FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Si ploaia vine alba
de  Dragos Vicol
  Si ploaia vine alba, densa, calda
Pe culmi, peste poieni, peste genuni
Stau arborii cu palmele intinse
Si-un fosnet larg prin cetinis rasuna.

Alunecand printre nervuri si aripi
Ploaia patrunde-n sufletul padurii -
Si ceturi albe se preling din piscuri
Si-n ceata, insetati, rotesc vulturii.

Si vine-un ceas când umbrele pasesc
Printre copaci, ca vulpile roscate -
Când peste ramuri ploua cu-nstelari
Si totul iese din singuratate -

Un ceas când muschiul fumega usor,
Când lemnul viu, lovit de stele, suna,
Când cerului îi este dor de munti,
Iar muntilor le este dor de luna...

Text postat de l;'l da
Date despre autor
Data nasterii:
Locul nasterii:
 
             
Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120430
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE