PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
17 poezii de-ale sale de  avramescu lucian   AFLA poti sa apari in ferestre goala tinand discursuri interminabile despre tehnologia dragostei poti sa masori in rochie de aur trezoreria regilor blestemati sa te iubeasca pana la moarte poti sa inventezi o sumedenie de lucruri noi care fac placere trupului meu incapabil sa tina suparare poti sa fii cea mai neintrecuta pe terenurile de tenis ale inteligentei dar cu mine- afla- ai terminat-o ILUZIILE cred in valoarea de schimb a iluziilor ele se scarpina in ureche cu piciorul ele functioneaza mereu pe dos iluziile sunt arma cu care impuscam rasul iluziile sunt foarte amuzante la orele de audienta indruga verzi si uscate si nici nu-ti vine sa crezi ochilor cata credinta pun ele in ele insele RUGA DE NEINSURARE mai lasa-ma iubito, doar o clipa sa dorm la subsuoara intamplarii nu-mi priponi belciugul de aripa vreau sa mai zbor o noapte cu cocorii nu-mi apreta pulpana mea de zeu cartofii pai nu-s hrana mea cereasca al nebuniei mele minereu nu vreau sub aragaz sa se topeasca mai lasa-ma calare pe butoaie in pivnita sublimelor candori s-o fac de manz, de tap s-o fac, de oaie sa-mi bata floarea vinului in nari ti-oi face multi copii in consecinta voi sta cuminte in prea scurtu-ti lant daca amani cea clipa de cainta cand dintii casnici m-or patrunde - crant SUAVUL DEMODAT Iubito mai cred, în a vocalei transparenţă De-aceea când vin Vin îmbarcat în diligenţă De-aceea pipa mea arzând E-un demodat crâmpei de nai Şi când mă plimb pe la oraş Salut tramvaiele cu cai Bastonul meu este pictat Iubito cu aripi de fluturi De-aceea nu te sfătuiesc Covoarele cu el să scuturi Sub fracul imperfect şi lung Iubito n-ai de ce te teme Port noaptea un fantastic rug Şi un buchet de anateme Jobenul are bord pictat De-un muribund din Montparnasse Si e un fel de testament De-aceea nu pot să ti-l las Cam dandy sunt, cam fistichiu Cam filfizon de trei parale Dar eu am învăţat să zboare Aripa mâinii dumitale DIALOG "c'est la vie"- spui "pe dracu"- spun "crede si nu cerceta"- spui "pe dracu"-spun "cu putin noroc ajungeai departe"- spui "pe dracu"- spun PASTREAZA RESTUL bucura-te doamne cu ce ne-ai luat si pastreaza-ti restul maruntisul de junghiuri si scarlatine si ne iarta noua fericirile nostre precum si noi vom ierta nenorocirile altora ORICE orice defectiune sufleteasca poate fi reparata- striga duhovnicul; orice anvelopa poate fi facuta sa nu mai rasufle - spuse vulcanizatorul; orice ogor batut de grindina poate fi reisamantat - spuse fermierul; pot face din orice cel putin un ce- -spuse decis reconditionerul; vacile sunt un bun teren de investitie- spuse bancherul veterinar si toti, in afara de primul, aveau perfecta dreptate O LUNGA BATRANETE mi-e rusine sa mor, mi-e rusine de prietenii care m-au imprumutat cu o droaie de bani - spuse chefliul vesnic dator- iata de ce presupun ca voi trai o lunga si zbuciumata batranete IA AMINTE Ia seama, femeie, te iubesc infernal te doresc cum calugarul ivirile sfinte dar atentie, principesa de stal, ia aminte nu-mi cere supunere oarba si nici nu-ti fa giuvaier la dest inainte nici-un ham n-a-ncaput pe crestetul meu ia aminte tu, care gemi in fierbinti zvarcoliri si-apoi blanda ramai, nefiresc de cuminte iti apartin ca vreau eu, ia aminte un miliard de comori am in inima mea "la inceput a fost cuvantul"- eu sunt miliardar de cuvinte pot sa-ti daruiesc cea mai inalta statuie de aur dar nici un gram din metalul libertatii mele ia aminte! SI TOTUSI si totusi doamne eu nu pot si totusi doamne eu nu stiu s-ascund al sufletului pot slujbas de masluiri sa fiu ma joc ca un calau pe scena, sunt a cruzimilor paiata dar daca s-ar dechide-o vena lacrimi mi-ar inflori pe fata ma straduiesc mereu sa par ma straduiesc mereu sa fiu dar este iata prea tarziu oriunde tigve fara har sperie-n jur sufletul viu LUME, LUME prea multi actori pe scena unei poante striga regizorul infuriat la culme, prea multi regizori pe clavicula unui osandit striga actorul desbracandu-si rolul, prea multi spectatori pentru o singura liturghie striga ingerul venit in inspectie, prea putini sufleori pentru toate acestea sopti diavolul tragand cortina UN INGER DE FEMEIE drace,am zis, pe tine te doare maseaua mintii pe mine ma doare maseaua iubirii drace,am zis, pe tine te doare oja de pe unghii pe mine ma doare maseaua iubirii drace,am zis, pe tine te doare frumusetea alteia pe min ma doare maseaua iubirii drace, am zis, pe tine te doare dracu mai stie ce pe mine ma dor plopii fara sot drace, am zis si ce inger de femeie era. BUNA SEARA, IUBITO buna seara, iubito, te astept ca din cer sa-mi aduci continente de palid mister cu trenul acesta personal si stingher buna seara, iubito, te-astept ca din cer buna seara, iubito, pot sa-ti spun prin cuvinte ca putine mai sunt pe pamant lucruri sfinte ca intra iubiri prematur in morminte buna seara, iubito, pot sa-ti spun prin cuvinte buna seara, iubito, sunt destui care vor sa ne puna la usa iubirii zavor sa puna catuse cuvantului dor buna seara,iubito, sunt destui care vor buna seara, iubito, te astept ca si cand numai dragostea noastra ar fi pe pamant mai presus de caderi,de mariri, de cuvant buna seara, iubito, te astept ca si cand NICIODATA, IUBITO niciodata, iubito, n-am sa merg fara tine esti prezenta in sangele meu galopand te simt ca pe-o bautura in vine cutit ce-mi taie sfoara unui gand niciodata, iubito, n-am sa ador altceva decat sanii tai mici far-a bluzei perdea leganarea soldurilor tale fierbinti ce scoate pe Corso vanzatorii din minti niciodata, iubito, n-am sa umblu hai-hui in palma mereu imi vei sta ca un cui rastignit in aceasta ravnita dulceata ce tine o viata in cosmos trimis sa comand escadrile sa cuceresc un meteorit din alta cale lactee stapungand in iures norii atomici vei fi, dintre stele, singura ravnita femeie si-n moarte de-ar fi sa cobor fara lift sa umblu prin ale iadului odai cu metroul tot la tine iubito m-as gandi admirandu-ti, in zmoala, trusoul DESPRE ABITIA CUIVA DE A FACE ALT OM DIN MINE da-ma la remaiat, du-ma la intors, tese-ma din nou, zugraveste-ma, pune-mi alt guler, alta manseta, alt zbenghi, da-mi alt numar la pantofi, toaca-ma marunt si umple-ma cu condimentele moralei tale, impunge-ma cu o mie de sfaturi, imprastie-ma in patru vanturi si vei observa ca acolo unde cad se umple locul de mine INTRAREA IN GREVA A PLAMANILOR respiram pana cand ne ia dracu si atunci se cheama ca am murit primul lucru care-ti sare in ochi este intr-adevar greva plamanilor ei stau de parca ar pandi ceva, de parca ar ciuli urechea, nu mai forteaza gaicile vestei apoi inima si celelalte inceteaza lucrul ca la o cariera de piatra nici-un ciocan, nici-o bubuitura, nici-un ecou; ce se petrece in acest timp cu sufletul? greu de spus dar zau, daca n-as da oricat sa aflu SINGURUL LUCRU CARE CONTEAZA femeia este singurul lucru care conteaza si afirm asta stiind ca destui vor stramba din nas... pielea ei stie toate limbile fericirii universale, lipit de ea, ca de tarana, inteleg constelatiile, raiul si iadul, bucuria si nefericirea; mersul pe jos prin mine insumi imi face din ce in ce mai bine pentru a nu mai vorbi de arhitectura sinelui sau care face sa paleasca marile catedrale ale lumii- San Piedro, Domul din Milano... femeia este singurul lucru care conteaza cu trupul ei in brate poti traversa un ocean chiar daca nu stii sa inoti decat in apele ochilor ei fara femeie limuzina noastra este o caruta hodorogita contul la banca scade chiar daca este in crestere prietenii sunt plini de pojarul tradarii, in vinul scump misca mormolocii o ai iti canta privighetoarea in cosul pieptului te imbraci in haine de puscarie fericit cum ai pleca la nunta, faci monetarul stelelor pe cer ca un nabab universal chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale: te calca trenul si o soapta daca ti-a ramas intreaga parcurgi literele numelui ei gata sa urzesti planuri de viitor cand de aproape te pandeste o morga de lux femeia, domnilor, este singurul lucru care nu poate fi inlocui decat de sinele sau pielea ei stie toate graiurile fericiri universale, cecul iluziilor este valuta ei prin care noi invingem crizele mondiale iata de ce cred ca stiinta ei de-a ne face fericiti sau nefericiti ii da dreptul la titlul de doctor honoris cauza al complicatei noastre algebre sufletesti femeia domnilor- pentru a nu va plictisi- femeia cu pielea ei care ne invata alfabetul orbilor, cu mereu intoarsele cesti ale sanilor in care noi nu ghicim niciodata, nimic, femeia cu toata argintaria surasului sau cu goliciunea ei care umple universul este singurul lucru care conteaza domnilor Text postat de nicolae tudor Date despre autor Data nasterii: Locul nasterii:                 Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE