FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
versuri
de  ion alexandru
  PSALM


Oriunde plec Tu ești mereu cu mine
Unde-aș fugi să nu pot fi ajuns
Sunt singur e noapte însă mă ruine
Nelegiuiri cu câte te-am străpuns

De fața Ta nimic nu mă ascunde
Oriunde cer azil sunt prigonit
Oceanul nu are îndestule unde
Să-mi dea odihnă nemărturisit

Nici lacrimile nu mă mai încearcă
De teama Ta și ele-au amuțit
Porunc-ai pus în toate să mă-ntoarcă
Să mă predea unde te-am pângărit

Știu că o faci din mila Ta cea mare
Ce nu îți dă odihnă să mă uiți
Să-mi treacă zilele fără lucrare
Cu fața Ta de-acuma mă confrunți

PRUNCII MEI


Sa pot scrie imne pentru tara
Îngenunchi in fiecare seara
La lumina lămpii de oloi
Am nevoie pruncii mei de voi

Sa luam de dincolo putere
Suferințele intru-nviere
Cu răbdare-n lacrima sa țes
Peste bruma noastră de cules


CINA


Vine un musafir la noi în casa
Aducător de har orice străin
Îl vom pune în frunte la masa
Lângă pâine și vin

Cat ne este vatra de săracă
Pe cat suntem de mulți lângă foc
Ii place lui Dumnezeu sa petreacă
Cu noi la un loc

Fărâmiturile-astea puține
Trebuie să le-mpărțim chibzuit
Să rămână coșurile pline
Din cât a prisosit

Fiece casă- mpărăție
Fiece masă prestol
Prin fiecine poate să vie
De când mormântul e gol



CERUL SI PAMANTUL


Trece-vor graiurile universului
Se va stinge-n țărână seara
Pământului. Lămpile vor orbi
Si-n văzduh va amuți larma
Cucuvăilor. Vulturii se vor retrage
In nevăzut si tăria vederii
Se va preface-n amurg. Toate
Se vor aduna in acea matca
Ușoară de nimic din care
Smulse-au fost de Duh la începuturi.
Atunci te voi vedea pe Tine
Cum mă vezi si ne-om cunoaște
Îndeaproape cuvânt din cuvânt
Putere din putere. Dimineața fi-va,
Fi-vor ani fi-va si reveni-vor blânde
-N veșted vânt aprinsele tulburătoarele zări
Ce ne hrăneau nădejdea altădată.
Pământ si cer vor trece ca o facla
Din umbra sfântului mormânt
Rămâne-va lumina din văpaie
Rămâne-va uitarea din cuvânt
Rămâne-va iubirea iubitoare
Din sărăciile ce sunt.

AR FI MAI BINE

Copac uscat în plină toamnă
Nimeni nu știe că nu te-ai mai trezi,
Te desfrunzești cu cei vii deodată
Dar mort în fiecare zi.

Fluieră vântul prin rămurișul sterp
Ca și ceilalți te desfășori sub stele,
Copac uscat eu nimănui nu spun
Că tu ești mort în codrul existenței mele.

Azi-noapte te-am văzut sleit
cum te ștergeai de lacrimi cu degetele goale,
Nechezul unui cal smintit
lovea în scoarța ta în rotocoale.

Lampa mea stinsă prin geamuri auzea
Ultima rugă îngenuncheată-n zare
Pământul străveziu din tine cobora,
Ardea un plop a primă lumânare.

Până la primăvară nimeni nu va ști
Că tu ești mort de un amar de vreme,
Pădurarii te vor îngriji
Topoarele te vor ocoli
Norii vor binecuvânta
Moartă neliniștea ta.
Și tu uscat, încremenit acolo-n zare,
N-ar fi mai bine să-i spunem de-acuma primăverii viitoare?
Văzduh să nu mai împartă
Pentru coroana ta moartă,
Vânturile albastre să și le retragă
Din căpățâna asta bolnavă,
Să și le-năbușe, cuvânt de cuvânt,
Stelele depuse la temelia ta în pământ.

GENEALOGIE


suntem visați de cineva
visat la rândul sau
de altul
care e visul unui vis
anume,
cuprinși de somn
visam si noi o lume
sălbatec zvârcolită-n somn
visând,
veriga frageda suntem
in șirul fără început
ce nu se va sfârși
nicicând,
deși
ar fi destul
un singur țipăt
puternic doar cat sa poată trezi
pe jumătate
primul domn
de somn
pe cel care doarme
la temelia luminilor
visate.

VEDENIAÎngerul crin în luminareLin arzând se mistuiNu-l cunoaște decât rugaFecioarei ce-nfloriIn albastra înserareZborul lui de mir curatPresimțindu-l-a doar maicaPruncul când l-a alăptatSi-n mâinile furtuniiTrăsnetele luminândÎl privii mirat profetulDin adâncul de pământDincolo de matca firiiDe deasupra de izvorÎngerele se străvedeHar nemuritor


LOGOS

Logosul de n-ar fi suferit
Dacă nu ar fi trecut prin moarte
Aș fi singur. Dar sunt fericit
Că nici moartea nu ne mai desparte


Si extazele din când în când
De aceia sunt devastatoare
Cosmosul va devenii Cuvânt
Cum și eu voi fi înfățișare

Până-atunci în horă sunt cuprins
In această zbatere prea strâmtă
Dar pământul printre stele nins
I-absorbit de zorile de nuntă



IUBIREA

Părtași suntem multor iubiri
Una singură e împlinire
Celelalte numai presimțiri
Până dăm în inima de Mire

Împodobit cu-nfățișarea Lui
Dinspre înviere răsărindă
Pe cât în lacrimile orișicui
Voi râvni iubirea să-si aprindă

Ce exista să iubesc nespus
Oceanul stingerii de sine
Să rodească-n cele care nu-s
Răsăritul ce le aparține



IZVORUL

Izvorului asemeni sunt și eu
Cutremurat sub stelele de vară
Cu cât e cerul mai fără de vânt
Cu-atât lăuntrurile mele se-nfioară

Nu dinafară-i zvon ce mă frământă
Nici din adâncuri nici de sus
O umbră s-a desprins din slava
Icoana ei în mine a apus

Din ce în ce sunt cercuri mai adânci
Si mai departe horele pe ape
S-a deșteptat în mine un izvor
Ce nu-l mai pot cuprinde și încape.



LUMINA LINA

Lumină lină lini lumini
Răsar din codrii mari de crini
Lumină lină cuib de cară
Scorburi cu miere milenară

De dincolo de luni venind
Si niciodată poposind
Un răsărit ce nu se mai termină
Lină lumină din lumină lină

Cine te-așteaptă te iubește
Iubindu-te nădăjduiește
Căci într-o zi lumină lină
Vei răsării la noi deplină
Cine primește să te creadă
Trei oameni vor venii sa-l vadă

Lumină lină lini lumini
Răsari din codrii mari de crini
I-atâta noapte și uitare
Si lumile au pierit în zare
Au mai rămas din vechea lor
Luminile luminilor

Lumină lină lini lumini
Înstrăinându-i pe străini
Lumină lină, nuntă leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat și sărăcit
Cel plâns și cel nedreptățit
Si pelerinul însetat
In vatra ta au înnoptat
Lumină lină leac divin
Încununându-l pe străin
Deasupra stinsului pământ
Lumină lină Logos sfânt.

Text postat de nicolae tudor
Date despre autor
Data nasterii:
Locul nasterii:
 
             
Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23938
Comentarii: 120164
Useri: 1424
 
 
  ADMINISTRARE