FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
poezii
de  mircea dinescu
 
***

Moartea s-a suit pe casa noastra
pune tigla si cirpeste fumul
zice aluatului trei vorbe si fudulul crede si se umfla
si vitelu-abia fatat
ii linge
sarea calda din sudoarea palmei
si cimpoiul ce pastreaza-n burta rasuflarea mea
parca se umple de-o mireasma necintat inca
moartea s-a suit pe casa noastra
moartea s-a suit pe casa noastra


DE RERUM NATURAE

Incep din nou spectacolele : teiul
isi joaca vag mireasma cabotina
Deus in machina si-a pus uleiul
totul e uns si totul e rutina.

Marea si-a luat tainul -
inecatii
precum cosasii stau proptiti in raze,
pe mal prelatii
pritocira vinul
la abator mugeste boul Apis,
cu lingurita vom gusta preaplinul -
viata e scumpa timpul insa-i gratis.

Si norii ce-au filmat o zi intreaga
cu sila lor inalta de obiecte
vomita iar in burg o ploaie bleaga
pe filozafii cu-a-lor lumi perfecte

21 noiembrie 1995


SCRISOARE CATRE DOMNUL MIHAIL BULGAKOV


Istoria face levitatie. Oras avortat.
Lucrurilor la primarie lis-a dat un alt nume.
Puskin cu pantalonii sai albi va fi deportat
In Siberia literei, în postume.

Biserici invelite în ziare ca sticlele cu vin
sint coborite-n pivnite degraba.
Ingerul se va refugia-n chioscul de vizavi-n
strugurii verzi pe taraba.

Existi si tu ca buzunarele sfiintilor
(fiindca sfintii nu au buzunare)
stai retras în tristetea parintilor
alaptat de-o tristete mai mare.

Cui să te plingi, când toata cavaleria
e strinsa-n curtea fabricii de zahar?!
Saluta si tu maiestuos mizeria
si rigiitul cult de mare mahar.

Tine-ti si tu celulele-n dirlogi
fă-te si tu ca hoitul nu miroase,
nu te-ntreba cei cu acesti milogi
ce-i cu aceste ziduri fara case.

Trage cortina, Ezechiel. Sfirsit.
Razboi pierdut.Inger lasat la vatra.
Experienta nu a reusit.
Omul e-un câine.Chiar daca nu latra.


PILAT-OMUL


Leii s-au scurs în placenta nisipului,
maimutele-au pierit de tristetea maimutelor...
Ar putea reapare peste o mie de ani
asa cum apar din senin gindaceii sub masa betivului,
vintul va purta seminte de portocali si flamingi,
taifunul va-mprastia polenul girafei,
vom minca pepeni
si-n loc de simburi vom scuipa salamandre si veverite,
Natura isi va aduce aminte,
dulcea amnezie a timpului se va topi,
hidrocentralele vor produce peste si iarba,
fulgerul va suge lampile cu lacomia vitelului,
Tatal îi va cere iertare
Fiului,
dar teama, teama îmi e
ca Pilat - omul
se va spala inca-o data pe miini.


TRISTA DETURNARE A SINUCIGASULUI


Ti-ai uitat Doamne în om
sclipatul sculei tale de-argint
ca un chirurg distrat
ce coase-n pielea pacientului bisturiul si foarfeca.
Altfel de unde aceasta disperare fără adresa
ironia acestor lacrimi de imprumut?
Epilepticul electrocutat de un inger
ramine gravid,
dar cine să-l moseasca si să-i scoata
reveria din timpla?

Sinucigasul din melancolie
se-arunca de pe catedrala Notre-Dame
si striveste-un copil în cadere.
Cine l-a condamnat în zbor să devina ucigas de copii?
Nu degeaba scriau derbedeii pe ziduri
"loc de lovit cu capul",
acordindu-ti o sansa în plus să verifici
daca moartea iti apartine de drept,
daca moartea e o afacere strict personala.

TITANIC VALS



Traficant al propriei mele morti
contrabandist cu bagajele pline de tuse
suna oasele-n mine:
cling cling
si ies calugarasii sucului gastric la cersit,
pe marile aeroporturi
in subsoluri
in gari
un fel de ambasador cultural cu buzunarele gaurite
o viespe flescaita bazaind poezii
un vapor scufundat de pe urma caruia
nu ramane nici macar valsul
in fata automatului cu sandvisuri
ma rog
la clinchetul monedei
sa-mi cada oraselul meu de provincie
intre doua felii de paine
cling cling
in spatele biroului de schimb valutar
intr-o orbitoare toaleta
imi depun lingourile de aur ale vezicii
(hei dumnezeu al poetilor saraci
unde naiba somezi?)
inca de la nastere urmarit de aisbergul acesta
captusit cu vata
zeu tranzistorat mancandu-mi mai intai numele
holbandu-se la mine cu toate etajele
calcandu-ma dintr-o data cu toate rotile
pe valul inalt de ziare
sub valul inalt de ziare
cling cling

DANSUL PE JARATEC




Acum gelos pe fluturi ieri alăptat de nori
nici nu știam ce-i umbra cînd m-au lovit cu bățul
ca lacrima pe-obrazul unui copil din flori
am lunecat și iată simt biciul și simt hățul

Dînd stelele-ntr-o parte aș fi putut să strig
dar mă cuprinse sila de rîsul lor sălbatec
pe vinetele-mi buze năștea un rug de frig
și-acum dansez în lanțuri pe spini și pe jăratec

Cîndva zburînd pe lacuri abia m-am oglindit
și apa-nchise ochii la razele stinghere
acum ei bat din tobe și zilnic îmi trimit
un blid cu sînge negru de la vreo-njunghiere

Cum să le spun că floarea salcîmilor mi-a fost
altar de-ngăduință și un prilej de pace
cînd mă lovesc de pietre și mă fac tîmp și prost
că nu pot duce-n gură soioasele cojoace

cum să le spun că nu pot în rînd cu urși buimaci
să țopăi și să pieptăn cu ghearele nisipul
cînd nașterea-mi fusese vestită de trei magi
și dintre toți doar maica îmi recunoaște chipul

cum să le spun că nu pot să mormăi ci doar cînt
cum să le spun că mîna-mi a alintat doar arfa
cînd mi-au lăsat vederii doar geamuri de pămînt
și-o botniță prin care nu pîlpîie nici iarba

FEERICUL DEZASTRU




Nicicînd peste puhoaie nu se va revolta
floarea țîșnită numai de paradă
e ca și cum intrînd în casa ta
ușa ți s-ar deschide tot în stradă

Naivii cred, vai mie, că cel ce-a traversat
în fugă rîul zilei poate-i trimis de stele
nebănuind mătasea din trupuri de-necat
ce-i sprijină sub ape picioarele-i prea grele

Și-o piatră dacă noaptea o lași la țărm vei ști
că mîine-n zori tot piatră închisă-n sine șade
cîndva sfidam talazul cu plete aurii
acum cînd pipăi norii numai cenușă cade

Dacă-n prăpăstii sigur voi fi zvîrlit mă-ncînt
de flora ce-mpînzește pereții-n verticală
mai bine hoț de fluturi și vînzător de vînt
decît proprietarul vîlcelelor cu smoală

căci stăm de mult cu toții la masa nimănui
și-oricum cel singuratic tot pentru noi disperă
cînd bate-n geam cu-o roză cînd plînge în statui
cînd moartea-i poartă tandrul surîs la butonieră


PRIVIGHETOAREA SECOLULUI XX




Din fiecare veac coboară un cal să ronțăie statui
zadarnic încercați să-mi puneți pe limbă lipitori abstracte
orgoliul meu e să-mi plimb rana într-un vagon de clasa-ntîi
norii ghimpați să-i trec în silă ca îngerul lipsit de acte

apoi să car pămînt cu gura peste orașele din zori
în piei de iepure ghitara să mi-o îmbrac să vină cîinii
s-aud cum rup din ea și pieptul să-mi cadă între cerșetori
ca o monedă azvîrlită de sus din turnurile pîinii

Hai secerați genunchii iernii să nască numai vineți fulgi
un dans de gropi se-ncinge-n ceruri de parcă m-ar chema la nuntă
forțați un trandafir să are tăiați-i unghiile lungi
și-mbălsămați privighetoarea căci vai privighetoarea cîntă



IOV INDRAGOSTIT


Tristețea ta mă face mai urât
și înțelegerea se schimbă-n frică
și zâmbetul își stinge lampa mică
pe buzele uitate de sărut.

Și parcă între muguri și lătrat
aprilie e-un fel de berărie
muții se-mbolnăvesc de vorbărie
doar noi ca două stinghii de la pat.

O de-aș putea să mă agăț de-un nor
să locuiesc în râu să dorm în plantă
să fiu un fel de scorbură-ambulantă
unde îmbătrânește un actor,

să dau spectacole pe bani mărunți
ridicol ca un rege-ntre hulube
să car singurătatea ta în munți,
Iov fericit într-un castel de bube.


ORAS CU PANZE


În orășelul azvârlit pe câmp
vântul cu pălăria lui de paie
ușor isteric, îmbătat de ploaie
fluieră la femei și joacă tâmp.

Aici ca-ntr-o conservă de beton
ne naștem toți sub zodia furnicii
zei ambulanți ne vând formula fricii
și mulgem blânda vacă de neon,

aici norii târâți la frizerii
sunt tunși și îmbrăcați în uniforme
aici piatra bolnavă de reforme
comandă pentru noi culoarea gri,

aici fiindcă eu singur sunt nebun
la pânze și catarg lucrez tot anul
căci pe oraș voi răscoli oceanul
să-l schimb pe trei baloturi de tutun
***

La nunta mortii mele daca-i nunta
s-or bucura mai mult viermii săracii
prietenii mi-or lăuda colacii
mi-e-aproape silă dar mă și încântă,

căci am să cad îmbătrânit la mese
de boala vinului fără de leac
purtând la gât ghiuleaua unui veac
și mângâiat printre zăbrele dese.

Sori migratori trec cu grădini în gheare
și nici nu știu de care să m-agăț
pântecul maicii mi-a promis răsfăț
și-acum buimac ca musca-n felinare
văd că nu pot călca desculț pe mare
iar raiu-i la un azvârlit de băț.



SCRISOARE MEDIEVALA


Doamne nu mai pot de ziduri nu mai pot de cărămidă
când mișc limba cade varul de pe catedrale vechi
și mă scuipă toamna asta ca pe-o râncedă omidă
și-mi îndeasă floarea morții sângerie în urechi,

și mă ninge mila mare și mă zgâlțâie destinul
vesel danț de păunițe oglindit în colți de lup
uite foamea de paradă cum își plimbă manechinul
și-mi aruncă flori pe masă și-mi dă mâna să i-o pup

Maica mea pe o colină te usuci de așteptare
cum scăzu amurgu-n teiul mirosind a plâns senin
gâlgâie orașu-n mine sunt gălbui ca o scrisoare
și-mi înlănțuie grumazul caracatița din vin

POTOPUL


Se zguduie orașul de plânsul tău adio
și gloaria-i vândută și stârvul poartă bici
fiindcă iubeai amurgul ai fost trezit spre ziuă
când masa de petreceri surpase sub furnici.

Le mai rămâne Doamne mașinilor să plângă
cu pleoapele țăranul să secere un lan
un scaun să detune o predică adâncă
să izbucnească floarea de sânge din ocean,

peste măcel un înger să nu mai zboare-n glumă
femei automate să pâlpâie exact
nimicul să se-mbrace-n baloane roz de spumă
să cadă nori sintetici ca la un ultim act,

dar să nu vii cu rana deschisă pe tarabă
ca fluturele trândav înțepenit în flori
industriei îndeasă-i călușul greu de iarbă
iar cerului trimite-i aceleași scrisori,

să-ți tragi realitatea pe piept ca o cămașă
până-au să-asude-n piețe statuile de ghips
să vezi cum libertatea îmbătrânită-n fașă
e îndopată zilnic cu-același lapte fix,

pe-o scândură subțire să traversezi potopul
armonica umflată să-ți joace după gât
căci te-a iubit nimicul și te-a uitat norocul
se zguduie orașul de plânsul tău… Atât

MAI MULT PAMANT


Cât de naiv gândeai că ești un nufăr
printre femei, de albul lor mirat,
copilule prin care astăzi sufăr
mai mult pământ și nume de bărbat.

Mi s-ar deschide pleoapele în stele
dacă-aș putea să cred că nu ești mort
ci mai atârni pe mările rebele
de scândura acestui trup ce-l port.

Și cum în noapte sorii se mănâncă
unii pe alții ca la un îndemn,
când vei zări un țărm, o verde stâncă,
să-mi rupi cu dinții hălcile de lemn.

TREZIND CU PLEOAPA


Stau între săbii și măceși în floare
în norul de pământ bat să deschizi,
iubita mea atât de doritoare
prin părul verde fluturând omizi,

am să dansez până la putrezire
iubita mea cu buze de argint,
să-mi rupi cămașa de copil subțire
s-aud caleașca somnului venind.

căci dacă plâng și ceața-n ceruri râde,
oh, poezia e o moarte-n plus,
trezind cu pleoapa somnorosul gâde
al timpului atât de rar sedus.

INVOCATIE NIMANUI


În piatră toarnă fluturi și-n trupul meu dovezi
și munții melancolici vor bate-n felinare,
noroiul poate-ascunde un înger prin cirezi,
e altul adevărul dacă nu-i dat cu sare?

Mi-ar trebui o viață să pot cădea felin,
în plasa vorbei șade păianjenul cu cruce,
purtat pe alte buze mi-e sufletul mai plin
(din mărăcinii serii nu știu ce-o să-l descurce).

Colind copilăria cum viermele un fruct
iar dacă-mi scutur umbra aștept măcar o frunză,
ca Tantal întind mâna dar cerul parcă-i rupt
și seara mă descrie frumos pe nici-o pânză.


BATEM CERUL


Mai lucrează-n ochi femeia, o rindea de foc e vinul
alți dulgheri în vrednicia trupului găsim mai greu,
vorba, îngerească pleavă, întregește încă plinul
batem cerul, cum se spune, să priceapă Dumnezeu.

Undeva sunt uși deschise, umbra fluieră neantul,
facă-se la urma urmei voia celor fără ham,
somnul mai felin coboară, când într-unul când într-altul,
nu întreabă dacă-i voie, ce ochi poartă sau ce hram.

Cântă vremea în clepsidre și dansăm peste putere
(doar prin Turnul Babel parcă am jucat în contratimp)
cineva (n-aș avea gură) ne iubește și ne cere
chiar de-am vrea din bunătate să-i dăm altceva în schimb.

De-ar striga cocoși în sânge să trezească pururi gândul,
Univers mâncând lumină cât exist încerc și eu,
scriem apele cu vâsla, cu picioarele pământul,
batem cerul, cum se spune, să priceapă Dumnezeu.



SUB CERUL ASTEPTARII


Simt nevoia să ascult un sânge,
amfora subțire a femeii,
când o parte-a trupului meu plânge
iar în alta odihnesc toți zeii.

Mă vânează somnul lângă pleoape
lacăte de iarbă să îmi urce,
ca o piatră coborâtă-n ape
știu măsura lunecării dulce.

Dar se surpă ora și nisipul
îmi dezleagă spaima de tăcere,
o să strig până se-aprinde chipul
sângelui meu treaz care te cere.

INTRARE IN MINE


Să nu-mi topești cu răsuflarea
zăpada oaselor subțiri,
dacă ți-e dor de lumânarea
sângelui meu, să nu respiri.

Taie din soare o felie
în ceaiul lucrurilor vagi,
mănușa de melancolie
a sufletului să mi-o tragi.

Și vei zări sublimul vierme,
poate cuvântul străveziu,
țesându-mi umbra între perne
pururi datornic, mortul viu.

MIREASMA OREI


Iluzia de zahăr s-o frângem pe genunchi
mireasma orei lasă în noi mai mult eroare,
de parcă nimfe albe s-ar dezbrăca în trunchi
ademenind străinii în scorburi de răcoare.

Și staulul primește la iesle un pian,
magii colindă steaua prin pulpele femeii,
din plictiseală urcă Sisif un bolovan
și păcălește nu știu a câta oară zeii,

o limbă de zăpadă vorbește-n vară stins
în stelele știute oficiază vinul,
un șarpe leagă roua edenului încins –
când azvârlim cu pietre și călărim destinul.

DISPARITIA UNUI FIGURANT


Se-acrește primăvara și ea pe stârvul crăcii
Și claunul bocește în spatele barăcii
Și rufele bătrâne îl cheamă pe frânghie
Să își usuce plânsul lui mic de prăvălie.

În iarba veche umblă un soi de iarbă nouă
cu pâre și veninuri. Fă-te și tu că plouă,
acceptă și tu circul și pe lumina slabă
descuie rinocerul și intră-n el degrabă.

VILA ARTISTULUI


Dosarul meu crește ca pâinea bună
se umflă, pârâie, dospește lin,
iubito vom petrece împreună
sub streșinile lui de vinilin.

Ia-ți și părinții ca să nu fim singuri
ia-ți și umbrela pentru orice risc,
e toamnă-n vorbe și ne plouă-n linguri
și cad din pomi agenții de la fisc.

Azi trec nepăsător printre vitrine
nici nu mă uit, nici nu miros, nici nu înjur:
carne de tun, osânză de albine,
și-un îngeraș de votcă în azur…

VACA


Îndrăznește tu și-mpinge vaca
în pian să pască pe furiș
clapele cu limba ei săraca
sârmele cu foșnet de frunziș.

Să vedem atunci ce-o să mai facă
pianistul veșted și cam spân
când o să-și apropie de vacă
mâinile cu vag miros de fân.

CANTEC DE LAMPA STINSA


Închisorile au fost deschise
dar din ele nimeni n-a ieșit,
unii chiar s-au spânzurat de vise
alții chiar s-au îngropat în zid.

Din pământ acum nu se mai poate
face nici biserică nici steag,
unii dau din umeri și din coate
alții dau cu frunțile de prag.

Cine mă așteaptă nu m-așteaptă
omul viu din mine-i asfințit
raza cade râncedă nu dreaptă
lacrima nu-i apă ci cuțit.

ASTAZI NU


La o masă umblătoare
la un vin ce nici n-a fost
stau cu moartea-ntre pahare
chefuind în zi de post,

urcă viermele pe lampă
fierb piroanele în uși
simt mireasma ei de vampă
dezbrăcată de cenuși.

Astăzi nu dar mâine poate
(dracu știe oare când)
fi-voi tânăr pe furate
iar bătrân și mai curând.



REVOLTA INSTRUMENTELOR


Pe sub mâini se va acri pianul
precum turcul mucezit sub fes,
subțirel și legănat ca lanul
flautu-i bolnav de tignafes.

Bărci se rup ușor din dușumele,
cuci în ouă verzi de pitpalac
bat denunțuri. Gudură drapele
lemnul care n-a ajuns copac.

Vaca oarbă paște linii
trenuri moi și călători distrați,
unde-i crângul ce trădând ciulinii
azvârlea cu fete în soldați?!

LA VIN SCAZUT


Seara se-ncheagă-n arbori ca sângele de vită
și jos la masa noastră de parcă nici n-am fi
nebunul se aruncă pe lampă s-o înghită
să i se facă poate în măruntaie zi.

La vin scăzut sub ceața cu foșnet de veșminte
(în bâlciul toamnei îngeri s-au dezbrăcat adesea)
o s-auzim cum trece căruța cu morminte
când munții au pe limbă un gust ciudat de șes.

Scădem și noi și marea intră-n ghioc măruntă
biserici pe sub mâna calicilor se trag
fieru-i mâncat de apă ca văduva de-o nuntă
sarea se-ngreuiază în trupul celui drag

sarea se-ngreuiază în trupul celui drag

CANTECUL OBOSITULUI CAUTATOR DE AUR


Azi n-am să scot din mânecă nici așii
cei sprincenați, nici preot rumeior,
ci-o să mă las vânat de băștinașii
pitiți în lan gălbui de alior.

Să mă despoaie veseli de mărgele
și să-mi desfacă plosca de la gât
zvârlit în foișorul de nuiele
precum un zeu amirosind urât.

Că prea am morfolit în aur cizma
și prea am navigat pe-un râu de spirt,
tânjesc pe piept să-mi înflorească izma
și moartea să mă-mbie la un flirt,

fără podoabe când răsare focul
cu flacăra curbată către sud
să chiuie în mine dobitocul
iar eu – copil de jar – să nu-l aud.

EXIL PE-O BOABA DE PIPER


Tu lasă contabilii să numere valuri
tu lasă-i pe alții să clatine chei
fii cioara cu scripca nebunul hamalul
ce cară-n decembre spre mugur clei.

În mlaștini cu muzici atlet al pudorii
să-ți fie deodată rușine să mori,
pe-un pat mișcător în mașina salvării
comandă fetițe șampanie flori…

Și loc de odihnă alege-ți piperul
să-i poți saluta dacă nu ți-o fi greu
pe cei ce pun sticla betonul și fierul
în spațiul din care-a fugit Dumnezeu.

BALADA TRISTILOR BACANI


Printre dugheni pe strada Zece mese
acum o sută și ceva de ani
a fost zărit, cu orbitoare fese,
îngerul trist al triștilor băcani.

Era un semn al crizei monetare
căci se-auzea un zumzet de argint
venind dinspre ciudata arătare
ce se-nălța parcă mai mult tușind.

Ziarele-apărute-n haine grave
au provocat revoltă în Șanhai
și-n izbele din cețurile slave
s-au fript pe limbă băutori de ceai.

Azi jocul acesta nu mai are piese
și ca argintul ce-a fugit din bani
pe strada Zece nu mai sunt nici mese
nici băcănii nici îngeri nici băcani.

PSALMUL BETIVULUI


Aici unde mă sting definitiv
salcâmi au înflorit fără motiv
tramvaiu-i o conservă c-un bețiv.

Afișe cad. Economii de clei.
cei ce mă văd se pipăie de chei
căci nezărit sunt numai de femei.

Mă sprijin de-un perete – plouă var,
nu mă salută domnul măcelar
nici moașa ce mă pricopsi-n zadar.

Doar îngeru-mi evaporat subit
rar precum perla-n scoicile din birt
mă ține-n adierea unui spirt.



ATENTATOR DE PROVINCIE


Lângă oftatul gării bodega-i cu noroc
pisica iar se freacă de scaun și ia foc
vioara taie capul țiganului coclit
nu strănuta că zboară toți fluturii din zid.

Azi o s-atac orașul dar parcă dinadins
castelul e de apă păzit numai de-un ins
și-unde credeam că-i grâul învârtoșat și roz
soldații își usucă ciorapii pe siloz.

Cu cine-nvârte toamna afacerile-i reci?
Pe unde curge raiul în om miroase-a beci
și-a spirt trecut prin pâine și-a buci de nenufar…
Nu strănuta că zboară frumosul din ziar.



MIREASMA OREI


Iluzia de zahãr s-o frîngem pe genunchi
mireasma orei lasã în noi mai mult eroare,
de parcã nimfe albe s-ar dezbraca în trunchi
ademenind strainii în scorburi de rãcoare.
Si staulul primeste la iesle un pian,
magii colindã steaua prin pulpele femeii,
din plictisealã urcã Sisif un bolovan
Si pacaleste nu stiu a cîta oarã zeii,
o limbã de zãpadã vorbeste-n varã stins
În stelele stiute oficiazã vinul,
un sarpe leagã roua edenului încins
cînd azvîrlim cu pietre si cãlãrim destinul.


CRACIUN


In spatele templului e-un cotet de gaini, cativa saci cu malai
marmura pentru zeii de-ocazie
o tigaie incinsa,
vestalele sporovaiesc in pauza ca dizeozele
fac gargara cu ceai
tematoare de razie
si-au pos pozele
pe condicuta pretinsa.

Imperiul sufera pe undeva prin paduri
il dor barbarii cu limfa lor sloboda,
nu-i voie sa bei nu-i voie sa-njuri
hai pituleaza-te-n loboda.

Isus sta in pantecul maicii sale, nebun,
asculta discuri cu Pink Floyd si plange,
se-amana desigur spectacolul de Craciun
magii s-au inscris in ajun
la donatorii de sange


FUGA IN DOI


Este-n noi o spaimã care ne doboarã
Bate vânt din lucruri,poate dinadins,
Sufletu-i o luntre spre odinioarã.
Carnea dulce vâslã.Ochiul necuprins
Rupti din soare-s mânjii,îi asteaptã hãtul,
Gloria cãrutii - glorie pe roti.
Ochelari de piele mãrginind ospãtul
Fãrã ca privirea sã-nfloreascã-n pãrti.
Noi vom umple caii gata de plecare
Adunati în plasa ierburilor vechi,
Steaua cea aleasã poate fi oricare -
In singurãtate alergãm perechi.

CAND TRECI


Sub pasii tãi cad viermii în extaz
se bâlbâie salcâmii si fac spume
rusinea-mi fuge beatã din obraz
si m-as dori pãmânt muscat de râme,
pe care surâzând sã îl zdrobesti
cu tãlpile si-apoi fãrã sfialã
trupul sã-ti plimbi în douãspe calesti
învesmântat în pielea goalã.
Ianuarie sã curgã-n luna mai,
sã-nnebuneascã în altare popii
si regii sub coroanele de pai
când treci prin dreptul meu si mã dor ochii.

SE-AMANA


Se-amînă revolta din cauza ploii
se-amînă copilul din pricina pîinii
deși pe maria n-o latră doar cîinii
deși coaptă-i steaua deși calzi-s boii
și magii-s datornici la hanul Nevoii
și bîrfe-nfloresc pe sub streașina mîinii
se-amînă copilul din pricina pîinii
se-amînă revolta din cauza ploii.


CANTEC DE RINOCER


Ca rinocerul care-atacă trenul
încerc să trec de treizeci de ani
dar îngerul meu purul și obscenul
s-a prăbușit lovit de bolovani

fiindcă a fost zărit plutind pe arii
de un țăran lucrat de viziuni
și-acum îl țin sub bîta lor pîndarii
să-l stoarcă de mirare și minuni:

“O hi lăcusta care-mpunge orzul
sau fluturele îngrășat cu pai
sau pasăre cum o arată torsul
sau viespea albă ce ucide cai

că d-aia parcă s-a rărit porumbul
și laptele s-a subțiat în vaci
că umblă gîza asta grea ca plumbul
și paște catifeaua prin copaci,

țineți-o bine ca să-i dăm cu prafuri
otrăvitoare și chemați țigani...”
Aud roind în jurul meu tarafuri
și-ncerc să trec de treizeci de ani.


SCRISOARE CATRE VACLAV HAVEL, ARUNCATA LA COS

Havel, fii bun și retrage-te la mănăstire.
Nu mă pot obișnui cu ideea
că vulturul
e angajatul Salubrității.
Revoluțiile și-au mîncat copiii,
disidenții șomează,
protestatarii stau spășiți
la coada chitului McDonald’s,
numai tu, din catifeaua aceea istorică,
ți-ai tras cîteva costume pe cinste
pentru care te invidiez.
Te invidiez că la Praga
marijuana-i mai ieftină decît pîinea
și adolescenții pe poduri
ling timbrele impregnate cu krak.
Te invidiez că ești uns
din trei în trei zile
doctor honoris causa;
și maică-mea spera s-ajung
doctor în litere s-o vindec de plămîni
– n-am ajuns.
Te invidiez că ți-ai luat înapoi prăvăliile;
Ezra Pound visa și el o mică tutungerie
– n-a avut parte.
Cînd anafura mucegăiește
trebuie îngropată cît mai adînc
să n-o scurme șobolanii sau cîinii,
deși, la inflația asta de îngeri,
ce mai contează un șobolan cu aripi
sau un cîine în zbor?
Pe la noi însă e ceva în plus
care mă neliniștește.
Mașinile-s în continuare
de cinci ori mai grele decît ar fi normal
și-abia se duc pe ele însele.
Vacile mor de inaniție
la trei sute de metri de gară
unde grîul uitat pe-o linie moartă
scoate prin acoperișul vagoanelor
limba lui verde la călători.
Gîfîie și noua societate,
gîfîie cu spinarea îndoită sub nemuritorii funcționari.
Paznicii nu-s prea bine păziți
și fură în continuare de sting.
Săracului, norocos cum îl știm,
îi cade în continuare pîinea-n căcat,
i se scoală la liturghie, în timpul slujbei,
și are parte de pompieri pe casă
în noaptea nunții.
Ce să înțeleg cînd comuniștii
s-au pitulat în biserică
și-ntr-un acces de filantropie burgheză
sînt gata să mă angajeze
să le rescriu cît mai artistic
teoriile și legile Capitalului?
Ce să înțeleg cînd barbarii
nu mai pot ajunge la porțile Romei
din pricină că-s opriți la granița cehă?
Ce să înțeleg? Că îngeru-i mai citeț decît Marx?
Sigur că-mi vine să strig,
precum nebunul din Luvru:
“Dați-mi un cuțit să-mi tai șoriciul de Crăciun
din Bruegel cel Bătrîn, din Velasquez sau din Goya,
dați-mi pe mînă o țară
și veți bea în curînd ceaiul polițist
profețit de Mandelștam...”
O, cititor fățarnic, tu, semenul meu, frate,
nu te acri,
nu te acri,
nu te acri și fii atent cînd traversezi strada
să nu te calce mașina Salvării.

SEARA MUZICALA


Fratele meu orbi intr-o seara de iulie.
In creuzetul fabricii de azot Natura-si scotea impudica ciorapul de plastic.
I-as fi daruit ochii mei
sa-si invinga rusinea de-a o lua pipaind
de la capat.
Nu era vreun semn de la zei
nici un dar mai subtil al destinului
ca la Homer sau la Borges
ci consecinta nasterii sale
in ieslea razboiului rece
cand maica-mea nestiutoare
nu gasi in toata provincia
un banal medicament pentru ochi.
Acum bisnitarul intreprinzator
isi cara cu avionul garoafele-n Nord
dar dincolo de colina
taranul ii pune vitelului sacul de plastic in cap
si-l ingroapa pe-ascuns
scapand astfel de obligatia
de a-l preda pe degeaba la Stat.
Fratele meu e strain de toate astea.
Aude in schimb suierul dulce-al azotului
simte cum se muleaza ciorapul muzical
pe capatana orasului.


BALADA CELUI PLECAT


Am iubit urâte dar deștepte
și frumoase fără căpătâi,
n-am avut iubirea cea dintâi
n-a avut răbdare să m-aștepte.

Îngerul ca unghia întoarsă
mi-a crescut în carne dimpotrivă,
mi-ați adus la naștere colivă
și la groapa dric cu cioc de barză.

Zilele bolesc pe-aici ca anii,
anii - zilieri trecuți prin fermă.
Va uitarăți cu binoclu-n spermă
cum vâslesc strămoșii mei, țiganii.

Haida-de! De-a lungul și de-a latul
m-ați vânat când nu eram acasă.
Chiar și-acum când stau întins pe masă
eu sositul râd de eu plecatul.


EI?!


Dați-mi mie pe mînă un ziar de provincie
și-o baracă de scînduri cu o firmă soioasă
și-n trei zile orașele vor duhni a vanilie
și a porturi deschise


SUNT TANAR DOAMNA!


Sunt tanar, doamna, vinul ma stie pe de rost
si ociul sclav imi cara fecioarele prin sange
cum as putea intoarce copilul care-am fost
cand carne-mi infloreste si doar uitarea-mi plange!

Sunt tanar, doamna, lucruri am asezat destul
ca sa pricep caderea din somn spre echilibru
si bulgari de lumina dac-as manca, satul
nu m-as incape inca in pielea mea de tigru!

Sunt tanar, doamna, tanar cu spatele frumos
si vreau drept hrana, lapte din sfarcuri de cometa
sa-mi creasca ceru-n suflet si stelele-n os
si sa dezmint zapada pierdut in pirueta!

Sunt tanar, doamna, aripile inca ma tin
chiar de ating pamantul de aproape cu genunchii
si aceasta putrezire ma-mbata ca un vin
caci simt curgand prin-transa bunicii si unchii

Sunt tanar, doamna, de aceea nu mai cred
oricat mi-ai spune timpul nu-si ascute gheara
si arcasii cetii spre mine-si reped
sagetile vestirii...Sunt tanar!Buna seara!

LA BERARIE


Nu mai e bere la berărie.
Mor cartiere, latră tramvaie,
Pe umejoare ruguri de paie
Se coc eretici de meserie.
Doamnă cerneală, du-te-n pâraie.
Fă-te pădure, doamnă hârtie.

La berărie nu mai e bere.
Pute-a cutremur. Țin-te de clanță.
Iar e de lucru la manuntanță
Iar or să facă proștii avere
Și-or să admire de la distanță
Curajul nostru crescut în sere.

Și-n vremea asta poetul scrie,
Și-n vremea asta Irod chiar taie,
Smerit dospește orzu-n hârdaie
Surd la revoltă și la mânie.
Preabotezate Sfinte Sisoaie,
Nu mai e bere la berărie.


ELEGIE LA TRENURILE RECI


de-ai adormi iubito pe linia ferata
imbujorate trenuri te-or ocoli tiptil
din ceruri au sa ninga baloturi mari de vata
vor fi betii de roua, se va dansa cadril

va mai veni si-un inger din garile inalte
sa-ti netezeasca somnul cu pene de paun
si arbori de seqoia se vor planta in halte
si-n piete s-or da gratis baloane de sapun

si parul tau de raze va cotropi siberii
sa sfaraie zapada pe capete de struti
si-apoi in reci cazarme cu genele-ai sa perii
obrazu-ascuns in perna al plansilor recruti

dar tu n-adormi iubito pe linia ferata
trec trenuri imbacsite de zgura si de clor
si nici nu stiu ce-nseamna un trup frumos de fata
si-ncep atunci de mila sa plang in urma lor


O BETIE CU MARX


Batrine Marx tu pe aceste meleaguri
vei fi degraba barbierit si trimis la reeducare.
Pina si faptul ca vacile estice
care au pascut pe lângã linia ferata
se cred vagoane de locomotiva si nu mai dau lapte,
ti se pune tot tie în circa.
Bine-ar fi sã cada orasul pe mâna negustorilor,
sã nu mai puta piata atât a retorica,
sã vina berarii, pastramagiii, laptarii
cu dialectica orzului fermentat
si a brinzei inchegate.
Deocamdata taranul ar cam iesi la cosit
sepia verde din parul punkistilor,
deocamdata, banuind ca esti mort,
noii filosofi se imbata cu ideea ca polemizeaza cu tine.
N-au nas sã simta cum colcaie drojdia
ce umfla societatea
si pune în functiune alambicul
prin care razvratitul Con Bendit
s-a condensat intr-un primar cumsecade.
In fond chiar si eu care sint un ins banal
ies ca limaxul din sintaxa si logica
si visez acea boala ciudata de stomac
din pricina careia te poti imbata cu o bucata de piine.
Ia si gusta.
Sintem pe drumul cel bun:
la Berlin ceasurile au inceput sã meargã anapoda


DOAMNE-FERESTE


Istoria parca ne duce-n burta
si parca a uitat sã ne mai nasca,
preafericitii cu privirea scurta
sorb borsul dogmei ce le ploua-n basca,
facind spre lucruri zilnic reverente
cãci cine stie ce episcop doarme
în polonic, în cosul pentru zdrente,
în tevile acestor triste arme
unde Nebunul isi cloceste crima
si ne omoara fiindca ne iubeste,
când ne e foame deseneaza peste,
când vine frigul aresteaza clima,
opriti Istoria-cobor la prima
opriti la statia Doamne-Fereste

RECURS LA GENEZA


Pe dupa sure, linga cimitir
o pasare s-a dezbracat de pene,
poate ca i-o fi fost un soi de lene
sau poate-un fel de sila si sictir

de-a duce pin'la capat sfinta fraza,
inconstienta zborului fixat
de-un arhitect necunoscut in sat
dar banuit in soarele de-amiaza


SALONUL DE TOAMNA


Imaginatia nu costa nimic
si asta o stie cel mai bine Dumnezeu-pictorul
in septembrie
cind profitind de umezeala saracului
deschide o expozitie impresionista in zidul jilav
(mici pete neinramate, voluptuoasa igrasie ce-l excita pe Manet)
de care nici popa nici primarul dornic de ceremonii
n-au habar
altfel, de buna seama, s-ar fi taiat o panglica
s-ar fi rostit discursuri ar fi gilgiit sampania
si critica si-ar fi ros ciolanul ei roz,
aici la zidul saracului
unde mina reumatica a lui Dumnezeu
isi desavirseste lucrarea


APELUL DE SEARA

Bucatariile se vad din cer
mai bine decit oamenii de seama
prinzi ingeru-n gamela ta cu zeama
nedetectat de radarul de fier,
intii precum o pata de untura
apoi intregul sclipat te-a orbit,
duci Duhul Sfint cu lingura la gura
de-ti cinta matul de mitropolit,
matul tau lung si gales de matase
prin care azi vorbisi si tu cu El,
suflet purtind o ranita cu oase
aci, pe buza gropii, la apel



***

Moartea s-a suit pe casa noastra
pune tigla si cirpeste fumul
zice aluatului trei vorbe si fudulul crede si se umfla
si vitelu-abia fatat
ii linge
sarea calda din sudoarea palmei
si cimpoiul ce pastreaza-n burta rasuflarea mea
parca se umple de-o mireasma necintat inca
moartea s-a suit pe casa noastra
moartea s-a suit pe casa noastra


DATI-I SI MESEI DE BUCATARIE O SANSA


In plin naufragiu cu portelanul de Sevres in brate
bolborosind in veche limba-a incasilor
(ca toti naufragiatii am devenit penibil de cult)
cu pietroiul de Sevres in brate
va strig si va strig
dati-i si mesei de bucatarie o sansa
lasati-o sa se marite cu mine
sau macar tejghelei bacanului,
scindurii ofticoase de gard...
O Doamne cum ai rinduit tu fructele tale
departe de buzele indragostitilor de pe mari


USA CU MORT

Ca leul in fata tabelului Mendeleev
amusinind feroasele-neferoasele,
de-o neputinta frenetica
la sfirsitul de ev
intre Dumnezeu si Genetica
oasele,
ma dor oasele.
In tramvaie, pe-acoperisuri - ma apuca subit
o durere de oase ilogica,
de care-i raspunzator
pitecantropul pitit
in padurea genealogica.
L-o fi tras vreu curent glacial dinspre sud
vreun stranut al naturii haotice,
fiindca-l simt si acum in ciolanul meu ud,
congelat ca un fruct de la tropice.
Imi lipseste precis o lingurita de iod
un degetar de potasiu-n artere,
neglijate de bunul meu unchi Hesiod
dedat la diete severe.
Imi lipseste sarutul acela tirziu
de femeie dormind in papusa,
nu-mi lipseste in schimb mortul meu straveziu
mortul meu de la usa


NASTEREA UNEI DEFINITII


Sa vinzi piei de closca la gura Labirintului
intocmai lui Borges
numit in deridere "inspector al pietii de pasari din Buenos Aires"
si sa te iei in serios
de parca-ai fi dereticat cotete cu vulturi,
de parca-ai fi facut ordine in colonia cu pelicani.
Trebuie intretinuta o anumita confuzie
ca legatura dintre hotul de buzunare si canguri,
altfel bietului reporter i se apleaca de-atita realitate
iar criticul literar acuza in sfirsit marea
ca-i prea manierista...
Astfel indraznesc eu sa numesc viata :
acea cazna fertila a obiectelor
de-a deveni altceva decit sint

DODESKADEN

Ce-ati facut cu nebunii din gari ?
macar ei n-aveau limba de cirpa.
Saci cu piine, sudoare, tigari
si tacerea complice si tirfa.

I-au cam tras inspre polul lor cald
institutele de binefacere ?
Le-au extras de sub teasta smarald,
i-au papat chiar in faza de coacere ?

Om-vagon, bou-vagon, palid tren
cu baloturi de sila si ura.
Sint copilul lui Dodeskaden
cu ziare aprinse in gura

MORTUL FATARNIC

Ce faci tu, literatura ?
Tulburi citiva tineri caraghiosi prin provincie
asezi negustorul de hirtie
la masa celui cu burta plina de litere,
pui paduchi de aur in chica boemului
si tricolor pe pieptul academicianului
dar nu poti indulci apa inecatului
nici topi zapada leprosului
nici ingrasa vinerea saracului.
Cind vin contabilii omnului
cu terfeloagele de masurat cainta
tu cu porumbeii
tu cu gugustiucii
tu cu pasarelele
urci in turnul primariei
si-arunci
un pumn de mei in calea ingerilor apocaliptici
si nu vezi in curtea interioara
criminalul cum isi gidila victima
si mortul ticalosit cum ii face jocul si ride
cum ride mortul complice
mortul degeaba
mortul fatarnic al acestor tinuturi

SORA SI FRATE

Instrument cetos cu coarde
si burdufuri si pedala
moartea vine si se-mparte
fiecaruia egala.

Doi cartofi se iau de mina
doua frunze-si spun adio
fata popii e-n fintina
griu-i alb si mort in piua.

- Frate, frate un'ti-e sora ?
- Sus in turn sa nasca ora.
- Sora, sora un'ti-e frate ?
- Jos la Balgrad, sub cetate.

LUCEAFAR CORUPT

In pajistea din Tarile de Jos
vaca visa un Dumnezeu paios
sa-l rumege si sa-l transforme-n lapte
laic si cald livrat spre miazanoapte.

Iar Dumnezeu din tristul lui Echer,
plutind in limfa dogmei ca-ntr-un zer
borsit in ecumenica-i odaie,
se scurse-ademenit si brav in paie.

ELEGIA BUTOIULUI

Citi morti au stat la masa asta
citi inca vor mai sta la ea
bind vinul rubiniu din coasta
martirului de cafenea

rapus si tavalit prin curte
spre beciul ca un buzunar,
butoaie mari, butoaie scurte
ca viata cursa in pahar,

vom fi si noi inchisi in scinduri
posirci sau vinuri mai de soi,
bauti de zei, goliti de ginduri
ca un butoi in alt butoi.


EXIL

Au inflorit cartofii in Marmatia
si voi tocmai acum plecati spre sud
cind ceru-i aiurit si descusut
cind se confunda bocetul cu natia ?

Veti inventa durerea ca o tara
poate veti da peste-un mormint mai cald...
Scobim scobim cartofii de smarald,
saracii mei cartofi de piatra rara.

Ce zeu pastrat in saramuri celeste
ar fi dispus din nou sa ne adune ?
La noi la voi e plins de-ngropaciune
la voi la noi e-un capat de poveste


RUGURI

Vin sacagiii la ruguri. Maimarele
coboara si-si moaie picioarele,
maimicii
cinta din muzicuta si-si pun ventuze
iar inspectorii fricii,
cusutii la buze,
fac economie de vreascuri si-i cearta
ca ard prea mult din arta pentru arta

FITI LINISTITI

Ce sa faca si ei profetii
beau bere acra si le urca revolta cu un semiton
pina vin autocarele
sa-i poarte prin satele mai aratoase
sa se-mbaieze chiar in realitate : bildibic !

La mese lungi
penibili si inrositi de vin
cinta ei de git cu primarul si seful de post
si plumbul ce li se lasa greu in picioare
s-o-nalta in ziarele de dimineata mult mai usor.

Pina la urma iau si eu culoare
fiti linistiti,
ma dau si eu pe brazda
fiti linistiti,
stivele de ingeri din magazie nu le-am zarit
nici aurora batuta in cuie, fiti linistiti.
Un burduf de acordeon la masina de scris o sa-mi atasez
la festivalul satesc
la nuntile populare
o sa-mi fac datoria fiti linistiti,
o sa cint si eu dar fiti linistiti,
si chiar... pentru numele... nu se poa... fiti linistiti


SARMA DE AUR

Parul tau explodind ca sampania
il bea vintul mirarii din sud,
cind te vad, pestisorul Pirania
umbla-n marile catre asud.

Hip si hop curg ghetarii spre Spania
sar maimute pe crengi de naut,
te voi duce acolo cu sania
sau calare pe-un flutur-mamut.

Mii de popi au sa-mi cinte sfestania
cum pindesc sa vinez un sarut
mii de muste-or incepe campania
peste hoitul meu drag si urit,
o sa par, sarutat, pocitania
cu o sirma de aur in rit.

MIRAJ POSTUM

Curcubeul n-a gustat din tristii
pesti vopsiti de Domnul in ocean,
arta insa-si va minca artistii,
chiriasii din Leviathan,

opariti de fierea si otetul
gloriei ce-si papa proprii-i pui,
ard si ei frumos ca spermantetul
cind deja nu poti sa le-o mai spui

FATUL MEDICULUI

Tragediile nu rezista prea mult la caldura
aisbergul care-a lovit vaporul Titanic
a sfirsit lamentabil prin zona Guyanei britanice
in paharul cu whisky al guvernatorului.
Guvernatorul se topi si el
intre doua fraze fierbinti ale Istoriei.

Mai catre nord, catre nord dictatorilor
sa va luati cu brio doctoratul in frig


JOC DE NOROC

Pe sub castani adie evul mediu
cu zaruri ce-mi pocnesc in fata lent
imi joc si eu in senzual asediu
carnea de smochinit adolescent.

Dinspre mansarde dangatul de linguri
topeste ora pasnica in ceai
insinuind prohodul celor singuri
pe linga moartea carora treceai.

O, trupul tau lucrat febril cu forja
lemn muieratic aclamat de vulg
patul otravitor al papei Borgia
ma-mbie-ntre valtrapuri sa ma culc,

fata de cartier, inconstienta,
surpind cetati de aer sub picior,
nebanuind prin iz de ceai de menta
surisul meu aproape necrofor.


HAPLEA

Vine Haplea da cu lingura-n sate
soarbe clopote pe nerasuflate
ara biserici seamana panica
si-apoi o secera cu limba mecanica.
Stia ce spune grecul saracu :
nu-ti lua turcoaica - il iei pe dracu,
nici casa-n Vlahia - fereste Doamne
ca-i cad ferestrele dupa trei toamne
ca vin cumanii si pecenegii
si gugumanii si viceregii
si-n fruntea ostii saltind buricu
Haplea al nostru cu polonicu


TARANII

Sa scoatem untul din cocotieri
sa scoatem untul din soldatii tineri
din ingrasate, zilele de ieri
din galbejite, zilele de vineri,

din lampile ce-au divortat de gaz
din satele ce nu mai dau in clocot
untul voios si untul de necaz
din oase de ziar si rit de clopot.

Si ingerul degraba fie stors
caci greva lui din ceruri ne condamna,
sub aripa sa-i punem griu si orz
ca sa intram cu plugu-n el spre toamna,

hectare de albastru arendind
celor de vor sa mai cistige-o piine,
ii vom muta in aer rind pe rind
cu groapa de mormint pe-un lant de ciine,
taranii florii soarelui de sant
suciti cu fata catre soare-apune,
cu coviltire cu mormintu-n lant
latrind spre singeria lor pasune.

SENTIMENT MASURAT CU O RIGLA

Vulpe hazlie pipa mladioasa
de ce maninci din propria ta casa
de ce ca un tipar scapat din virse
porti pe sub piele triburi agatirse.

Seara prin dreptul fabricii de sticla
mi te dadeai batoasa ca o rigla
ca da ca nu ca da ca nu si iata
limba de clopot cade inmuiata.

URMA CALATORIEI

Pictorul ratat
asteapta vinturi prielnice
sa bata-n pinza lui alba
sa-i mute epava spre Tara de Foc a culorilor

Uleioasa dira de singe
in urma briciului transformat in penel


MICI EXERCITII PENTRU DESFIINTAREA TIMPURILOR LA V


Pe noi nu ne intereseaza, soptim, sau ne intereseaza ingrozitor
noi bem laptele cirtitei de suprafata
noi sintem atentatorii pasivi
rasfatatii petelor albe din ziarele politice,
noi ingrijim ciinele obosit al aspiratorului
noi avem rufele noastre de care nu ne e frica,
a cazut si Xantipa soptim
si-i chiar vorba de mica bodega
demolata de ei intr-o seara,
in schimb sub ferestrele noastre
instrumente muzicale precum elefantii-n calduri
se-mpreuna
dar cui sa te plingi
cind telefonul colcaie de gargarite
si oricum n-avem chef sa fim arestati inainte de ceai
si de-altfel prea-s matinali delatorii...

Oare cine-si dorea putin var pe o haina din zidariile Romei
putin praf din Atena pe o unghie roza ?!


LANA DE AUR


Viata : circiuma "Doua usi".
Printr-un mat
de marmura
cobori
in gradina Guleaiului .
Se obrazniceste Natura : pescarusi
iti inhata
scrumbia de sub brat
prin fereastra tramvaiului.
Marea s-a retras
ca sopirla
sub piatra inelului tau de-ametist.
Grecia in anticariat.
cari amurgul cu strachina.
Dumnezeu e distrat
Dumnezeu e artist
Dumnezeu n-are machina...
Oras de cimpie, cenusa de port
si lemnul de pat
e tot visla de lotca.
In gangul acesta un mort,
chiar un mort
a schimbat
lina de aur pe votca.


REVELATIA EVADATULUI

Tara mea tunsa chilug
sora mea de detentie si singuratate
trage octombrie la cintar
si hainele mele par
miristile tale vargate.

Cu varul stins al fetei chinuite
spoira magaziile. Golanii
din craniul tau fac zaruri masluite.
Ce-am pierdut ? Doar anii, numai anii...

O, sfisiat de sud
mincat de mord
si digerat pina-n strabuni de pusta
o sa dispar ridicol ca un lord
sub fustele tigancilor, sub fusta...

Erou ba cabotin ba mohorit
ma voi salva prin ris sau prin minciuna
si chiar de voi muri de moarte buna
tot se va spune ca m-au omorit
ca m-am nascut cu funia de git
trasa virtos de-o nestiuta mina


VALSUL IERIHONULUI

Insista si tu, sufla-n trimbita mortii
ca un pensionar in supa fierbinte,
incearca noi variante
precum cintaretul de jazz in fata Ierihonului
cinta pina paznicii te vor goni de-acolo cu pietre
caci vin turistii
si ochii broscutei trebuiesc degraba vopsiti
si cele sapte sute de mantii ale lui Isus bine apretate
vin turistii cu-o foame de tragedii
si inca nu s-a zvintat tencuiala pe ziduri...
Daca ai puterea sa-ti imaginezi
un popa calare pe situatie
ori pasarea paradisului ouindu-l pe Mark Twain
in cuibarul cald al unei edituri de provincie
atunci insista
sufla-n pilnia ruginita
pina vor valsa zidurile proaspete
in numele Tatalui si-al Fiului si-al Sfintului Duh.


CRACIUN

In spatele templului e-un cotet de gaini, citiva saci cu malai
marmura pentru zeii de-ocazie
o tigaie incinsa,
vestalele sporovaiesc in pauza ca dizeozele
fac gargara cu ceai
tematoare de razie
si-au pus pozele
pe condicuta pretinsa.

Imperiul sufera pe undeva prin paduri
il dor barbarii cu limfa lor sloboda,
nu-i voie sa bei nu-i voie sa-njuri
hai pituleaza-te-n loboda.

Isus sta in pintecul maicii sale, nebun,
asculta discuri cu Pink Floyd si plinge,
se-amina desigur spectacolul de Craciun
magii s-au inscris in ajun
la donatorii de singe.


USA

Cum stai culcat pe malul apei negre
simti musca verii cum iti da tircoale,
si nu e greu sa-i descifrezi mesajul :
ti-a amintit ca duci un hoit in circa.
Atuncea din senin ti se nazare
ca urca-un pachebot cumplit pe Dunare
trosnind la-ncheieturi ca un impreiu,
tirind in urma lui paduri si poduri
cirezi si case, turle de biserici
lipite precum melcii de carena,
un pachebot parca minat de-o lege
fireasca totodata si absurda,
cu burta plina de copii de tara
sa-i verse ca pe icre la izvoare.

Trezit de pleoscaitul vreunei sticle
zvirlite de-un betiv certat cu fluviul
sau de sirena fabricii de zahar
te-ntorci tacut in camera ta strimta
si-ncerci sa-njghebi un lucru din nimic
sa incleiezi o rama la tabloul
al carui pictor nici nu se va naste
sau si mai clar :
chiar sa fixezi o clanta pe-un perete
in care nu exista nici o usa.


MUNCI SI ZILE

Ciclopi cu singe verde au dus pe riu in jos
si junele rachite si trunchiul gloduros
au mai ramas pe dealuri tarani din piese vechi
sa joace-nsamintatul de napi si de curechi.

Din ceasul primariei iesi in loc de cuc
seful de post cu-nsemnul lui grav de cauciuc,
s-anunte ca din pricini ce nu de dinsul tin
tainul sfint al orei s-a micsorat putin,

ca soarele-n amiaza cu grebla trebe strins
drept pentru care cina-l vom porecli pe prinz,
ca zeci de avanataje decurg si-n orice caz
va fi iconomie de fusta si de gaz


CINA CEA DE TAINA

Sub pielea mamei ascuns
copil de clopotnita
astept ingerul mortii cu lesa si botnita,
sa ma preschimbe-n piatra de sare linsa de oi,
intr-un blid cu apa calduta,
dati-mi scara sa urc in maimuta,
sau dati-mi funie
sa ma preling la Duhul Sfint in cuhnie
sa vad cum isi gateste bucatele -
Atoatele,
cum imparte cu satirul sfintit
trupul meu murat in asfintit.


RENDEZ-VOUS

Veni moartea la mine. Grijania !
S-o valsez s-o curtez. Uritania !
Sa-i sarut milionul de deste
sa-i soptesc in cercel frantuzeste
s-o servesc cu piinica de Spania.
Veni moartea la mine. Grijania !

CONVALESCENTA


Sint o pictura umeda - ma zvint la soare
muste ma duc scirbite pe picioare
si imi depun pe geamuri pe lampi si pe batiste
bojocii si ficatul si matele-mi foviste


CANTEC DE DOAMNE-IARTA


Doamne iarta ce-am mai ris
moartea nu avea saciz
si-si plimba arcusul frate
pe babe dezacordate.

Scirta scirta scirta scirta
piine nu-i da-i simt tarita
hirs si hirs si hirs si hirs
n-avem oi dar avem ursi.

valeu neica valeu vere
cui de aur in muiere
batui noaptea ca-n cosciug
si nu pot iesi la plug
ma latra fierul - de scap
o s-o ar cu fusta-n cap.

Scirta scirta scirta scirt
piine nu-i da-i simt tarita
hirs si hirs si hirs si hirs
n-avem oi dar avem ursi.

AI GRIJA


Ai grija sa nu faci si tu explozie
(din inger n-a ramas macar o schija)
calca pe virful plopilor cu grija
sa nu versi sufertasul cu ambrozie.

Sint zei abandonati ca puii mitii
prin gropile ceresti scincind de sete,
sint arhitectii Domnului, in cete,
ce-au lins pe urma Lui dira taritii.

Tu voiajor al starilor de transa
ai grija de caminul de batrini,
minte-i c-au fost eroi si c-au fost buni
si ca mai au acolo jos o sansa.

SCURT REPORTAJ
(In sprijinul profesorului de limba romana care cere mai multe ore de predare pe saptamina)
Vara însoțește elevii la atelierul mecanic
toamna numără rîndurile de porumb
iarna zvîrle zăpada din fața școlii
primăvara cîntă la căminul cultural
mărețul timidul profesor de limba română
muncitor calificat în uzinele Sadoveanu și Tudor Arghezi
printre rigle și logaritmi
printre fierăstraie și strunguri
își face și el loc într-o salopetă ușoară de cuvinte
și abia apucă să învețe copiii că H2O
se numea pe vremea străbunilor apă
că-i firesc să spui bună ziua și nu radical din 14
apoi să-i explice elevului Bujie Ion
că H.P.B. nu-i o întreprindere oarecare
ci chiar Hortensia Papadat-Bengescu
că noi n-am avut timp să ridicăm piramide
și ne-am îngropat faraonii în folclor
că limba română e inoxidabilă... Stop!
...și din nou H2O, radical din 14
H.P.B.,
fiindcă ora de limba română s-a și terminat
și abia peste o săptămînă ne vom mai vorbi


Text postat de nicolae tudor
Date despre autor
Data nasterii:
Locul nasterii:
 
             
Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23938
Comentarii: 120164
Useri: 1424
 
 
  ADMINISTRARE