FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
17 poezii de-ale sale
de  avramescu lucian
  AFLA

poti sa apari in ferestre goala
tinand discursuri interminabile
despre tehnologia dragostei

poti sa masori in rochie de aur
trezoreria regilor
blestemati sa te iubeasca
pana la moarte

poti sa inventezi o sumedenie de lucruri noi
care fac placere
trupului meu
incapabil sa tina suparare

poti sa fii cea mai
neintrecuta
pe terenurile de tenis ale inteligentei
dar cu mine- afla-
ai terminat-o

ILUZIILE

cred in valoarea de schimb a iluziilor
ele se scarpina in ureche cu piciorul
ele functioneaza mereu pe dos
iluziile sunt arma cu care impuscam rasul
iluziile sunt foarte amuzante
la orele de audienta
indruga verzi si uscate
si nici nu-ti vine sa crezi ochilor
cata credinta pun ele in ele insele

RUGA DE NEINSURARE

mai lasa-ma iubito, doar o clipa
sa dorm la subsuoara intamplarii
nu-mi priponi belciugul de aripa
vreau sa mai zbor o noapte cu cocorii

nu-mi apreta pulpana mea de zeu
cartofii pai nu-s hrana mea cereasca
al nebuniei mele minereu
nu vreau sub aragaz sa se topeasca

mai lasa-ma calare pe butoaie
in pivnita sublimelor candori
s-o fac de manz, de tap s-o fac, de oaie
sa-mi bata floarea vinului in nari

ti-oi face multi copii in consecinta
voi sta cuminte in prea scurtu-ti lant
daca amani cea clipa de cainta
cand dintii casnici m-or patrunde - crant

SUAVUL DEMODAT

Iubito mai cred,
în a vocalei transparență
De-aceea când vin
Vin îmbarcat în diligență

De-aceea pipa mea arzând
E-un demodat crâmpei de nai
Și când mă plimb pe la oraș
Salut tramvaiele cu cai

Bastonul meu este pictat
Iubito cu aripi de fluturi
De-aceea nu te sfătuiesc
Covoarele cu el să scuturi

Sub fracul imperfect și lung
Iubito n-ai de ce te teme
Port noaptea un fantastic rug
Și un buchet de anateme

Jobenul are bord pictat
De-un muribund din Montparnasse
Si e un fel de testament
De-aceea nu pot să ti-l las

Cam dandy sunt, cam fistichiu
Cam filfizon de trei parale
Dar eu am învățat să zboare
Aripa mâinii dumitale

DIALOG

"c'est la vie"- spui
"pe dracu"- spun
"crede si nu cerceta"- spui
"pe dracu"-spun
"cu putin noroc ajungeai departe"- spui
"pe dracu"- spun

PASTREAZA RESTUL

bucura-te doamne cu ce ne-ai luat
si pastreaza-ti restul
maruntisul de junghiuri si scarlatine
si ne iarta noua fericirile nostre
precum si noi vom ierta
nenorocirile altora

ORICE

orice defectiune sufleteasca
poate fi reparata- striga duhovnicul;
orice anvelopa
poate fi facuta sa nu mai rasufle
- spuse vulcanizatorul;
orice ogor batut de grindina poate fi reisamantat
- spuse fermierul;
pot face din orice cel putin un ce-
-spuse decis reconditionerul;
vacile sunt un bun teren de investitie- spuse
bancherul veterinar
si toti, in afara de primul,
aveau perfecta dreptate

O LUNGA BATRANETE

mi-e rusine sa mor,
mi-e rusine de prietenii care m-au imprumutat
cu o droaie de bani
- spuse chefliul vesnic dator-
iata de ce
presupun ca voi trai
o lunga si zbuciumata batranete

IA AMINTE

Ia seama, femeie, te iubesc infernal
te doresc cum calugarul ivirile sfinte
dar atentie, principesa de stal,
ia aminte

nu-mi cere supunere oarba si nici
nu-ti fa giuvaier la dest inainte
nici-un ham n-a-ncaput pe crestetul meu
ia aminte

tu, care gemi in fierbinti zvarcoliri
si-apoi blanda ramai, nefiresc de cuminte
iti apartin ca vreau eu,
ia aminte

un miliard de comori am in inima mea
"la inceput a fost cuvantul"-
eu sunt miliardar de cuvinte
pot sa-ti daruiesc cea mai inalta statuie de aur
dar nici un gram din metalul libertatii mele
ia aminte!

SI TOTUSI

si totusi doamne eu nu pot
si totusi doamne eu nu stiu
s-ascund al sufletului pot
slujbas de masluiri sa fiu


ma joc ca un calau pe scena,
sunt a cruzimilor paiata
dar daca s-ar dechide-o vena
lacrimi mi-ar inflori pe fata


ma straduiesc mereu sa par
ma straduiesc mereu sa fiu
dar este iata prea tarziu
oriunde tigve fara har
sperie-n jur sufletul viu

LUME, LUME

prea multi actori pe scena unei poante
striga regizorul infuriat la culme,
prea multi regizori pe clavicula unui osandit
striga actorul desbracandu-si rolul,
prea multi spectatori pentru o singura liturghie
striga ingerul venit in inspectie,
prea putini sufleori pentru toate acestea
sopti diavolul tragand cortina

UN INGER DE FEMEIE

drace,am zis,
pe tine te doare maseaua mintii
pe mine ma doare maseaua iubirii
drace,am zis,
pe tine te doare oja de pe unghii
pe mine ma doare maseaua iubirii
drace,am zis,
pe tine te doare frumusetea alteia
pe min ma doare maseaua iubirii
drace, am zis,
pe tine te doare dracu mai stie ce
pe mine ma dor plopii fara sot
drace, am zis
si ce inger de femeie era.

BUNA SEARA, IUBITO

buna seara, iubito, te astept ca din cer
sa-mi aduci continente de palid mister
cu trenul acesta personal si stingher
buna seara, iubito, te-astept ca din cer

buna seara, iubito, pot sa-ti spun prin cuvinte
ca putine mai sunt pe pamant lucruri sfinte
ca intra iubiri prematur in morminte
buna seara, iubito, pot sa-ti spun prin cuvinte

buna seara, iubito, sunt destui care vor
sa ne puna la usa iubirii zavor
sa puna catuse cuvantului dor
buna seara,iubito, sunt destui care vor

buna seara, iubito, te astept ca si cand
numai dragostea noastra ar fi pe pamant
mai presus de caderi,de mariri, de cuvant
buna seara, iubito, te astept ca si cand

NICIODATA, IUBITO

niciodata, iubito, n-am sa merg fara tine
esti prezenta in sangele meu galopand
te simt ca pe-o bautura in vine
cutit ce-mi taie sfoara unui gand

niciodata, iubito, n-am sa ador altceva
decat sanii tai mici far-a bluzei perdea
leganarea soldurilor tale fierbinti
ce scoate pe Corso
vanzatorii din minti

niciodata, iubito, n-am sa umblu hai-hui
in palma mereu imi vei sta ca un cui
rastignit in aceasta ravnita dulceata
ce tine o viata

in cosmos trimis sa comand escadrile
sa cuceresc un meteorit
din alta cale lactee
stapungand in iures norii atomici
vei fi, dintre stele,
singura ravnita femeie

si-n moarte de-ar fi sa cobor fara lift
sa umblu
prin ale iadului odai cu metroul
tot la tine iubito m-as gandi
admirandu-ti, in zmoala,
trusoul

DESPRE ABITIA CUIVA DE A FACE ALT OM DIN MINE

da-ma la remaiat,
du-ma la intors, tese-ma din nou,
zugraveste-ma, pune-mi alt guler,
alta manseta, alt zbenghi,
da-mi alt numar la pantofi,
toaca-ma marunt
si umple-ma cu condimentele moralei tale,
impunge-ma cu o mie de sfaturi,
imprastie-ma in patru vanturi
si vei observa ca acolo unde cad
se umple locul de mine

INTRAREA IN GREVA A PLAMANILOR

respiram pana cand ne ia dracu
si atunci se cheama ca am murit
primul lucru care-ti sare in ochi este intr-adevar
greva plamanilor
ei stau de parca ar pandi ceva, de parca ar ciuli urechea,
nu mai forteaza gaicile vestei
apoi inima si celelalte inceteaza lucrul
ca la o cariera de piatra
nici-un ciocan, nici-o bubuitura,
nici-un ecou;

ce se petrece in acest timp cu sufletul?
greu de spus
dar zau, daca n-as da oricat sa aflu

SINGURUL LUCRU CARE CONTEAZA

femeia este singurul lucru care conteaza
si afirm asta stiind ca destui
vor stramba din nas...
pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de tarana,
inteleg constelatiile, raiul si iadul,
bucuria si nefericirea;
mersul pe jos prin mine insumi
imi face din ce in ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui sau
care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano...

femeia este singurul lucru care conteaza
cu trupul ei in brate
poti traversa un ocean
chiar daca nu stii sa inoti
decat in apele ochilor ei

fara femeie
limuzina noastra este o caruta hodorogita
contul la banca scade chiar daca este in crestere
prietenii sunt
plini de pojarul tradarii,
in vinul scump misca mormolocii

o ai
iti canta privighetoarea in cosul pieptului
te imbraci in haine de puscarie fericit
cum ai pleca la nunta,
faci monetarul stelelor pe cer
ca un nabab universal
chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
te calca trenul
si o soapta daca ti-a ramas intreaga
parcurgi literele numelui ei
gata sa urzesti planuri de viitor
cand de aproape te pandeste o morga de lux

femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi inlocui decat de sinele sau
pielea ei stie toate graiurile
fericiri universale,
cecul iluziilor
este valuta ei
prin care noi invingem crizele mondiale
iata de ce cred ca
stiinta ei
de-a ne face fericiti sau nefericiti
ii da dreptul la titlul de
doctor honoris cauza
al complicatei noastre algebre sufletesti

femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-
femeia cu pielea ei
care ne invata alfabetul orbilor,
cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
in care noi nu ghicim niciodata, nimic,
femeia
cu toata argintaria surasului sau
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care conteaza
domnilor




Text postat de nicolae tudor
Date despre autor
Data nasterii:
Locul nasterii:
 
             
Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23774
Comentarii: 120496
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE