FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
scrieri
de  EMIL BRUMARU
 
SONETUL VECHIULUI COTOI


Crin întărcat mi-e dragostea de-acuma?
Chiar dacă-ti pipăi soldul, sînul, ceafa,
În gură nu-mi mai plescăie lin apa,
Pe creieri mă apasă-n creturi bruma.
Sînt prea sătul sau e-o nevolnicie
De vechi cotoi blazat în bleu smîntîne?
O, doar cuvîntu-n lobodă-mi rămîne,
Mîna-mi vioaie-i. Sufletul meu stie
O mie de palate si-altă mie
De melci mirifici, de izvoare-ovale.
Asează-te-n genunchi si-a tale sale
Îndoaie-le. Clădesc o-mpărătie
De vorbe dulci ce-ti umplu pîn'la greată
Cu fluturi sparti de raze-ntreaga viată!

PROZA DIN POEM (I)


Se făcea că înnebunisem, sau, mă rog, era cît pe ce să devin balamucalgiu, tratat cu dusuri scotiene, bătăi în cap, sistematice, cu-o măturică de cimbrisor înmuiată în tuică de mure, bălăcit total (eventual numai picioarele... membrele, vai, inferioare) într-un hîrdău cu doagele îmbătrînite-n cercurile ruginite de plictiseală. Mă dilatasem brusc în casa (îmi plăcea să am una cu patru camere, fix patru, cîte încăperi are si inima, bucata aia ciudată de carne, pompînd viata: sistolă, diastolă etc.), în proprietatea privată a... sufletului meu închis. Si, iată, bolovanul se-nmuiase în roua nostalgiei giugiulite de zefiri inventati, desigur, de zînoaice bulbucate lumesc în locurile divinizate-n cărtile cu poze ale copilăriei mele desuchiate de-o imaginatie hip-hop! Zgriptorii, la datorie, constiinciosi, căscau pliscuri ferestruite în sapte perechi de dinti, încercau să-mi sfîrtece bucătica de luciditate rămasă. Si-am scăpat, am scăpat, fugind ca bezmeticul, sumar îmbrăcat, probabil în pijama... aveam si tulburări de memorie, de olfactie, de... soldologie. Cîte coapse scapără o iubită ideală? Două, trei, patru, cinci? (Principalu-i că le ondulează.) Am luat-o razna pe ponoare-ntomnate, mocirlite-n ploi cu dichis: pic, pic, pic... dar stropii chibzuiti chinezeste-n crestet se lătiseră-n firfirici, în... aia... letcaie, iarăsi letcaie... Si se săltase mercurul unei melancolii de plantagenet prăbusit între plătagini, fiindcă-mi cheltuisem, absolut perdant, bugetul, ocrotit un timp la bancă, apoi scos pe de-a-ntregul si dizolvat în speculatii păguboase cu fluturii paraginilor liliachii ale maturitătii absurde...

PROZA DIN POEM (II)


Se făcea că mă-mpotmolisem la cîrciuma "Pirat". Undeva, vizavi de Palatul Culturii, de fostul Tribunal, într-o curte minusculă, cu fratii de năzdrăvănii duioase, la o masă de lemn, în scaune cu paispe picioare - patronul le construise asa din cauză că tuturor clientilor li se rupea în paispe, declamau mereu sintagma asta bizară. Odată, exasperat, ne-a întrebat: în fond de ce nu vi se rupe-n treispe, în cinspe etc. Am tăcut mîlc. Nu stiam! Deci adăstaserăm acolo, ne băteau, ne tăiau venele, mintile, afectiunile secrete, totul, ne hăcuiau orologiile stricate ale Paltului, harcea-parcea si... alcoolizati autumnal, număram fir cu fir nalba pustiită de brume, sopîrlele încretite de frigul luminii albe, reci... si bolboroseam ca-n somn... si pipăiam peretii, doream adînc
să-i jupuim de razele turtite pe ei, lipite, una cu tencuiala... Ascultam (eu, medicinist ratat, cu stetoscopul!) canarii din colivii, buldogii de faiantă, încremeniti în mîrîituri sfioase. însă poezia se termina-n opt versuri. Cîntecel, ce mai tura-vura. Plecam profund nedumeriti de insurectia severă a anotimpului.

SCRISOARE AMELIORATA (1977)


Serbane, icră veche,
în ce tristeturi zaci,
Putinde la o leghe
Ca nimfele-ntre craci?

Balena, oh!, balena
Numită Moby Dick
(Si mă apucă jena
Că trebuie să-ti zic.)

Pluteste pe oceane,
i-e foame de harpon!
Trezeste-te, Serbane,
Roz nod de bulion,

Pupă cuvîntul, dulce.
Zdrobit sub iederi moi,
Tu limbii tîta zmulge
Si-o dă la martofoi.

Si lasă, lasă, lasă,
Să-ti cadă în amurg,
Pe fetele de masă,
Roua lui Demiurg...

CINCI DISTIHURI ECHIVOCE


Hai să-ti fac destăinuiri!
Am iubit cîndva un flutur.

El, cu aripi de te miri
Cum de poate duce ciuturi

(Căci erau asa subtiri!)
De vreo sase-sapte puduri.

Eu, extatic de-ngîmfat
Că îl pot trînti în pat,

Să ne fim o clipă miri.
Hai să-ti fac destăinuiri...

SA NU UIT CA SINT POET


Poetului îi sade bine
Să fie trîndav, bleu si pur.
Mînînce miere de albine,
Beie din sticle bors de-azur.

îmbuibă-se printre chiftele,
Cu tîrtite de fluturi moi.
Poetul trebuie să-si spele
Zilnic picioarele-n oloi.

Și mîinile în lapte dulce,
Și fata-n bulion de crin.
Dînsul de-a pururi va să-si culce
Pe plusuri trupul longilin.

Să nu citească, să nu scrie,
Ci numai doar poet să fie,
Cu papanasi la pălărie
Și c-o iubită fistichie
Ce are sîni cît garderoba
Și coapsele cît Europa!

SCRISOARE PENTRU SERBAN FOARTA (1977)



Să stai închis în casă
Si să călătoresti
Pe latele atlase
Cu ape fără pesti.

Meridiane fine
Si negre să străbati
Ca-n frageda vechime
A marilor bărbati.

La Poli să-ti cadă gîndul
Asemeni unui ban
Pe care, ani de-a rîndul,
Să-l cauti prin vulcani.

Corăbii largi cu boabe
De aur să aduci,
Făcînd păcate grave
în umbra Sfintei Cruci.

Si să te-ntorci acasă,
Viteaz, ca să privesti
Pe latele atlase
Cu ape fără pesti...

CRINI RAI


Rodul săptămînii
Cade-n palma mîinii

Si mi-l iau, răi, crinii
Si mi-l duc departe,

Roua mi-o desparte
De cîntec si carte,

Lumina mi-o plimbă
Pe-o ulită strîmbă,

Flaut schimbă-n drîmbă
Tipînd a rusine,

Si-mi rupe din mine
Aripile fine...

DISTRUGEREA FLUTURILOR


Printre multe, dulci virtuti
Ai si-aceea să săruti
Pe ochi fluturi surdo-muti,

Rătăcind din miez în miez,
în sălbatice cirezi,
înspre-amurg dinspre amiezi,

Si să-i pipăi între-aripe
Pînă ce încep să tipe.
De plăcerea clipei tiple

în care trupul si-l frîng.
Apoi vin rîme si-i strîng
Sub pămînt, în raftul stîng...

SCRISOARE


Cum se aude pe ciment o bilă,
Rostogolindu-se,-mi topăie clipa
Pe creierii botiti. N-ai tiv de milă.
Rîzi că-s pocnit în crestet cu
aripa
Gînsacilor. îti foloseste trupul,
Atîtea-ntortocheri si dîmburi
calde,
Dacă-l topesti, departe,-n ceaiuri
fade,
Sorbite-n buze blegi, guri fără
scrupul,
De niste popîndăi, de niste
broaste!
Ce freacă lacuri limpezi în
gargara
Lor putredă? Te-afunzi încet în
mlaste
Găinătate. Fluturii duc seara
Să-ti moară între sîni, iar
dimineata
Scălîmbăie-n patul surpat Paiata!


DEODATA


Deodată, se zbate pleoapa
Zidului de cărămidă.
Nici un înger nu mai stie
Usa grea cum s-o deschidă,

Spre-a fugi în zori prin ierburi
Vinetii sub cerul tare.
Izurile-nnoadă fluturi,
Rîmele surîzătoare-n

Bot beau apa roz din ciuturi
Lîngă santuri verzi de-obidă.
Deodată se zbate pleoapa
Zidului de cărămidă...

CLIPA CEA LENTA


Fără-ndemn intrăm în toamna
Cîntecului plin de frică.
Nici o aripă de înger
Aerul nu-l mai despică.

Mîna spre pămînt se lasă,
Pipăie-ntre ierburi rana
Larg deschisă. De sub pietre
Serpi clociti prelingu-si zeama

Ce-o sorbim c-o poftă veche
Pînă mintea ni se strică.
Fără rost intrăm în toamna
Sufletului plin de frică...

DE SPUS LA GURA SOBEI SI-A iubitei (1)


îngerii dau foc la case
Sfintilor să le-amiroase
Dulce,-n raiuri de mătase,
Sufletele noastre grase.

Si fecioarelor zmulg sînii
Fiindcă-s prea zemosi si-n pîlnii
îi storc pe felia pîinii
La sfîrsitul săptămînii.

Si ademenesc pe jaruri
Coapse largi, spre-a urca daruri,
Tăvălite prin măraruri,
Tie, Doamne, Doamne, Doamne!


DULCI DISTIHURI PENTRU PRIETENUL DE TAINA


Cel care-mi bagă-n spate un cutit,
Binevenit fie si fericit!

Si-asa mi se părea trupul prea greu,
Si-asa nu mai stiam dacă sînt eu

Sau altul se preface a-mi trăi
Zilele vechi în săptămîna gri.

Binevenit fie si bucuros
Că zac, parc-adormit cu fata-n jos,

Visînd la ce se-ntîmplă pe pămînt.
întruna-i voi cînta sufletul blînd

Aceluia ce-mi bagă un cutit
în spate. Fie vesnic fericit!

RUGACIUNE LAICA


Doamne, nu mă istovi
Fără rost, du-mă-n lumina
Caldă-a miezului de zi,
Mîngîie-mi fata si mîna,

Caută-mi prilej de casă
într-un rai, să stau la masă
Lîngă blid, coapsă voioasă
Miscîndu-se sub mătasă,

Pînă roua-mi va prii
Iarăsi, dulce ca smîntîna.
Doamne, nu mă părăsi,
Mîngîie-mi sufletul, mîna...

CANTEC



Era spre seară. Mai putea
Să-și ducă sufletul în spate?
Picioarele slăbite-abia
Lipeau pe praf tălpile late.
Dar gleznele-i vibrau subțiri!
I le-ngrijea roua de cînd,
Printre șerpi, arbori și zefiri,
Carnea și-a rupt și, surîzînd,
în truda și în joaca sa,
A strîns de jos razele sparte.
Era spre seară. Mai putea
Să-și ducă sufletul în spate...

CANTEC DE TOAMNA



Blînd clătinat pe marile cîntare
în toamna asta fără de folos,
Nemaiiubind, cu actele pierdute,
Eu, care nu mai stiu să scriu frumos,

Si-mi clipocesc în suflet untdelemnuri
Stoarse secret si surde bulioane,
Renunt; copilăros de ce să caut
Mingi chiflicite putred prin burlane?

Si cărei vidme dulci i-as mai trimite
Plicuri lipite cu albus de ou?
Brumele-si pun în pieptul meu urechea:
Lămpi moi se surpă c-un suav ecou...


ELEGIA SIFONULUI FARA BUL-BUCI


Mi-e dor de-o pi##a rinceda, de tara,
uitata pe o prispa-n luna mai...
As vrea sa suflu-n ea ca într-un nai,
dar cine-a mai cintat la o jumara?

Daca se poate-as vrea sa fie trista,
cu mult breton si-o tira de zuluf:
cind intru-n ea sa zica „Of!“ si „Uf!“,
cind ies tiptil, sa fluture-o batista

ca fetele uitate pe peron
cind iese trenul cu recruti din gara...
O, Beatris, Ofelie, Tamara!
De ce stau parasit ca un sifon?

OMAGIU POSTEI ROMANE


As vrea sa te gatesc în asta-seara,
în sosuri roz, cu franjuri de aspic,
sa-ti pun chilotii galesi într-un plic –
chilotii de mãtase nuclearã...

Si, dupa ce-i va stampila în graba,
postasul va veni cu ei în cioc,
sa-mi strige de la usã, cioc-cioc-cioc,
cã toatã postarimea face l#b#

din pricina parfumului pervers
si ca doi tineri au fãcut explozie.
Hai, nu te-ascunde, proasto, dupã bozie,
ca mi s-a aplecat de-atîta vers!

SONETUL EXTRACTULUI DE LUNA


Jur pe dovlecii mici, cu vrejul mare,
Pe castravetii moi, cu ochi de bou,
Ca de-o s-apari la noapte pe carare
O sa-ti predau algebra pe popou,

O sa-ti extrag din pulpe radacina
Triunghiului micut, cu carliont,
L###ic violaceu, precum glicina
Ce-atarna pe casuta doamnei Bleont.

Drept pentru care,zau,in asta-seara,
Te rog sa nu porti nici jerseu si nici ciorap,
Ci doar atica fina, de Tamara,
S-o-nfasur pe mosorul ciortai-crap.

Hai, vino, daca poti, fara de frica,
Sa-ti torn extract de luna-n pasarica

NUMARATOARE PENTRU PUSTOAICE SI BABALACI


elefantul
da
din
trompa
strada
garii
da
din
pompa
avionul
da
din
bomba
insa
nimeni
nu
sucomba

AMNEZIE


daca iei o portocala
si-o dezbraci in pielea goala
ca sa-i vezi miezul adanc
peste care ingeri plang
cu capsune-n loc de ochi
si aripi de foi de plopi
se intampla sa uiti totul...

ELEGIE


o, vechi si dragi bucatari de vara
simt iar in gura gust suav de-amiaza
si in tristetea care ma inconjoara
din nou copilaria mea viseaza:
ienibahar,piper prajit pe plita
pesti grasi ce-au adormit in sos cu lapte
curcani pastrati in zeama lor o noapte
spre o delicatete infinita
ciuperci cat canapeaua,in dantele,
icre cu bob balos ce ochiu-si casca
aluaturi tapisate crescand grele
intr-o dobitocire ingereasca,
de ou de melc,inlacrimate dulce,
mujdeiuri ireale,sunci gingase
cand sufletu-n mustar vrea sa se culce
si-n ceainice vadindu-si eminenta
prin fast de irizari si foarte fine
ceaiuri scazute panala esenta
trandafirie-a lucrului in sine!

Text postat de nicolae tudor
Date despre autor
Data nasterii:
Locul nasterii:
 
             
Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE