FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
versuri
de  Grigore Vieru
 


13 STROFE DESPRE MANKURTI




Ei ne hăcuiră graiul
Și doina, și harta!
Ei, care astăzi vânează
„Literatura și Arta!“
Ei datina o spurcară
Barbar și sinistru!
Ei, care astăzi adulmecă
Revista „Nistru“!
Ei gâtuiră prădalnici
Biserici frumoase!
Ei ne răstigniră pe crucea
Lui ’46!
Ei ne-au mânat spre Siberii
Cu pistolul din urmă!
Ei ne-au scos din ogradă
Văcuța și turmă!
Ei au dus omul la ocnă
Pentru trei ciocălăie!
Ei ne remodelează ființa
Pe diferite ilăie!
Ei pe dealuri lăsară
Să năvălească tutunul
Ca frițul cel fără de milă
Cu tancul și tunul!
Ei marchează locul
Unde-n țărâna mănoasă
Se va crăci uzina
Ca la dânsa acasă!
Ei otrăvesc pământul
Și izvorul, ah, bietul.
Ei sunt gata să tragă
În cei care-și cer alfabetul!
Ei lingușesc străinul
Cu struguri și glume!
Ei spun: „zdrasti“
Propriei mume!
Ei spun că Ștefan cel Mare
Armonia urbană o strică.
Ei ne-au mințit la școală
Că nu avurăm nimică!
Ei se urcară pe ghebul
Numelor noastre strâmbate
Să ne anunțe că-n poartă
Viitorul cel mare bate!
Ei printre mormintele noastre
Cu medalia-n dinți, cu folosul,
Aleargă în cuști fericiți
Ca javra cu osul!
Ei prin lacrimă graniți
Trag și-n două o taie!
Ei, înnodații nerușinării!
Huideo, potaie!


CANTEC DE DRAGOSTE


Ai pescuit
soarele meu în zori
și i-ai scos
icrele roșii.
Ai pescuit
dealul meu
și i-ai scos
icrele negre.
În jarul
cântecului ei
se coace pâinea privighetorii:
rumena roză.
Iar tu
cu-nnegurare asculți
glasul ei rourat
și cântecul meu.
Ferice de cel
care se mulțumește
c-o pâine
muiată-n uleiul liniștii!

CATA FRICA DE SINGURATATE AI


Câtă frică de singurătate ai,
Atâta iubești.
Doamne,
Nici Carpații
Nu pot singuri trăi!
Pururi vin către ei
Când cucul,
Când țara cea Basarabă,
Când ninsorile cerului.

DESPRE FERICIRE


Sunt fericit
Că n-am cântat păunii.
Cântat-am mărul înflorit:
Cel rușinându-se
De trupul gol al Lunii,
Izvorul care reînvață
De unde vine,
Când s-a fost născut
Și malul sfredelit
De țipătul durut
Pe care-l dau lăstunii.
Sunt fericit
C-am plâns ori
M-am bătut în vatră
Cu hoarda
Ploilor de piatră,
C-am încălzit
Cu sângele-mi rănit
Pământul
(Ori poate-mi încălzii
Mormântul? !),
C-am fost o trestie
Cu-ndurerată pleoapă
În aer jumătate
Și jumătate-n apă.
Sunt fericit
C-aud cum sună-n față,
Prea tainic și integru,
Un cântec drag,
Atât de cunoscut,
Și că mă latră-n urmă
Cu cerul gurii negru
Prăpastia
Pe care zburător
O am trecut;
Că nu aurul eu număr,
Ci stelele din cer
Și-n lacrima de lut -
Străbunii.
Erou nu sunt,
Măriri nu cer,
Sunt fericit
Că n-am cântat păunii.


DESCRIEREA LACRIMII


Preafericitului Părinte Teoctist
Eu știu de la cei sfinți
Că Dumnezeu
Ne urăște cum suntem
Și ne iubește
Cum ar dori să fim.
Doamne, cum
Trebuie să viețuiesc eu
În lacrima ochiului meu,
Ca să birui fiara?!
Și cât de multă
Ar trebui să fie
Jertfa sângelui nostru
Ca să nu ne zbatem
Atât de singuri,
Atât de la marginea lumii?!
Auzi?! Rogu-Te încă o dată,
Ascultă încă o dată ce spun
Slujitorii Tăi pre pământ:
„Doamne, nu pedepsi România
Pentru păcatele fiilor ei“.


IN LIMBA TA


În aceeași limbă
Toată lumea plânge,
În aceeași limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poți s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.

În limba ta
Ți-e dor de mama,
Și vinul e mai vin,
Și prânzul e mai prânz.
Și doar în limba ta
Poți râde singur,
Și doar in limba ta
Te poți opri din plâns.

Iar când nu poți
Nici plânge și nici râde,
Când nu poți mângâia
Și nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în față,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.

ACESTIA SUNTEM NOI…


Aceștia suntem noi:
Buni cât se cuvine
În mijlocul răului.
Răi - niciodată.
Se miră noaptea
Că a clocit sub ea
Întuneric,
Dar au ieșit
Pui de lumină.

ACEASTA LUNA LINA


Această Lună lină
De nu va răsări -
În locu-i răsări-va
Lin chipul maică-mi.
Acest, o, glas al mierlei
Pe ram de va muți,
În locul lui suna-va
Sfânt glasul maică-mi.
Această punte, Doamne,
De se va prăbuși,
Întinde-s-or în locu-i
Mâini două-a maică-mi.


A CAZUT CERUL DIN OCHII TAI


A căzut cerul din ochii tăi
Și s-a fărâmițat.
A căzut de pe fața ta soarele
Și-a înghețat.
Încremenit e vântul cel răcoros
Fără harnicele tale mâini.
Căutându-te pe tine,
S-au tăinuit izvoarele-n țărâni.
Ca un pom doborât
Însuși graiul
Parcă se aude căzând.
Doamne, atât de singur,
Atât de singur
N-am fost nicicând!

A, IUBITE, A


- A, iubite, a,
Mai spune-mi ceva,
Că mi-i drag să-mi spui
Ce nu știu, drag pui,
Că mi-i drag să-ascult
De dragoste mult,
Haide, spune-mi cum se
Iubesc păsările.
- O, iubito, o,
Cred că tot ca noi:
Copacii bătrâni
Acasă rămân
Ca niște bunici
Cu puii cei mici
Care-n brațe-i leagănă
Până-i frunza galbenă.
Pe-urmă bat vântoasele,
Și nu-i nici o pasăre,
Pe-urmă le cad foile,
Se-nvelesc cu ploile.
Pe-urmă îi dor crengile
Și n-au ce să legene.

ACASA


Toamnă târzie
la noi la Lipcani,
rece ca sfecla de zahăr.
Mă trezesc dimineața
cu toate lăicerele casei pe mine,
ostenit de greul lor colorat.
„Mă temeam să nu-ți fie frig“,
zice mama.
Vin rudele să mă vadă,
vorbesc în șoaptă afară
ca la priveghi,
să nu-mi tulbure somnul
și țistuiesc pe cei mici
să fie cuminți.
Mă aplec să le sărut mâna,
ele și-o smulg îndărăt:
„Nu trebuie...“
rușinându-se de pământul
de sub unghii și din
crăpăturile palmelor.
O, neamule, tu,
adunat grămăjoară,
ai putea să încapi
într-o singură icoană.


NU, NU MI-E TOTUNA


Nu, nu mi-e totuna,
Dacă vii, dacă nu –
Eu strig soarele, luna,
Dar voiesc să vii tu.

Nu, nu mi-e totuna,
De-i mult dor, de nu-i mult –
Eu vorbesc cu furtuna
Dar pe soare-l ascult.

Nu, nu mi-e totuna,
Dacă ești sau nu ești.
În tăcerea mea una
Ară șapte nădejdi.


REAPRINDETI CANDELA


Reaprindeți candela-n răscruce
Lângă busuiocul cel mereu—
Degerat la mâni si la picioare
Se întoarce-acasă Dumnezeu.

Doamne,Cel din slăvi creștine
Ce păcate oare-ai săvârșit
Că te-au dus acolo si pe Tine
In Siberii fără de sfârșit ?!

Refren:
Toate le ierti,
Doamne de sus,
Cu blândețe măreață
Chiar și pe cei care te-au dus
In Siberii de gheață


Ninge frigul și pustiul plouă
Degerată-mi este inima
Doamne,bine nu ne-a fost nici nouă
Fără sfatul și lumina Ta

Doamne, intră și-n a mea chilie
Si-amândoi, răniți și înghețați
Să ne încălzim cu bucurie
Unul lângă altul ca doi frați.

Refren.
Toate le ierti,
Doamne de sus,
Cu blândețe măreață
Chiar și pe cei care te-au dus
In Siberii de gheață.

Text postat de nicolae tudor
Date despre autor
Data nasterii:
Locul nasterii:


Poetul Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, în satul Pererita de pe malul stâng al Prutului, fostul județ Hotin, se naște Grigore Vieru în familia de plugari români a lui Pavel și Eudochia Vieru, născută Didic.

1950
Absolvește școala de 7 clase din satul natal.

1953
Termină școala medie nr. 2 din orășelul Lipcani. Ani desculți și flămânzi.

1957
Debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, “Alarma”, care este apreciată de critica literară drept un început de bun augur.

1958
Absolvește Institutul Pedagogic „Ion Creang㓠din Chișinău, Facultatea Filologie și Istorie.

Din cauza lipsurilor materiale este nevoit să abandoneze periodic cursurile.

Apare a doua culegere de versuri pentru copii, Muzicuțe. Se angajează ca redactor la revista pentru copii “Scânteia Leninistă”, actualmente “Noi”.

1959


1960


8 iunie. Se căsătorește cu Raisa, profesoară de română și latină, născută Nacu.

Redactor la revista “Nistru”, actualmente “Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova.

16 iunie. Se naște primul copil al familiei Vieru - Teodor.

1960-1963


Redactor la editura “Cartea Moldovenească”.

1961


La editura “Cartea Moldoveneasc㔠îi apar două plachete de versuri pentru copii:

“Făt-Frumos curcubeul” și “Bună ziua, fulgilor!”.


1963


Apar două cărți pentru copii: Mulțumim pentru pace (versuri) și Făgurași (versuri, povestiri și cântece).


1964


Revista Nistru publică poemul Legământ, dedicat poetului nepereche Mihai Eminescu.


1965


Prefațat de Ion Druță, apare volumul Versuri pentru cititorii de toate vârstele, volum pentru care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii și tineret (1967).

La 29 iunie. Se naște al doilea fiu, Călin.


1967


La editura Lumina i se tipărește culegerea pentru copii “Poezii de seama voastră”.

Revista Nistru publică poemul “Bărbații Moldovei” cu o dedicație pentru „naționalistul“ Nicolae Testimițeanu. Întregul tiraj este oprit, dedicația scoasă.


1968


Se produce o cotitură logică оn destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice “Numele tău”, cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică. În chiar anul apariției devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană post-belică.


1969


Tipărește “Duminica cuvintelor” la editura Lumina cu ilustrații de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de preșcolari, care a devenit „obligatorie“ în orice grădiniță de copii.


1970


Editura Lumina scoate de sub tipar Abecedarul, ai cărui autori sunt Spiridon Vangheli, Grigore Vieru și pictorul Igor Vieru. S-a dat o luptă aprigă de câțiva ani pentru apariția lui, luptă în care s-a angajat și învățătorimea basarabeană, lucrarea fiind considerată naționalistă de către autorități.

Apare volumul selectiv de versuri pentru copii “Trei iezi”. La numai câteva zile după apariție, în urma unui denunț, este retras din librării pentru poemul “Curcubeul” în care s-a găsit „ascuns“ - Tricolorul Românesc.


1971


La editura Cartea Moldovenească, în colecția Miorița, apare placheta Versuri, cu o prefață de George Meniuc.


1973


Grigore Vieru trece Prutul оn cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei “Secolul XX”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu.

Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec.

Se întoarce la Chișinău cu un sac de cărți. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire: „Dacă visul unora a fost ori este să ajungă оn Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul“.


1974


Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitație oficială din partea Uniunii Scriitorilor, căreia poetul оi dă curs. Vizitează Transilvania, însoțit de poetul Radu Cârneci.

Apare volumul de versuri lirice “Aproape” cu ilustrații color de Isai Cârmu.


1975


La editura “Lumina” apare cartea pentru cei mici “Mama” ilustrată de Igor Vieru.


1976


Editura “Lumina” lansează volumul “Un verde ne vede!”, pentru care poetului i se decernează Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978).


1977


La invitația Uniunii Scriitorilor din România vizitează, împreună cu soția, mai multe orașe din România: București, Constanța, Cluj-Napoca, Iași.


1978


Prin apariția la editura Junimea din Iași (director Mircea Radu Iacoban) a volumului “Steaua de vineri”, cu o binecuvântare de Nichita Stănescu, este ruptă gheața tăcerii între scriitorii români de pe ambele maluri ale Prutului.

Apar “Clopoțeii” - o culegere de cântece pentru copii de Iulia |ibulschi pe versuri de Grigore Vieru.


1980


Copiii de la grădinițe se bucură de o nouă apariție — “Abecedarul pentru preșcolari”

Albinuța -, ingenios ilustrat de tânărul pictor Lică Sainciuc.

“Fiindcă iubesc”! - o nouă culegere de versuri lirice, bine primită de cititori și de critica

literară.

“Să crești mari!” - culegere de cântece pentru copii.


1981


La editura Albatros din București (director Mircea Sântimbreanu), în colecția “Cele mai frumoase poezii”, apare o selecție din lirica poetului sub numele “Izvorul și clipa”, cu o prefață de Marin Sorescu.


1982


Este lansat filmul muzical pentru copii “Maria Mirabela” al eminentului regizor Ion Popescu

Gopo. Autorul muzicii - Eugen Doga, autorul textelor pentru cântece - Grigore Vieru.



Moare mama poetului, Eudochia. Înmormântarea se face cu preot — lucru aproape condamnabil оn acele timpuri.


1983


La editura “Literatura Artistic㔠din Chișinău apare cartea “Taina care mă apără”. Primele accente profund sociale în creația poetului se fac simțite în poemele “Un secol grăbit”, “Imn globului pământesc”, “Poetul”.


1984


Poetul își adună cele mai frumoase poezii și cântece, medalioane, secvențe publicistice în volumul “Scrieri alese”, prefațat de cel mai de seamă critic și istoric literar al Basarabiei, Mihai Cimpoi.

Versurile noi pe care poetul le-a inclus оn “Scrieri alese” (Ascultați, măi copii, Floarea soarelui, Despre fericire) au în majoritatea lor un caracter social.

De aici încolo, artistul, obligat de condițiile social-politice, devine un poet tribun. Într-un interviu el mărturisește: „Eu sunt un poet liric, chiar tragic, prăpăstios. Abia aștept ca lucrurile să se reașeze оn matca lor, pentru a reveni, la chemarea mea firească, la poezia lirică“.

Apare un studiu semnat de Mihail Dolgan, “Creația lui Grigore Vieru în școală”.


1985


Poetul împlinește 50 de ani. Dorește cu această ocazie să facă un spectacol literar-muzical la Palatul Octombrie (azi “Palatul Național”). Spectacolul este interzis la cel mai înalt nivel.


1987


“Poftim de intrați” - o altă culegere de cântece pentru copii, realizată de aproape toți compozitorii basarabeni care scriu pentru copii. Pentru prima oară Grigore Vieru se lansează și ca autor de melodii pentru copii.

La editura Literatura Artistică apare cartea de versuri, creionări, interviuri, note, intitulat㠓Cel care sunt”.


1988


În săptămânalul “Literatura și Arta” apare primul text poetic post-belic tipărit оn Basarabia cu

litere latine semnat de Grigore Vieru.

I se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen. În același an apare cartea de versuri “Rădăcina de foc” la Editura Universul din București (director Romul Munteanu). Culegerea Ramule-neamule cu muzica Iuliei |ibulschi pe versuri de Grigore Vieru apare la editura Literatura Artistică.


1989


Este ales deputat al poporului. Adunând în jurul său pe cei mai populari interpreți și compozitori de muzică ușoară din Basarabia, poetul întreprinde un turneu оn Moldova de peste Prut. Artiștii sunt primiți cu lacrimi оn ochi.

Iese de sub tipar “Culegerea de versuri, cântece, aforisme și publicistic㔠- Cine crede.


1990


Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române. La editura Hyperion apare cartea pentru cei mici “Frumoasă-i limba noastră”.


1991


Membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii. La editura Orient-Occident din

București apare volumul “Hristos nu are nici o vină!”, cu o prefață de Carolina Ilica și o

postfață de Dumitru M. Ion.


1992


Academia Română оl propune pentru Premiul Nobel pentru Pace.

La Electrecord, București, apare discul de cântece “Răsai”, realizat împreună cu marii dispăruți: Doina și Ion Aldea-Teodorovici.

Casa de discuri din Moscova scoate “Cântece” de Anatol Chiriac pe versuri de Grigore Vieru.

La Electrecord apare discul “Versuri” in lectura autorului. I se conferă titlul onorific “Scriitor al poporului din Republica Moldova”.


1993


Este ales membru corespondent al Academiei Române. La editura Porto-Franco, Galați, apare cartea de versuri “Curățirea fântânii”. (Selecție și aprecieri critice de V. Pâslaru, postfață de V. Crăciun).


1994


La editura “Scrisul Românesc” din Craiova apare volumul “Rugăciune pentru mama”, prefațată de Tudor Nedelcea.

Apare “Doinatoriu” de Tudor Chiriac - o tulburătoare creație muzicală, una dintre compozițiile fundamentale ale muzicii basarabene, in care compozitorul reușește să ridice doina la nivel de oratoriu. Majoritatea versurilor aparțin lui Grigore Vieru.



Aprilie - Venirea la putere a Partidului Agrarian care renunță la Imnul de Stat “Deșteaptă-te, române”.

Este anunțat un concurs pentru un nou imn. Poetul publică оn revista “Literatura și Arta”, in câteva numere la rând, următoarele: „Dreptatea istorică va blestema poeții și compozitorii care vor indrăzni să ridice mâna asupra Imnului Național “Deșteaptă-te, române!”, cocoțându-se ei în locul strălucirii și necesității lui istorice“.


1995


Cu ocazia implinirii vârstei de 60 de ani este sărbătorit oficial la București, Iași și la “Uniunea Scriitorilor din Chișinău”.

În același an, poetul este ales membru al Consiliului de administrație pentru Societatea Română de Radio-difuziune.

Apar două studii dedicate poetului: “Poet pe Golgota Basarabiei”, semnat de Stelian Gruia, tipărit la editura Eminescu, și “Grigore Vieru omul și poetul” de Fănuș Băileșteanu, la editura Iriana, București.

Culegeri din lirica și poezia sa pentru copii au apărut de-a lungul anilor оn Franța, Rusia, Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia, Georgia, Armenia, Macedonia, Bulgaria, Bielarus, Tadjikistan, Azerbaidjan, Kârgâzstan și оn alte țări.


1996


Este decorat cu Ordinul Republicii. Laureat al multor publicații din România.


1996


În Ziua Duminicii Mari (Rusaliile), poetul pune o piatră funerară comună (pentru mama și pentru el) pe mormântul mamei cu următoarele epitafuri dăltuite de sculptorul Tudor Cataraga оntr-o piatră simplă de Cosăuți: „Pierzând pe mama, îți rămâne Patria, dar nu mai ești copil“, iar pentru sine: „Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi“. Sensul epitafului său poetul l-a explicat оn felul următor rudelor, elevilor și consătenilor adunați оn cimitir: „A fi simplu nu este o treabă ușoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puțin în fiecare zi, în numele celor mulți, până când te preschimbi оn iarbă. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?!“

Se turnează un film documentar (scenariu Dumitru Olărescu, regizor Mircea Chistrugă, operator Andrei Calașnicov) despre “Viața și activitatea lui Grigore Vieru”.

Editura Minerva din București scoate de sub tipar in una din cele mai prestigioase colecții “Biblioteca pentru toți!” volumul selectiv de versuri, aforisme și confesiuni cu titlul “Văd și mărturisesc”.


1997


Editura Litera din Chișinău lansează volumul antologic “Acum și in veac” (Colecția: Biblioteca școlarului).


1999


La aceeași editură apare “Strigat-am către tine” (Colecția Biblioteca de aur).

La editura Edit Press din Galați apare volumul de versuri “Izbăvirea”.

Tot in acest an apare un CD, Chișinău—București, cu “Zece cântece pentru copii” de Gr. Vieru. Muzica: Nicolae Caragia, interpretă: Emy Cibotăraș.

La Grupul Editorial “Litera” apare ediția a II-a a cărții “Acum și in veac” (Colecția Biblioteca școlarului).


2000


Este decorat cu Medalia guvernamentală a României “Eminescu” - 150 de ani de la naștere.

La Grupul Editorial “Litera” apare ediția a III-a revăzută și adăugită a cărții “Acum și in veac” (Colecția Biblioteca școlarului).


2001


La editura Litera Internațional și Grupul Editorial Litera apare ediția a IV-a, revăzută și adăugită a cărții “Acum și in veac” (Colecția Biblioteca școlarului, serie nouă) și ediția a II-a revăzută și adăugită a cărții “Strigat-am către tine” (Colecția Biblioteca de aur, serie nouă).


2002

Pagini
Speciale (I)


La editura Litera Internațional – Volum Ontologic de autor 550 pagini – “Cartea Vietii Mele” (Colecția Biblioteca de aur, serie nouă). Cartea va apare în viitor și pe Internet.
 
             
Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23938
Comentarii: 120164
Useri: 1424
 
 
  ADMINISTRARE