FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
VERSURI
de  SERBAN FOARTA
 
SANSONETA SANSEI


Caută-ți șansa,
mătușă, cu ansa
de cupru sau staniu
(ce bîțîie straniu,
pe axă, ca acul
busolei); întreabă,
'nainte de-o treabă
sau alta, zodiacul;
apropie-ți scopul
cu horoscopul;
încrede-te-n globul
de sticlă și-n fusul
maicii Omida,
expert în adusul
acasă,-n pofida
a toate și-a toți,
al domnilor soți
sau, numai, amanți...
Încrede-te-n ansă
și-n necromanți:
cheam-o, în transă,
pe Iulia Hasdeu
și-ntreab-o pe unde
întîrzie al tău
și dacă se vede
cu una, Ortansa,
din Rușii-de-Vede?...
Întreab-o (pe unde
ce par anormale,
de paranormale
ce sînt) cînd și unde , -
iar ea-ți va răspunde
îndată, cu ansa...

O CALE-N DAR



Dac-am scri cu miez de pîine
fără vină sau prihană,
literele, pînă mîine,
păsărilor le-ar fi hrană.

Păsărilor, le-ar fi hrană
litera din miez de pîine
fără vină sau prihană, -
dac-am scri de azi pe mîine.

Dac-am scri de azi pe mîine,
fără vină sau prihană,
litera din miez de pîine
le-ar fi păsărilor hrană.

*

Dac-am scri cu pietricele
de culoare gri, ca scrumul,
n-am citi decît în ele,
care ne arată drumul.

Scrisul nostru-ar fi chiar drumul
însemnat cu pietricele
de culoare gri, ca scrumul, -
dacă n-ar fi ca, pe ele,

de culoare gri ca scrumul,
ploaia lungă să le spele,
destrămîndu-ne tot drumul
presărat cu pietricele.

CRACIUNUL


Îndeobște, cădea
tot în zile de lucru:
nici un fulg nu cădea,
nici un înger volucru
nu foșnea în azur, a
pînzeturi străalbe;
mai cu seamă, glazura
și florile dalbe
lipseau; cînd și cînd
ploua friguros
zile-ntregi, nopți la rînd,
într-un neriguros
peisagiu lichid...
Se știa că-i Crăciunul,
sub becul livid,
cînd intra cu crăci, unul
sau altul, din curte
furate, la ora
stingerii, - scurte
ca-n toate azilele;
în nici un caz, după
rația de supă
sau micul dejun:
erau altele zilele-n
cinstea căròra
pe coaja de pîine
se dădea cu magiun...


Fericiți cei ce mîine
își au primul Crăciun!


VIIATA LUMII



Tare ne zgîndără
soartea cea luzără:
unde mai sîntără
ăia dă fusără?

Mult au mîncatără,
mult au băutără,
mulți le-au cîntatără
din alăutără.

Laur și iederă
pă frunte-și pusără,
aiere-și deteră
pînă apusără.

Lidăr sau lidără,
cășile,-n jenăre,
le-au învelitără-n
postăre, benăre, -

pe care vîntu le
rupe sau zgîndără,
neîntrebîndu-le
ce-or fi făcîndără

ăia dă-și pusără
mutra pă dînsele...
Soartea cea luzără
ne toacă pînzele, -

tare ne zgîndără
și ne tot buzără:
p-unde mai sîntără
ăi dă tot fusără?

DIDACTICA PARVA



Să nu rupi, copile, cartea,
că pe carte mult o doare;
iar de-o s-o jupoi de partea
cartonată, cartea moare.

N-o mai trage de copertă,
fi'ndcă fără ea o carte
e-un vapor fără covertă
ce n-ajunge prea departe,

fi'ndcă în lăuntru-i plouă,
iar matrozii-o să te certe
că le-ai rupt coverta-n două,
că, la carte, n-ai coperte.

De-i pe gratis ori de-o cumperi,
fă-i învelitori de plastic
cum au paginile scumpe
din dosarul cu elastic,

care cîntă ca o coardă
de chitară, dacă-l tragi...
Nu fă ca barbara hoardă
a colegilor tăi dragi!

Sau îmbrac-o într-o pînză
a vreunei perini vechi;
nu-i fă pete de osînză,
nu-i fă paginii urechi;

nu le pune cozi, nici coarne,
voievozilor din ea,
dacă nu vrei să te toarne
profei tale, careva.

Nu strivi, precum Ion Creangă,
între filele de glorie,
musca, - dacă, de pe bancă,
zboară-n cartea de istorie.

Să nu joci cu dînsa mingea,
sau s-o iei la ochi cu piatra,
pînă nu treci într-a V-a
dintr-a IV-a.

SFATURI PRACTICE


N-o fă pe nebunul:
pune-ți femeia
(cît nu-i vine toamna)
la treabă, cu unul
ce-o face,-n Nemeia,
pe leul; iar perna
împarte-o cu doamna
Hydră din Lerna!
Altminteri, nu-i cazul
să vînturi Caucazul
pleșuv, după vulturi
și alte jivine
semidivine
și nesătule,
ce n-au loc pe pulturi.
Ia-n locație bovine,
iar bălegarul
vinde-l cu carul,
cui n-are destule
îngrășăminte, -
căci ni se schimbă
(mai mare jena!)
glia-n coclaur.
Scoate-ți din minte
greaca veche, ielena
iepòcii de aur;
ia-ți un centaur
ca alde Chiròn,
să te-nvețe o limbă
mai neolitică, -
și intră-n politică,
domne baron!

ET CHATERA


Făt-Frumos venea, în ceată
sau fără suită,-n tîrg,
pe cal alb, cînd da în pîrg
dragostea, mult mai înceată


pe atunci, decît e azi
cînd, în loc să-l tot adaste,
triste,-ncercănate, caste,
pe aleea dintre brazi


(brazii albăstrind în parcul
urbei X, pe-al căror trunchi
Àmor scrijela,-n genunchi,
inimi dulci pe care arcul


său le săgeta subit),
ori să scrie sau adaste,
îndelung, misive caste
către (sau de la) iubit, -


suspinîndele copile
scriu e-mail-uri peste tot,
iar acelea care pot,
SMS-uri, pe mobile,


care nu răspund încet
ca pe timpuri, ci-ntr-o clipă...
Dragostea se înfiripă
ideal, din chat în chat.


MICA TIGANIADA
(Șerban Foarță & Andrei Ujică)



Trec țigani pe drum,
Drumu-i plin de fum,
Fumu-i plin de scrum,
Foc ardea!

Vai țigani, țigani,
Gipsies și gitani,
Fără cer și ani,
Trec pe drum!

Țigănie, rai
Rai care erai
Caravan serai
Acadea.

Raiul meu beteag,
De pe alt meleag
Cât îmi ești de drag,
Nu știu cum.

Trec țigani prin colb
Colbul este orb,
Orbul e un corb,
Giacardea.

Cade seara-n câmp,
Soarele-i scălâmb,
Cortul este strâmb,
Foc ardea.

Fac țiganii foc,
Focu-i la mijloc,
Fete cu ghioc.

Și cu cărți de joc,
Hai, noroc, noroc,
Vino la soroc.

Vino să-ți ghicesc,
Cărțile vorbesc
Și nu ne mințesc,
Giacardea.

Fată de caro,
Sub cer indigo,
Să-ți spun încotro
Foc ardea.

Că mulți ani s-au scurs
De când el s-a dus
Cu un pui de urs
Pe un drum.

Cu belciug și lanț,
Fără nici un sfanț,
Spre un târg bizanț,
Foc ardea.

Zaiafet acum,
Lăutari duium,
Numai tu nicicum,
Giacardea.

Noaptea de-ar veni,
Pe pământul gri,
De ne-ar adormi,
Orișicum.

O, dar azi, dar azi,
Ceru-i de atlaz,
Soarele-n extaz.

Ei se duc la pas
Spre un alt popas,
Șatră de pripas.

Până nu-i mai vezi,
Până nu-i mai crezi
Și din ochi îi pierzi.

Printre cețuri verzi,
Cețuri de livezi,
Vezi că nu-i mai vezi.

Giacardea, cardea,
Gialino mura,
Gia mura, mura,
Ce mișto...

RETETA FERICIRII


Îți spun și matale:
mănîncă petale
de vegetale
și ce-o mai fi-n pomi;
mănîncă rizomi;
duminica, lisă
de muguri de tisă
și spori de ciuperci;
fă-ți, lunea, un terci
de hrișcă, iar joia,
nu uita soia.
Consumă-le calm
cum, frunza de palm,
girafa și havării
ei, la Discovery ...
Dacă n-ai așa gît,
nu-ți rămîne decît
să te saturi cu iarbă:
n-o pune să fiarbă,
căci, pînă se-ntunecă,
burta o rumegă...
Iar ție, beteagul
de cîtemai boalele
și preanerumenul,
ți se-mproaspătă cheagul,
care face ca rumenul,
ciurul și foalele
zise foios ,
să-ți umble voios,
nu anevoios,
ca pînă acum, -
de nici nu simți cum.

TREMOLO


Ferice de greierul
carele,-n creierul
verii, dă tonul
la cîntec și-o ține
așa mult și bine, -
ca,-n gramofonul

Columbia, o placă
de smoală opacă,
dar muzicală...
Ferice de cine
te-ngînă pe tine,
tandră cigală!

Fericiți cei ce hangu-i
țin gîzei exangui
cu un creion
tăiat, fără trudă,
din trestie crudă, -
ca Anacreon!

Ferice de cei
ce,-aidoma ei,
în tremuru-i mic,
zimțează rotițele
nopții, sub vițele
verzi, cu nimic!

DEPLASAREA SPRE GRI


Nemaiintegru,
regele negru
se dezînnegrea,
în vreme ce, calp,
omologul său alb
se tot înnegrea.
Când dezînnegrirea
ca și înnegrirea
le-ajunse la gri,
cei doi renunțară,
cu-ntreaga lor țară,
la noapte și zi.
Cenușiu-i frumos,
zicea craiul din os
de scump elefant,
iar cel din eben
zicea, mai monden,
că e chiar elegant.
La finele anului,
clapele pianului
(adio, Bach!)
aveau un ton sur,
nici clar, nici obscur,
ca și jocul de șah, -
pe care, în fine,
nu mai avea cine
să-l joace și nu-l
mai ștergea nici chiar cârpa
de praf, - tot de scârba
rezultatului nul.
Numai regii mulatri
ajunși idolatri
ai griului tern,
uitându-și premisa,
se jucau de-a remiza,
de-a patul etern.

BALADA BAIONETEI DIN BAYONNE


Venea olanda din Olanda,
venea casmirul din Casmir;
ca ni s-a ofilit ghirlanda
cuvinte nu am, sa ma mir;
am mai dansat o arleziana,
a mai cazut un batalion;
sclipea,-n Artois, o arteziana
si-o baioneta, la Bayonne.

De la Berlin venea berlina
si indigoul, de la Ind;
iubea Marcel pe Albertina
si era tare suferind;
si ne-a cuprins indiferenta
si-a mai pocnit cate-un balon;
sclipeau faiantele,-n Faenza
si baionetele,-n Bayonne.

Sardinele, din marea sarda,
din Persia, piersica venea;
Mansart murise-ntr-o mansarda,
ofiterimea lenevea;
se prelingea o vara laxa
ca inghetata, din baton;
sclipeau sacsii in tara saxa
si baionete, la Bayonne.

Havana-ti oferea havane
din care-albastru fum adii
dinspre divane spre tavane
ca la Bagdad, sub bagdadii;
Colonia ne dadea colonie
iar Bostonul, un vals-boston;
s-a statuat Finis Polaniae
si am dat fuga la Bayonne.

Din Caesar, Kaiserul si Tarul,
din vespasiana, Vespasian;
hazardul bate vesnic zarul
pe care-l tot arunci in van;
se rasfrangea-n oglinzi de dama
blazarea noastra cu blazon,
iar nu in sclipitoarea lama
de baioneta de Bayonne.

Voltaire dormea intr-o voltera
si, intre timp, filosofa;
a mai trecut de-atunci o era,
a mai cazut cate-o sofa;
de ce se clatina iatacul
si cad ghiulele pe balcon?
Opriti, opriti, opriti atacul
la baioneta, la Bayonne?

Inchinare

A mai trecut o belepoca;
Adio, domnule baron!
Sclipeste-n soare, echivoca,
o baioneta, la Bayonne.

CATAGRAFIE


Am un tunel
si doua mingi,
si un flanel
cu trei flamingi;

dau pe cinci bani
patru lei buni,
am sase ani
si sapte luni;

am opt culori
si noua pesti
versicolori,-
le spun povesti

cu un tunel
si dou mingi,
si un flanel
cu trei flamingi...

PASTEL


Asaza-te sub micul cais
si ninsa lasa-mi-te, pana,
pe ochi, pe gura si pe mana,
va stapani culoarea weiss,
precum si-n parul tau de lana;

caci, nu uita, mai am o caisa
'n camara noastra de pe Rin,
cu lungi lulele si cu scrin,
cu sase farfurii de Meissen
si-o cadra a lui Crist, cu crin.

Text postat de nicolae tudor
Date despre autor
Data nasterii:
Locul nasterii:
 
             
Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23938
Comentarii: 120164
Useri: 1424
 
 
  ADMINISTRARE