FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
PORCII
de  Émile Verhaeren
  traducere de Lazăr Iliescu

Porci mari, cu pielea roză și grasă, cu purcele,
Împestrițau livada și grohăiau sonor;
Vârându-se-n gunoaie, prin curți și pe ogor,
Bălăbăneau lăptoase și pline țâțe grele.

În bălegarul moale, de soare cald brăzdat,
Intrau până la burtă în zeama puturoasă;
Adulmecându-și udul din balega cleioasă,
Simțeam fiori cum parcă prin piele îi străbat.

Noiembre era luna tăierilor. Prin curți,
Își țâțâiau în țărnă, greu, țâțele sub burți.
Erau grăsime numai: ochi, gât și fălci și coadă.

Când le pârleau șoriciul și părul lucitor,
Curgea printre șezuturi osânza de la noadă...
Și se-ncingea foc vesel pe rugul morții lor.
Text postat de alex porc
Date despre autor
Data nasterii: 21-mai-1855
Locul nasterii: Saint Armand/Belgia
Poet belgian de expresie franceză, născut într-o familie burgheză; își petrece copilăria în câmpia flamandă, pe malurile Escaut-ului; învață la colegiul iezuit din Gand, apoi la Universitatea din Louvain, unde studiază dreptul; se stabilește și practică avocatura la Bruxelles; debutează în 1883 cu volumul de versuri Flamandele; vreme de câțiva ani trece printr-o criză spirituală, cu dereglări psihice; călătorește în Spania, Germania, Anglia; în 1891 se căsătorește cu Marthe Messin, care va juca un rol important în vindecarea poetului; se apropie de mișcarea socialistă belgiană; îi apar într-un interval de zece ani (1893-1903) câteva cărți de versuri care-i aduc o notorietate internațională; invitat în multe țări, conferențiază pe teme literare în Germania, Elveția, Franța, Rusia; la începutul primului război mondial își afirmă poziția de patriot belgian, refuzând compromisul unei neutralități individuale; în 1916, 26 noiembrie, venind la Rouen pentru a ține o conferință, moare, călcat de tren.

Les Flamandes (Flamandele) - 1883; Les Soirs (Serile) - 1887; Les Flambeaux noirs (Flăcările negre) - 1890; Les Villes Tentaculaires (Orașele tentaculare) - 1895; Les Forces tumultueuses (Forțe tumultoase) - 1902; Les Blés mouvants (Grâuri mișcătoare) - 1912.

„Totul în versurile sale ia o înfățișare nouă, stranie și fantastică. Florile au aparența soarelui, ierburile devin arbori, arborii cresc peste măsură urcând până la cer (...). Omul acesta teribil a scris și lucruri duioase, căci în el e și un suflet nevinovat, sensibil la iubirea dintre oameni și la frumoasele visuri cu caracter social. Putem deci afirma că, cel puțin în ceea ce privește unele din calitățile sale, e singurul poet care poate fi confruntat cu Victor Hugo. Dacă Verlaine reprezintă în străinătate poezia franceză, el, Verhaeren, simbolizează această poezie în tot ce are ea mai pur și mai tradițional.” (Rémy de GOURMONT)
 
             
Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23756
Comentarii: 120459
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE