. MIREASMA OREI Iluzia de zahãr s-o frîngem pe genunchi mireasma orei lasã în noi mai mult eroare, de parcã nimfe albe s-ar dezbraca în trunchi ademenind strainii în scorburi de rãcoare. Si staulul primeste la iesle un pian, magii colindã steaua prin pulpele femeii, din plictisealã urcã Sisif un bolovan Si pacaleste nu stiu a cîta oarã zeii, o limbã de zãpadã vorbeste-n varã stins În stelele stiute oficiazã vinul, un sarpe leagã roua edenului încins cînd azvîrlim cu pietre si cãlãrim destinul. CRACIUN In spatele templului e-un cotet de gaini, cativa saci cu malai marmura pentru zeii de-ocazie o tigaie incinsa, vestalele sporovaiesc in pauza ca dizeozele fac gargara cu ceai tematoare de razie si-au pos pozele pe condicuta pretinsa. Imperiul sufera pe undeva prin paduri il dor barbarii cu limfa lor sloboda, nu-i voie sa bei nu-i voie sa-njuri hai pituleaza-te-n loboda. Isus sta in pantecul maicii sale, nebun, asculta discuri cu Pink Floyd si plange, se-amana desigur spectacolul de Craciun magii s-au inscris in ajun la donatorii de sange FUGA IN DOI Este-n noi o spaimã care ne doboarã Bate vânt din lucruri,poate dinadins, Sufletu-i o luntre spre odinioarã. Carnea dulce vâslã.Ochiul necuprins Rupti din soare-s mânjii,îi asteaptã hãtul, Gloria cãrutii - glorie pe roti. Ochelari de piele mãrginind ospãtul Fãrã ca privirea sã-nfloreascã-n pãrti. Noi vom umple caii gata de plecare Adunati în plasa ierburilor vechi, Steaua cea aleasã poate fi oricare - In singurãtate alergãm perechi. CAND TRECI Sub pasii tãi cad viermii în extaz se bâlbâie salcâmii si fac spume rusinea-mi fuge beatã din obraz si m-as dori pãmânt muscat de râme, pe care surâzând sã îl zdrobesti cu tãlpile si-apoi fãrã sfialã trupul sã-ti plimbi în douãspe calesti învesmântat în pielea goalã. Ianuarie sã curgã-n luna mai, sã-nnebuneascã în altare popii si regii sub coroanele de pai când treci prin dreptul meu si mã dor ochii. SE-AMANA Se-amînă revolta din cauza ploii se-amînă copilul din pricina pîinii deşi pe maria n-o latră doar cîinii deşi coaptă-i steaua deşi calzi-s boii şi magii-s datornici la hanul Nevoii şi bîrfe-nfloresc pe sub streaşina mîinii se-amînă copilul din pricina pîinii se-amînă revolta din cauza ploii. CANTEC DE RINOCER Ca rinocerul care-atacă trenul încerc să trec de treizeci de ani dar îngerul meu purul şi obscenul s-a prăbuşit lovit de bolovani fiindcă a fost zărit plutind pe arii de un ţăran lucrat de viziuni şi-acum îl ţin sub bîta lor pîndarii să-l stoarcă de mirare şi minuni: “O hi lăcusta care-mpunge orzul sau fluturele îngrăşat cu pai sau pasăre cum o arată torsul sau viespea albă ce ucide cai că d-aia parcă s-a rărit porumbul şi laptele s-a subţiat în vaci că umblă gîza asta grea ca plumbul şi paşte catifeaua prin copaci, ţineţi-o bine ca să-i dăm cu prafuri otrăvitoare şi chemaţi ţigani...” Aud roind în jurul meu tarafuri şi-ncerc să trec de treizeci de ani. SCRISOARE CATRE VACLAV HAVEL, ARUNCATA LA COS Havel, fii bun şi retrage-te la mănăstire. Nu mă pot obişnui cu ideea că vulturul e angajatul Salubrităţii. Revoluţiile şi-au mîncat copiii, disidenţii şomează, protestatarii stau spăşiţi la coada chitului McDonald’s, numai tu, din catifeaua aceea istorică, ţi-ai tras cîteva costume pe cinste pentru care te invidiez. Te invidiez că la Praga marijuana-i mai ieftină decît pîinea şi adolescenţii pe poduri ling timbrele impregnate cu krak. Te invidiez că eşti uns din trei în trei zile doctor honoris causa; şi maică-mea spera s-ajung doctor în litere s-o vindec de plămîni – n-am ajuns. Te invidiez că ţi-ai luat înapoi prăvăliile; Ezra Pound visa şi el o mică tutungerie – n-a avut parte. Cînd anafura mucegăieşte trebuie îngropată cît mai adînc să n-o scurme şobolanii sau cîinii, deşi, la inflaţia asta de îngeri, ce mai contează un şobolan cu aripi sau un cîine în zbor? Pe la noi însă e ceva în plus care mă nelinişteşte. Maşinile-s în continuare de cinci ori mai grele decît ar fi normal şi-abia se duc pe ele însele. Vacile mor de inaniţie la trei sute de metri de gară unde grîul uitat pe-o linie moartă scoate prin acoperişul vagoanelor limba lui verde la călători. Gîfîie şi noua societate, gîfîie cu spinarea îndoită sub nemuritorii funcţionari. Paznicii nu-s prea bine păziţi şi fură în continuare de sting. Săracului, norocos cum îl ştim, îi cade în continuare pîinea-n căcat, i se scoală la liturghie, în timpul slujbei, şi are parte de pompieri pe casă în noaptea nunţii. Ce să înţeleg cînd comuniştii s-au pitulat în biserică şi-ntr-un acces de filantropie burgheză sînt gata să mă angajeze să le rescriu cît mai artistic teoriile şi legile Capitalului? Ce să înţeleg cînd barbarii nu mai pot ajunge la porţile Romei din pricină că-s opriţi la graniţa cehă? Ce să înţeleg? Că îngeru-i mai citeţ decît Marx? Sigur că-mi vine să strig, precum nebunul din Luvru: “Daţi-mi un cuţit să-mi tai şoriciul de Crăciun din Bruegel cel Bătrîn, din Velasquez sau din Goya, daţi-mi pe mînă o ţară şi veţi bea în curînd ceaiul poliţist profeţit de Mandelştam...” O, cititor făţarnic, tu, semenul meu, frate, nu te acri, nu te acri, nu te acri şi fii atent cînd traversezi strada să nu te calce maşina Salvării. SEARA MUZICALA Fratele meu orbi intr-o seara de iulie. In creuzetul fabricii de azot Natura-si scotea impudica ciorapul de plastic. I-as fi daruit ochii mei sa-si invinga rusinea de-a o lua pipaind de la capat. Nu era vreun semn de la zei nici un dar mai subtil al destinului ca la Homer sau la Borges ci consecinta nasterii sale in ieslea razboiului rece cand maica-mea nestiutoare nu gasi in toata provincia un banal medicament pentru ochi. Acum bisnitarul intreprinzator isi cara cu avionul garoafele-n Nord dar dincolo de colina taranul ii pune vitelului sacul de plastic in cap si-l ingroapa pe-ascuns scapand astfel de obligatia de a-l preda pe degeaba la Stat. Fratele meu e strain de toate astea. Aude in schimb suierul dulce-al azotului simte cum se muleaza ciorapul muzical pe capatana orasului. BALADA CELUI PLECAT Am iubit urâte dar deştepte şi frumoase fără căpătâi, n-am avut iubirea cea dintâi n-a avut răbdare să m-aştepte. Îngerul ca unghia întoarsă mi-a crescut în carne dimpotrivă, mi-aţi adus la naştere colivă şi la groapa dric cu cioc de barză. Zilele bolesc pe-aici ca anii, anii - zilieri trecuţi prin fermă. Va uitarăţi cu binoclu-n spermă cum vâslesc strămoşii mei, ţiganii. Haida-de! De-a lungul şi de-a latul m-aţi vânat când nu eram acasă. Chiar şi-acum când stau întins pe masă eu sositul râd de eu plecatul. EI?! Daţi-mi mie pe mînă un ziar de provincie şi-o baracă de scînduri cu o firmă soioasă şi-n trei zile oraşele vor duhni a vanilie şi a porturi deschise SUNT TANAR DOAMNA! Sunt tanar, doamna, vinul ma stie pe de rost si ociul sclav imi cara fecioarele prin sange cum as putea intoarce copilul care-am fost cand carne-mi infloreste si doar uitarea-mi plange! Sunt tanar, doamna, lucruri am asezat destul ca sa pricep caderea din somn spre echilibru si bulgari de lumina dac-as manca, satul nu m-as incape inca in pielea mea de tigru! Sunt tanar, doamna, tanar cu spatele frumos si vreau drept hrana, lapte din sfarcuri de cometa sa-mi creasca ceru-n suflet si stelele-n os si sa dezmint zapada pierdut in pirueta! Sunt tanar, doamna, aripile inca ma tin chiar de ating pamantul de aproape cu genunchii si aceasta putrezire ma-mbata ca un vin caci simt curgand prin-transa bunicii si unchii Sunt tanar, doamna, de aceea nu mai cred oricat mi-ai spune timpul nu-si ascute gheara si arcasii cetii spre mine-si reped sagetile vestirii...Sunt tanar!Buna seara! LA BERARIE Nu mai e bere la berărie. Mor cartiere, latră tramvaie, Pe umejoare ruguri de paie Se coc eretici de meserie. Doamnă cerneală, du-te-n pâraie. Fă-te pădure, doamnă hârtie. La berărie nu mai e bere. Pute-a cutremur. Ţin-te de clanţă. Iar e de lucru la manuntanţă Iar or să facă proştii avere Şi-or să admire de la distanţă Curajul nostru crescut în sere. Şi-n vremea asta poetul scrie, Şi-n vremea asta Irod chiar taie, Smerit dospeşte orzu-n hârdaie Surd la revoltă şi la mânie. Preabotezate Sfinte Sisoaie, Nu mai e bere la berărie. ELEGIE LA TRENURILE RECI de-ai adormi iubito pe linia ferata imbujorate trenuri te-or ocoli tiptil din ceruri au sa ninga baloturi mari de vata vor fi betii de roua, se va dansa cadril va mai veni si-un inger din garile inalte sa-ti netezeasca somnul cu pene de paun si arbori de seqoia se vor planta in halte si-n piete s-or da gratis baloane de sapun si parul tau de raze va cotropi siberii sa sfaraie zapada pe capete de struti si-apoi in reci cazarme cu genele-ai sa perii obrazu-ascuns in perna al plansilor recruti dar tu n-adormi iubito pe linia ferata trec trenuri imbacsite de zgura si de clor si nici nu stiu ce-nseamna un trup frumos de fata si-ncep atunci de mila sa plang in urma lor O BETIE CU MARX Batrine Marx tu pe aceste meleaguri vei fi degraba barbierit si trimis la reeducare. Pina si faptul ca vacile estice care au pascut pe lângã linia ferata se cred vagoane de locomotiva si nu mai dau lapte, ti se pune tot tie în circa. Bine-ar fi sã cada orasul pe mâna negustorilor, sã nu mai puta piata atât a retorica, sã vina berarii, pastramagiii, laptarii cu dialectica orzului fermentat si a brinzei inchegate. Deocamdata taranul ar cam iesi la cosit sepia verde din parul punkistilor, deocamdata, banuind ca esti mort, noii filosofi se imbata cu ideea ca polemizeaza cu tine. N-au nas sã simta cum colcaie drojdia ce umfla societatea si pune în functiune alambicul prin care razvratitul Con Bendit s-a condensat intr-un primar cumsecade. In fond chiar si eu care sint un ins banal ies ca limaxul din sintaxa si logica si visez acea boala ciudata de stomac din pricina careia te poti imbata cu o bucata de piine. Ia si gusta. Sintem pe drumul cel bun: la Berlin ceasurile au inceput sã meargã anapoda DOAMNE-FERESTE Istoria parca ne duce-n burta si parca a uitat sã ne mai nasca, preafericitii cu privirea scurta sorb borsul dogmei ce le ploua-n basca, facind spre lucruri zilnic reverente cãci cine stie ce episcop doarme în polonic, în cosul pentru zdrente, în tevile acestor triste arme unde Nebunul isi cloceste crima si ne omoara fiindca ne iubeste, când ne e foame deseneaza peste, când vine frigul aresteaza clima, opriti Istoria-cobor la prima opriti la statia Doamne-Fereste RECURS LA GENEZA Pe dupa sure, linga cimitir o pasare s-a dezbracat de pene, poate ca i-o fi fost un soi de lene sau poate-un fel de sila si sictir de-a duce pin'la capat sfinta fraza, inconstienta zborului fixat de-un arhitect necunoscut in sat dar banuit in soarele de-amiaza SALONUL DE TOAMNA Imaginatia nu costa nimic si asta o stie cel mai bine Dumnezeu-pictorul in septembrie cind profitind de umezeala saracului deschide o expozitie impresionista in zidul jilav (mici pete neinramate, voluptuoasa igrasie ce-l excita pe Manet) de care nici popa nici primarul dornic de ceremonii n-au habar altfel, de buna seama, s-ar fi taiat o panglica s-ar fi rostit discursuri ar fi gilgiit sampania si critica si-ar fi ros ciolanul ei roz, aici la zidul saracului unde mina reumatica a lui Dumnezeu isi desavirseste lucrarea APELUL DE SEARA Bucatariile se vad din cer mai bine decit oamenii de seama prinzi ingeru-n gamela ta cu zeama nedetectat de radarul de fier, intii precum o pata de untura apoi intregul sclipat te-a orbit, duci Duhul Sfint cu lingura la gura de-ti cinta matul de mitropolit, matul tau lung si gales de matase prin care azi vorbisi si tu cu El, suflet purtind o ranita cu oase aci, pe buza gropii, la apel *** Moartea s-a suit pe casa noastra pune tigla si cirpeste fumul zice aluatului trei vorbe si fudulul crede si se umfla si vitelu-abia fatat ii linge sarea calda din sudoarea palmei si cimpoiul ce pastreaza-n burta rasuflarea mea parca se umple de-o mireasma necintat inca moartea s-a suit pe casa noastra moartea s-a suit pe casa noastra DATI-I SI MESEI DE BUCATARIE O SANSA In plin naufragiu cu portelanul de Sevres in brate bolborosind in veche limba-a incasilor (ca toti naufragiatii am devenit penibil de cult) cu pietroiul de Sevres in brate va strig si va strig dati-i si mesei de bucatarie o sansa lasati-o sa se marite cu mine sau macar tejghelei bacanului, scindurii ofticoase de gard... O Doamne cum ai rinduit tu fructele tale departe de buzele indragostitilor de pe mari USA CU MORT Ca leul in fata tabelului Mendeleev amusinind feroasele-neferoasele, de-o neputinta frenetica la sfirsitul de ev intre Dumnezeu si Genetica oasele, ma dor oasele. In tramvaie, pe-acoperisuri - ma apuca subit o durere de oase ilogica, de care-i raspunzator pitecantropul pitit in padurea genealogica. L-o fi tras vreu curent glacial dinspre sud vreun stranut al naturii haotice, fiindca-l simt si acum in ciolanul meu ud, congelat ca un fruct de la tropice. Imi lipseste precis o lingurita de iod un degetar de potasiu-n artere, neglijate de bunul meu unchi Hesiod dedat la diete severe. Imi lipseste sarutul acela tirziu de femeie dormind in papusa, nu-mi lipseste in schimb mortul meu straveziu mortul meu de la usa NASTEREA UNEI DEFINITII Sa vinzi piei de closca la gura Labirintului intocmai lui Borges numit in deridere "inspector al pietii de pasari din Buenos Aires" si sa te iei in serios de parca-ai fi dereticat cotete cu vulturi, de parca-ai fi facut ordine in colonia cu pelicani. Trebuie intretinuta o anumita confuzie ca legatura dintre hotul de buzunare si canguri, altfel bietului reporter i se apleaca de-atita realitate iar criticul literar acuza in sfirsit marea ca-i prea manierista... Astfel indraznesc eu sa numesc viata : acea cazna fertila a obiectelor de-a deveni altceva decit sint DODESKADEN Ce-ati facut cu nebunii din gari ? macar ei n-aveau limba de cirpa. Saci cu piine, sudoare, tigari si tacerea complice si tirfa. I-au cam tras inspre polul lor cald institutele de binefacere ? Le-au extras de sub teasta smarald, i-au papat chiar in faza de coacere ? Om-vagon, bou-vagon, palid tren cu baloturi de sila si ura. Sint copilul lui Dodeskaden cu ziare aprinse in gura MORTUL FATARNIC Ce faci tu, literatura ? Tulburi citiva tineri caraghiosi prin provincie asezi negustorul de hirtie la masa celui cu burta plina de litere, pui paduchi de aur in chica boemului si tricolor pe pieptul academicianului dar nu poti indulci apa inecatului nici topi zapada leprosului nici ingrasa vinerea saracului. Cind vin contabilii omnului cu terfeloagele de masurat cainta tu cu porumbeii tu cu gugustiucii tu cu pasarelele urci in turnul primariei si-arunci un pumn de mei in calea ingerilor apocaliptici si nu vezi in curtea interioara criminalul cum isi gidila victima si mortul ticalosit cum ii face jocul si ride cum ride mortul complice mortul degeaba mortul fatarnic al acestor tinuturi SORA SI FRATE Instrument cetos cu coarde si burdufuri si pedala moartea vine si se-mparte fiecaruia egala. Doi cartofi se iau de mina doua frunze-si spun adio fata popii e-n fintina griu-i alb si mort in piua. - Frate, frate un'ti-e sora ? - Sus in turn sa nasca ora. - Sora, sora un'ti-e frate ? - Jos la Balgrad, sub cetate. LUCEAFAR CORUPT In pajistea din Tarile de Jos vaca visa un Dumnezeu paios sa-l rumege si sa-l transforme-n lapte laic si cald livrat spre miazanoapte. Iar Dumnezeu din tristul lui Echer, plutind in limfa dogmei ca-ntr-un zer borsit in ecumenica-i odaie, se scurse-ademenit si brav in paie. ELEGIA BUTOIULUI Citi morti au stat la masa asta citi inca vor mai sta la ea bind vinul rubiniu din coasta martirului de cafenea rapus si tavalit prin curte spre beciul ca un buzunar, butoaie mari, butoaie scurte ca viata cursa in pahar, vom fi si noi inchisi in scinduri posirci sau vinuri mai de soi, bauti de zei, goliti de ginduri ca un butoi in alt butoi. EXIL Au inflorit cartofii in Marmatia si voi tocmai acum plecati spre sud cind ceru-i aiurit si descusut cind se confunda bocetul cu natia ? Veti inventa durerea ca o tara poate veti da peste-un mormint mai cald... Scobim scobim cartofii de smarald, saracii mei cartofi de piatra rara. Ce zeu pastrat in saramuri celeste ar fi dispus din nou sa ne adune ? La noi la voi e plins de-ngropaciune la voi la noi e-un capat de poveste RUGURI Vin sacagiii la ruguri. Maimarele coboara si-si moaie picioarele, maimicii cinta din muzicuta si-si pun ventuze iar inspectorii fricii, cusutii la buze, fac economie de vreascuri si-i cearta ca ard prea mult din arta pentru arta FITI LINISTITI Ce sa faca si ei profetii beau bere acra si le urca revolta cu un semiton pina vin autocarele sa-i poarte prin satele mai aratoase sa se-mbaieze chiar in realitate : bildibic ! La mese lungi penibili si inrositi de vin cinta ei de git cu primarul si seful de post si plumbul ce li se lasa greu in picioare s-o-nalta in ziarele de dimineata mult mai usor. Pina la urma iau si eu culoare fiti linistiti, ma dau si eu pe brazda fiti linistiti, stivele de ingeri din magazie nu le-am zarit nici aurora batuta in cuie, fiti linistiti. Un burduf de acordeon la masina de scris o sa-mi atasez la festivalul satesc la nuntile populare o sa-mi fac datoria fiti linistiti, o sa cint si eu dar fiti linistiti, si chiar... pentru numele... nu se poa... fiti linistiti SARMA DE AUR Parul tau explodind ca sampania il bea vintul mirarii din sud, cind te vad, pestisorul Pirania umbla-n marile catre asud. Hip si hop curg ghetarii spre Spania sar maimute pe crengi de naut, te voi duce acolo cu sania sau calare pe-un flutur-mamut. Mii de popi au sa-mi cinte sfestania cum pindesc sa vinez un sarut mii de muste-or incepe campania peste hoitul meu drag si urit, o sa par, sarutat, pocitania cu o sirma de aur in rit. MIRAJ POSTUM Curcubeul n-a gustat din tristii pesti vopsiti de Domnul in ocean, arta insa-si va minca artistii, chiriasii din Leviathan, opariti de fierea si otetul gloriei ce-si papa proprii-i pui, ard si ei frumos ca spermantetul cind deja nu poti sa le-o mai spui FATUL MEDICULUI Tragediile nu rezista prea mult la caldura aisbergul care-a lovit vaporul Titanic a sfirsit lamentabil prin zona Guyanei britanice in paharul cu whisky al guvernatorului. Guvernatorul se topi si el intre doua fraze fierbinti ale Istoriei. Mai catre nord, catre nord dictatorilor sa va luati cu brio doctoratul in frig JOC DE NOROC Pe sub castani adie evul mediu cu zaruri ce-mi pocnesc in fata lent imi joc si eu in senzual asediu carnea de smochinit adolescent. Dinspre mansarde dangatul de linguri topeste ora pasnica in ceai insinuind prohodul celor singuri pe linga moartea carora treceai. O, trupul tau lucrat febril cu forja lemn muieratic aclamat de vulg patul otravitor al papei Borgia ma-mbie-ntre valtrapuri sa ma culc, fata de cartier, inconstienta, surpind cetati de aer sub picior, nebanuind prin iz de ceai de menta surisul meu aproape necrofor. HAPLEA Vine Haplea da cu lingura-n sate soarbe clopote pe nerasuflate ara biserici seamana panica si-apoi o secera cu limba mecanica. Stia ce spune grecul saracu : nu-ti lua turcoaica - il iei pe dracu, nici casa-n Vlahia - fereste Doamne ca-i cad ferestrele dupa trei toamne ca vin cumanii si pecenegii si gugumanii si viceregii si-n fruntea ostii saltind buricu Haplea al nostru cu polonicu TARANII Sa scoatem untul din cocotieri sa scoatem untul din soldatii tineri din ingrasate, zilele de ieri din galbejite, zilele de vineri, din lampile ce-au divortat de gaz din satele ce nu mai dau in clocot untul voios si untul de necaz din oase de ziar si rit de clopot. Si ingerul degraba fie stors caci greva lui din ceruri ne condamna, sub aripa sa-i punem griu si orz ca sa intram cu plugu-n el spre toamna, hectare de albastru arendind celor de vor sa mai cistige-o piine, ii vom muta in aer rind pe rind cu groapa de mormint pe-un lant de ciine, taranii florii soarelui de sant suciti cu fata catre soare-apune, cu coviltire cu mormintu-n lant latrind spre singeria lor pasune. SENTIMENT MASURAT CU O RIGLA Vulpe hazlie pipa mladioasa de ce maninci din propria ta casa de ce ca un tipar scapat din virse porti pe sub piele triburi agatirse. Seara prin dreptul fabricii de sticla mi te dadeai batoasa ca o rigla ca da ca nu ca da ca nu si iata limba de clopot cade inmuiata. URMA CALATORIEI Pictorul ratat asteapta vinturi prielnice sa bata-n pinza lui alba sa-i mute epava spre Tara de Foc a culorilor Uleioasa dira de singe in urma briciului transformat in penel MICI EXERCITII PENTRU DESFIINTAREA TIMPURILOR LA V Pe noi nu ne intereseaza, soptim, sau ne intereseaza ingrozitor noi bem laptele cirtitei de suprafata noi sintem atentatorii pasivi rasfatatii petelor albe din ziarele politice, noi ingrijim ciinele obosit al aspiratorului noi avem rufele noastre de care nu ne e frica, a cazut si Xantipa soptim si-i chiar vorba de mica bodega demolata de ei intr-o seara, in schimb sub ferestrele noastre instrumente muzicale precum elefantii-n calduri se-mpreuna dar cui sa te plingi cind telefonul colcaie de gargarite si oricum n-avem chef sa fim arestati inainte de ceai si de-altfel prea-s matinali delatorii... Oare cine-si dorea putin var pe o haina din zidariile Romei putin praf din Atena pe o unghie roza ?! LANA DE AUR Viata : circiuma "Doua usi". Printr-un mat de marmura cobori in gradina Guleaiului . Se obrazniceste Natura : pescarusi iti inhata scrumbia de sub brat prin fereastra tramvaiului. Marea s-a retras ca sopirla sub piatra inelului tau de-ametist. Grecia in anticariat. cari amurgul cu strachina. Dumnezeu e distrat Dumnezeu e artist Dumnezeu n-are machina... Oras de cimpie, cenusa de port si lemnul de pat e tot visla de lotca. In gangul acesta un mort, chiar un mort a schimbat lina de aur pe votca. REVELATIA EVADATULUI Tara mea tunsa chilug sora mea de detentie si singuratate trage octombrie la cintar si hainele mele par miristile tale vargate. Cu varul stins al fetei chinuite spoira magaziile. Golanii din craniul tau fac zaruri masluite. Ce-am pierdut ? Doar anii, numai anii... O, sfisiat de sud mincat de mord si digerat pina-n strabuni de pusta o sa dispar ridicol ca un lord sub fustele tigancilor, sub fusta... Erou ba cabotin ba mohorit ma voi salva prin ris sau prin minciuna si chiar de voi muri de moarte buna tot se va spune ca m-au omorit ca m-am nascut cu funia de git trasa virtos de-o nestiuta mina VALSUL IERIHONULUI Insista si tu, sufla-n trimbita mortii ca un pensionar in supa fierbinte, incearca noi variante precum cintaretul de jazz in fata Ierihonului cinta pina paznicii te vor goni de-acolo cu pietre caci vin turistii si ochii broscutei trebuiesc degraba vopsiti si cele sapte sute de mantii ale lui Isus bine apretate vin turistii cu-o foame de tragedii si inca nu s-a zvintat tencuiala pe ziduri... Daca ai puterea sa-ti imaginezi un popa calare pe situatie ori pasarea paradisului ouindu-l pe Mark Twain in cuibarul cald al unei edituri de provincie atunci insista sufla-n pilnia ruginita pina vor valsa zidurile proaspete in numele Tatalui si-al Fiului si-al Sfintului Duh. CRACIUN In spatele templului e-un cotet de gaini, citiva saci cu malai marmura pentru zeii de-ocazie o tigaie incinsa, vestalele sporovaiesc in pauza ca dizeozele fac gargara cu ceai tematoare de razie si-au pus pozele pe condicuta pretinsa. Imperiul sufera pe undeva prin paduri il dor barbarii cu limfa lor sloboda, nu-i voie sa bei nu-i voie sa-njuri hai pituleaza-te-n loboda. Isus sta in pintecul maicii sale, nebun, asculta discuri cu Pink Floyd si plinge, se-amina desigur spectacolul de Craciun magii s-au inscris in ajun la donatorii de singe. USA Cum stai culcat pe malul apei negre simti musca verii cum iti da tircoale, si nu e greu sa-i descifrezi mesajul : ti-a amintit ca duci un hoit in circa. Atuncea din senin ti se nazare ca urca-un pachebot cumplit pe Dunare trosnind la-ncheieturi ca un impreiu, tirind in urma lui paduri si poduri cirezi si case, turle de biserici lipite precum melcii de carena, un pachebot parca minat de-o lege fireasca totodata si absurda, cu burta plina de copii de tara sa-i verse ca pe icre la izvoare. Trezit de pleoscaitul vreunei sticle zvirlite de-un betiv certat cu fluviul sau de sirena fabricii de zahar te-ntorci tacut in camera ta strimta si-ncerci sa-njghebi un lucru din nimic sa incleiezi o rama la tabloul al carui pictor nici nu se va naste sau si mai clar : chiar sa fixezi o clanta pe-un perete in care nu exista nici o usa. MUNCI SI ZILE Ciclopi cu singe verde au dus pe riu in jos si junele rachite si trunchiul gloduros au mai ramas pe dealuri tarani din piese vechi sa joace-nsamintatul de napi si de curechi. Din ceasul primariei iesi in loc de cuc seful de post cu-nsemnul lui grav de cauciuc, s-anunte ca din pricini ce nu de dinsul tin tainul sfint al orei s-a micsorat putin, ca soarele-n amiaza cu grebla trebe strins drept pentru care cina-l vom porecli pe prinz, ca zeci de avanataje decurg si-n orice caz va fi iconomie de fusta si de gaz CINA CEA DE TAINA Sub pielea mamei ascuns copil de clopotnita astept ingerul mortii cu lesa si botnita, sa ma preschimbe-n piatra de sare linsa de oi, intr-un blid cu apa calduta, dati-mi scara sa urc in maimuta, sau dati-mi funie sa ma preling la Duhul Sfint in cuhnie sa vad cum isi gateste bucatele - Atoatele, cum imparte cu satirul sfintit trupul meu murat in asfintit. RENDEZ-VOUS Veni moartea la mine. Grijania ! S-o valsez s-o curtez. Uritania ! Sa-i sarut milionul de deste sa-i soptesc in cercel frantuzeste s-o servesc cu piinica de Spania. Veni moartea la mine. Grijania ! CONVALESCENTA Sint o pictura umeda - ma zvint la soare muste ma duc scirbite pe picioare si imi depun pe geamuri pe lampi si pe batiste bojocii si ficatul si matele-mi foviste CANTEC DE DOAMNE-IARTA Doamne iarta ce-am mai ris moartea nu avea saciz si-si plimba arcusul frate pe babe dezacordate. Scirta scirta scirta scirta piine nu-i da-i simt tarita hirs si hirs si hirs si hirs n-avem oi dar avem ursi. valeu neica valeu vere cui de aur in muiere batui noaptea ca-n cosciug si nu pot iesi la plug ma latra fierul - de scap o s-o ar cu fusta-n cap. Scirta scirta scirta scirt piine nu-i da-i simt tarita hirs si hirs si hirs si hirs n-avem oi dar avem ursi. AI GRIJA Ai grija sa nu faci si tu explozie (din inger n-a ramas macar o schija) calca pe virful plopilor cu grija sa nu versi sufertasul cu ambrozie. Sint zei abandonati ca puii mitii prin gropile ceresti scincind de sete, sint arhitectii Domnului, in cete, ce-au lins pe urma Lui dira taritii. Tu voiajor al starilor de transa ai grija de caminul de batrini, minte-i c-au fost eroi si c-au fost buni si ca mai au acolo jos o sansa. SCURT REPORTAJ (In sprijinul profesorului de limba romana care cere mai multe ore de predare pe saptamina) Vara însoţeşte elevii la atelierul mecanic toamna numără rîndurile de porumb iarna zvîrle zăpada din faţa şcolii primăvara cîntă la căminul cultural măreţul timidul profesor de limba română muncitor calificat în uzinele Sadoveanu şi Tudor Arghezi printre rigle şi logaritmi printre fierăstraie şi strunguri îşi face şi el loc într-o salopetă uşoară de cuvinte şi abia apucă să înveţe copiii că H2O se numea pe vremea străbunilor apă că-i firesc să spui bună ziua şi nu radical din 14 apoi să-i explice elevului Bujie Ion că H.P.B. nu-i o întreprindere oarecare ci chiar Hortensia Papadat-Bengescu că noi n-am avut timp să ridicăm piramide şi ne-am îngropat faraonii în folclor că limba română e inoxidabilă... Stop! ...şi din nou H2O, radical din 14 H.P.B., fiindcă ora de limba română s-a şi terminat şi abia peste o săptămînă ne vom mai vorbi Text postat de nicolae tudor Date despre autor Data nasterii: Locul nasterii:                 Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE