PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Revista Haiku nr. 35/2006 - prima parte de  Revista Haiku nr.36/2006 - pri   Haiku tradiţional sau modern? Valentin Nicoliţov Poemul haiku, o poezie cu formă fixă alcătuită din 17 silabe repartizate pe trei versuri în formula 5-7-5, a fost cunoscut şi sub vechile denumiri de hokku sau haikai. Denumirea haiku apare ca poezie percepută independent abia pe la anii 1890 datorită poetului Masaoka Shiki. Hokku-ul de pe vremea lui Basho respectă în noua sa formă denumită haiku regulile clasice de prozodie (5-7-5), regulile structurale (prezenţa kigo-ului-cuvânt care exprimă direct sau indirect anotimpul, prezenţa kireji-ului-cezură, plasată de obicei după primul vers, câteodată după al doilea, şi a triadei loc, timp, subiect - unde? cậnd?, cine? ), dar şi multe reguli estetice. Amintim cậteva dintre categoriile estetice mai importante: -fueki (eternul, dimensiunea timpului, veşnicia naturii etc.); -ryuko (efemerul, ceea ce este trecător din natură, viaţa noastră etc); -fuga no makoto (arta adevărului poetic); -sabi ( tristeţea individului singur, a sărăciei, a bătrậneţii); -wabi (frumuseţea austeră, viaţa liniştită, lipsită de zorzoane a naturii, melancolia, pacea sufletească, dezolarea etc.); -yugen (atmosfera de mister a singurătăţii, a separării de ceilalţi, ambigu-itatea, calmul etc.); -karumi (simplitatea, eleganţa în expunerea subiectului poemului); -aware (starea de bucurie, armonie în frumuseţe etc.); -mono no aware (patosul lucrurilor, extazul poetic în faţa frumuseţii efemere a naturii şi vieţii); -iki (idealul de frumuseţe urbană, rafinată, senzuală); Din necesitatea respectării a cât mai multe din regulile enunţate, un haiku perfect este foarte greu de făcut. Chiar şi Basho a recunoscut că a scris poate vreo zece poeme reuşite. Dar un haiku reuşit poate traversa secolele şi ne poate încậnta şi astăzi. Să amintim un poem clasic foarte cunoscut care a trecut peste timp păstrậndu-şi toate calităţile, forma şi fondul, ce se armonizeză într-un tot unitar. Este vorba de un haiku devenit celebru, scris de Basho, tradus de mulţi autori în foarte multe limbi: Vechiul iaz-/ o broască sare/ zgomotul apei. În acest poem există ceva ce nu poate fi predat şi învăţat în mod didactic, ci doar sesizat prin intuiţie proprie şi practică literară. Există dinamismul a două forţe opuse: fueki şi ryuko, adică eternul şi efemerul. La întậlnirea dintre ele se naşte spiritul haiku. Vechiul iaz din poemul lui Basho reprezintă eternul, natura neschimbată de timp, fueki, iar săritura broaştei în apă reprezintă efemerul, mişcarea, clipa observată ca o percepţie trecătoare, ryuko, care vine şi sparge liniştea dinainte, strică pentru un moment vechiul tipar de eternitate. Nu vedem broasca, dar auzim zgomotul făcut de ea sărind în apă. Şi este de ajuns pentru a ne imagina restul, puterea de sugestie se naşte tocmai din lipsa amănuntelor: putem să ne imaginăm lacul vechi cu oglinda apei nemişcată, apoi auzim parcă zgomotul produs în momentul cậnd broasca sare în apă şi chiar observăm cu ochii minţii undele de pe suprafaţa apei care se propagă în cercuri tot mai largi spre maluri. Aceasta este clipa, este momentul haiku surprins de poet. Prezentăm în continuare câteva poeme haiku clasice scrise de câţiva poeţi japonezi foarte cunoscuţi. Mai întâi Matsuo Basho (1644-1694) cu încă două poeme: Creanga uscată. / Corbul deasupra: / seară de toamnă. Vântul adie - / umbra glicinei / abia tremură. ApoiKawai Sora (1648-1710) cu un poem care crează o atmosferă picturală remarcabilă: Când aici, când colo / printre şirurile de orz / fluturele... Vedem cu ochii minţii un fluture zburând jucăuş prin lanul de orz şi-l urmă-rim parcă din priviri cum trece dintr-o parte în alta. Şi Masaoha Shiki (1866-1902), care a reformulat poemul haiku la începutul scolului XX accentuându-i spiritul de autenticitate, de naturaleţe, făcând o regulă fermă din cultivarea realităţii şi din renunţarea la unele şabloane, la ceea ce era superficial sau contrafăcut în această specie de poezie, a scris poeme haiku remarcabile. Iată unul dintre acestea: Pustietatea iernii; / străbat un cătun / latră un câine. Pentru a înţelege poemul haiku tradiţional trebuie să remarcăm faptul că viaţa de zi cu zi a vechilor poeţi, care au scris aceste poeme haiku cu 100, 200 sau 300 de ani în urma noastră, era cu totul diferită de viaţa noastră de acum. Ritmurile vieţii lor erau date de lucrările agricole care, la rậndul lor, erau determinate de sosirea anotimpurilor. Lipsită de viteza şi nebunia vieţii contemporane, viaţa lor simplă imprima o calitate şi o profunzime deosebite poemelor lor. Ei trăiau simplu şi concret fiecare clipă, aveau timp suficient să analizeze anotimpurile, să asculte şi să observe natura înconjurătoare, să vadă zi de zi răsăritul soarelui, creşterea plantelor, zborul gậzelor, boabele de rouă în lumina dimineţii. Credeau simplu, dar corect, că toate creaturile de pe pămậnt sunt legate între ele şi lucrul cel mai important era să observe nu numai aceste existenţe separate, dar şi legăturile lor simbiotice, de care mulţi oameni nu sunt conştienţi. “Du-te la pin, dacă vrei să înveţi despre pin”, spunea Basho. Poemele haiku scrise de poeţii străini contemporani de factură tradiţionalistă se mai aseamănă cu cele scrise acum 300 de ani de primii maeştri ai genului? Unii afirmă faptul că a încerca să păstrezi cật mai mult tradiţiile acestui poem este ca şi cum te-ai izola complet de lumea modernă continuậnd să scrii într-o formă fixă ce nu mai are nici o corespondenţă cu lumea reală în care trăim. Totodată, trecând din limba de origine în alte limbi un haiku îşi modifică multe din particularităţile sale căpătând particularităţile limbilor care l-au adoptat. De asemenea, mulţi critici literari străini apreciază că încercarea de a compune un poem haiku în altă limbă decật limba sa de origine, japoneza, ar fi sortită de la început eşecului, mai ales datorită particularităţilor acestei limbi, a sunetelor ce o compun care au aceeaşi lungime şi al ritmului interior pe care silabele limbii japoneze îl impun acestuia. Dacă schema 5-7-5 înseamnă ceva în japoneză, se spune că este improprie altor limbi. Aceştia mai scot în evidenţă faptul că există diferenţe foarte mari între limbile moderne şi limba japoneză ceea ce face ca poeme haiku scrise de străini să fie de nerecunoscut pentru poeţii japonezi. De aceea nici nu ne mai miră faptul că unii literaţi japonezi manifestă un sentiment superior de îngăduinţă faţă de poeţii de haiku din alte ţări, deoarece pentru ei haiku-ul a devenit un fel de marfă culturală de export. Însuşi scriitorul Sūichi Katō, cu ocazia lansării în România a cărţii Istoria literaturii japoneze, în anul 1998, când a fost întrebat ce părere are despre poeţii străini care practică haiku-ul, a răspuns evaziv, dar sincer: “Dacă se doreşte abordarea haiku-ului din iniţiativă proprie japonezii nu se opun; însă nici n-au cerut şi nici nu cer ei să se facă acest lucru”. Se uită faptul că deşi poemul haiku vine dintr-o ţară cu tradiţii imuabile el s-a răspậndit cu viteză în toată lumea depăşind cu succes vechile frontiere de origine, iar creatorii de haiku de pretutindeni îşi fac o datorie de onoare din strădania lor de a respecta canonul 5-7-5 pe lậngă celelalte reguli arătate anterior. Alţi critici spun că un poet de haiku nu ar trebui judecat după regula 5-7-5, acest fapt fiind considerat chiar ridicol, dar a-l judeca dacă respectă 31 de silabe ar fi obligatoriu, tot aşa cum poemul într-un vers ar trebui să aibă 11, 12 sau 13 silabe, dar nu mai mult sau mai puţin. Mulţi se întreabă: de ce mai este necesar să respectăm numărul strict de 3 versuri şi 17 silabe în haiku-ul modern? De ce nu suntem de acord cu un număr mai mic de silabe dacă mesajul poemului respectiv se poate recepta cu succes de cititori? Vă adresez şi eu o întrebare: De ce trebuie să respectăm cele 14 versuri dintr-un sonet? Fiindcă această măsură îl defineşte. Numărul de silabe dintr-un vers al sonetului a suferit mici modificări de la o cultură la alta, diferenţa constậnd doar într-o silabă în plus sau în minus: versul sonetului este endecasilabic, de 11 silabe, la romậni şi italieni, şi alexandrin, de 12 silabe, la francezi etc. Observăm că sonetul şi-a păstrat structura de14 versuri neschimbată timp de multe sute de ani şi este cea mai răspândită formă de poezie în formă fixă din lume, după haiku, bineînţeles. De ce să nu păstrăm numărul strict de versuri şi de silabe şi în poemul haiku? Părerile fiind împărţite, s-a încercat în repetate rậnduri o aliniere a acestora pe plan internaţional. Simpozionul internaţional de haiku de la Tokyo din 1999, la care au luat parte poeţi de haiku din multe ţări, a încercat să modifice unele reguli ale poemului pentru a-l face mai uşor adaptabil la cultura altor popoare. Unele propuneri de modificare s-au referit la aluziile sezonale care ar putea fi înlocuite cu anumite cuvinte cheie generale care prin întrebuinţare ar putea să lege poemul de un anumit sezon. S-au propus chiar liste separate cuprinzând cuvinte kigo pentru fiecare ţară. Simpozionul a propus o listă universală de cuvinte kigo, un fel de dicţionar care să cuprindă, pe capitole, kigo-uri specifice fiecărei ţări în parte. Cred că eschimoşii, dacă ar scrie haiku, ar putea fi avantajaţi de nişte liste mult mai scurte fiindcă în viaţa lor există doar două anotimpuri, vara şi iarna. Alte propuneri s-au referit la stabilirea numărului de silabe pe vers în diferite limbi şi la numărul de versuri dintr-un poem haiku, la cật de mult ne putem îndepărta de formula 5-7-5. Din păcate, propunerile de modificare au fost multe, dar discuţiile nu s-au încheiat atunci şi continuă să se poarte şi astăzi. Unii cred că nici astăzi, dificultatea de a scrie un haiku în stil tradiţional nu este mare, dar că ceea ce este foarte greu de realizat este de a putea trăi într-o asemenea manieră încît acest poem să se nască în mod natural sub pana lor exprimậnd realitatea de acum şi nu o realitate iluzorie pe care o visează doar. Peisajul citadin modern îi dezorientează pe unii poeţi tradiţionalişti care afirmă că nu poţi să-ţi menţii o înaltă conştiinţă decật în izolare, stând într-un vậrf de munte, sau la o mănăstire eventual, aşa cum făceau pustnicii, şi nu în aglomeraţia marilor oraşe. Se pare că mare parte din oamenii generaţiei de astăzi apreciază mai mult realitatea artificială în care trăim, susţinută mai ales de mass-media: sunt promovate silicoanele, termopanele, crimele, războaiele, acţiunile teroriste etc. Dar un haiku modern poate să arate şi această stare de decădere a fiinţei umane. De fapt aceasta este principala întrebare a haiku-ului contemporan: trebuie să rămậnă la formele fixate prin tradiţiile seculare sau să se adapteze noilor mutaţii survenite în epoca modernă? Mulţi scriitori contemporani îşi pun aceste întrebări şi încearcă să răspundă la ele. Iată câteva păreri ale unor poeţi de peste hotare cunoscuţi şi în ţara noastră. Kai Falkman, un prieten al haijinilor români, preşedintele Societă-ţii de Haiku din Suedia: “Arta haiku-ului constă în capacitatea sa de a oferi ochiului interior o imagine concretă şi vizibilă în care cititorul poate să dis-cearnă mai multe straturi de înţelegere fără ca acestea să fi fost exprimate în text”. Ban’ya Natsuishi, fondator al World Haiku Association, Japonia: Haiku-ul este cel mai frumos poem pentru mine pentru motivul că pătrunde la esenţa tuturor lucrurilor. Un haiku excelent aduce autorului şi cititorilor săi multă bogăţie spirituală, dar şi o liberate absolută. Alain Kervern, cunoscut poet de haiku, Franţa: “Faţă de celelalte forme de poezie cunoscute haiku-ul este un exerciţiu pasional reflectând realitatea cea mai apropiată de noi, cea mai brută, aş putea zice, dar şi cea mai sugestivă. Accelerarea pulsului vieţii de zi cu zi solicită cu o cadenţă tot mai mare şi pe poeţi. Haiku-ul este o expresie poetică care prin concizia sa, prin scurtimea sa, corespunde cu instantaneele de-o clipă, cu momentele emoţionale pe care le trăim zilnic. El funcţionează într-o lume cu sentiment perceptiv discontinuu, iar miile de poeme haiku reuşesc să reflecteze, fiecare pe scurt, infinitele aspecte ale acestei realităţi. Fiecare popor, fiecare cultură, poate folosi haiku-ul pentru a-şi adapta propriul geniu creator la factura acestuia şi a-şi deschide astfel noi posibilităţi de exprimare prin această formă de poezie. Cred că poemul haiku românesc pe care l-am cunoscut mai mult în ultima vreme oferă perspective pasionante pentru viitor”. Bruce Ross (SUA) poet şi eseist, într-un articol întitulat Haiku urban şi haiku despre natură (publicat şi într-un număr anterior al revistei Haiku) se întreabă: „Poate haiku-ul modern să mai aducă cậntecul păsărilor, salturile peştilor pe suprafaţa apei, prospeţimea florilor şi briza plăcută a dimineţii în vacarmul marilor oraşe, în haosul produs de maşini şi de oamenii aflaţi într-o continuă mişcare browniană? Omul modern mai poate distinge toate aceste minunăţii în viaţa de haos pe care o trăieşte?” Credem că este posibil. Unii poeţii moderni de haiku, deşi reuşesc să păstreze modelul tradiţional de poem, scriu de multe ori şi poeme cu elemente moderne: legătura cu natura este de fapt legătura cu eternul, cu universalul, iar particularul este omul, cel care atacă eternul prin acţiunile sale efemere. Iată un exemplu de haiku tradiţional scris astăzi, dar care ar fi fost valabil şi pe vremea lui Basho: Viscoleşte-/ faţa tinerei târfe /luminată de felinar. Jean Jorgenson (Canada) Iată şi un exemplu de haiku tradiţional, scris cu peste 200 de ani în urmă, dar care este la fel de actual şi astăzi: Fluturele/ adormit pe marele clopot/ al templului. Yosa Buson (1715-1783) Şi alte două poeme scrise astăzi, ce pot fi valabile în orice epocă: Pe acest zid/ mierle certându-se/ de două mii de ani. La Verona/ o ţigancă şi puradei/ sub un salcâm. Ban’ya Natsuishi (Japonia) Incă trei exemple în care apar elemente noi, moderne: Cerul se întunecă-/ trotuarele acoperite/ cu bilete de loterie. Paul David Mena (SUA) Se sparg valurile/ se ceartă pe dig/ emigranţii. Marian Olson (SUA) Prezentul:/ viaţă îmbuteliată/ şi Coca-Cola. Zoe Savina (Grecia). Să vedem şi o referire la genetica modernă, la spirala ADN, în numai 17 silabe, fără kigo, fără kireji, dar cu o putere de sugestie deosebită: O spirală infinită/ cântă în tăcere/ în corpul nostru. Ban’ya Natsuishi (Japonia) Şi un alt haiku modern, fără kigo, scris de acelaşi autor japonez, în care oraşul de astăzi este descris ca un loc al contrastelor: Febra Genovei:/ poezie, fotbal/ şi ambulanţe. Un alt haiku, al aceluiaşi autor, în care maniera de descriere clasică, tradiţională, a naturii se păstrează în întreaga ei frumuseţe: Totul coboară încet/ spre vechiul port/ într-un exces de iubire. Iată că haiku-ul urban există deja în creaţia multor poeţi. Modul cum privesc aceştia deşertăciunea vieţii de oraş, atmosfera dezumanizantă, uniformitatea vieţii devin teme generoase pentru un haiku modern. Există şi alte teme din mediul urban care se întậlnesc într-un haiku de calitate: zonele dezafectate în care au trăit oamenii şi în care a mai rămas cậte un cậine vagabond, aurolacii şi cerşetorii de pe la intrările de metrou, o stradă pustie unde a mai rămas un indicator la colţ etc. Următoarele două exemple pot arăta că atât maniera tradiţională cât şi cea modernă pot conduce la realizarea unor poeme haiku de calitate: Sălaş sărman;/ schelălăitul câinelui/ noaptea, pe ploaie. Matsuo Basho (1644-1694) Spital, ploaie, frig./ Un câine lângă poartă,/ ne privim tăcuţi. Florin Vasiliu (1928-2001) Scriitori români de renume au reacţionat la impactul cu poezia japoneză scriind poeme în stil haiku. Menţionez aici doar pe Nichita Stănescu, Gheorghe Tomozei, Marin Sorescu, dar există şi mulţi alţii. Nichita Stănescu, păstrând direcţiile esenţiale ale demersului său liric cunoscut, abordează haiku-ul introducând concizia şi hazardul în poemele sale ceea ce duce la o rezonanţă proprie: Moartea e copil./ Ea suge drept lapte/ nisipul clepsidrei. Atât Nichita Stănescu cât şi Gheorghe Tomozei, ne arată că un poem haiku poate exprima şi sentimente de dragoste: Când te-am văzut/ m-a luat un frig suav/ de stea căzătoare.(N.S.) Degetele mele coboară/ înfiorate pe gâtul tău lung/ ca pe o scară de incendiu.(G.T.) Marin Sorescu, a fost înclinat mai ales spre haiku-ul comic, spre senryu: Trec pe cer, / în formă fixă cocorii/ sonetele ţăranilor. Iată ilustrat, în manieră modernă, sentimentul trecerii, a stingerii inevitabile a omului la câţiva poeţi români: Nichita Stănescu: Eu nu sunt altceva/ decât o pată de sânge/ care vorbeşte. Marin Sorescu: Că vine moartea/ şi-atunci această încordare/ îmi trece. Adrian Păunescu: Iarba va fi/ cea mai populară ediţie/ a mormântului meu. Mioara Gheorghe: Scriu pe zăpadă / convingere de-o clipă/ a trecerii mele. Valentin Nicoliţov: Întorc clepsidra,/ dar timpul curge mereu/ în acelaşi sens. Ca o concluzie importantă se poate observa că majoritatea poeţilor moderni de haiku deşi nu sunt subjugaţi tradiţionalismului, nici nu au intenţia de a renunţa la el. Cậnd consideră că se poate face haiku modern, fără kigo şi kireji, îl fac, pur şi simplu. Important este să ai talent, să scrii în spirit haiku şi să laşi posibilitatea oricărui cititor să umple spaţiul liber din jurul poemului cu fantezia sa, pe măsura intelectului său. După părerea noastră, atunci cậnd scriem haiku, nu trebuie să rămânem fixaţi în nici una dintre cele două alternative: să imităm complet pe clasici sau să inovăm atật de mult încât ceea ce scriem să nu mai semene cu haiku-ul. Pentru a reuşi în această muncă poetică trebuie să reţinem foarte clar două lucruri: ceea ce interesează în primul rậnd este păstrarea spiritului haiku (care nu se poate obţine fără a ne folosi de categoriile prozodice şi estetice proprii haiku-ului) şi în al doilea rậnd, existenţa puterii de sugestie a acestuia. Milioanele de poeme haiku ce sunt create în întreaga lume, dar şi cele scrise în limba română, confirmă această concluzie. Fiindcă orice poem haiku este, mai întậi de toate, o experienţă personală strâns legată de natură, de universul în care trăim. Şi chiar dacă în două culturi există viziuni filozofice diferite asupra lumii, aceste culturi pot să comunice prin tot ce au mai bun: poezia. Deci nu contează dacă scriem un poem haiku în manieră tradiţională sau modernă, atâta vreme cât acesta va respecta prozodia, principiile estetice, va avea spiritul haiku şi puterea sa de sugestie. ........................................................................................................................... Bibliografie: -Colecţia revistei de interferenţe culturale româno-japoneze HAIKU; -Anthologie du haiku en France, par Jean Antonioni, Editura ALEAS, Lyon, 2003; -Interferenţe lirice-constelaţia haiku, Florin Vasiliu şi Brânduşa Steiciuc-Ed. Dacia, Cluj-Napoca,1989; -Ţara cireşilor în floare, poezia Japoniei. Antologie de Ion Acsan, Editura Grai şi suflet-cultura naţională, Bucureşti, 1995; -Tanka-Haiku. Antologie de poezie clasică japoneză -Ion Acsan, Dan Constantinescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1981; -GONG - Revue Francophone de Haiku, nr.4, 2004; -Doar clipa…Haiku, Valentin Nicoliţov-Editura Orion, Bucureşti, 2005. POEŢI AI SOCIETĂŢII ROMÂNE DE HAIKU Poeme haiku Aurel ALBU Pe umărul tău vârful de frunză al crengii scriind un haiku. Cornel Traian ATANASIU Puful seminţei tresărind pe ramul gol- se duc cocorii. Mihail BICA Octombrie- de-acum fiecare frunză cu umbra ei. Cornelia CONTA Soare tomnatic mai dogoreşte încă. A despărţire... Sonia Cristina COMAN Tăcerea copiilor- Pe prispa casei, vânzătorul strânge ascultând greierii gutuile. bătrânul tresare. Iulian DĂMĂCUŞ Mai grea cu un fulg de zăpadă- ultima frunză. Magdalena DALE Noapte târzie doar corul greierilor sub fereastra mea. Dan DOMAN Prima zi din an- Amurg de iarnă- căutând prin troiene aripile pescăruşilor stele căzătoare. luminează marea. Fumuri de toamnă- Seară senină- grataragiul vânează stoluri de ciori părăsesc viespea c-un şervet. munţii proaspăt ninşi. Adina ENĂCHESCU Ce toamnă blândă – Din nou acasă- singură cu greierii, aici cerul e frumos dar la iarnă? fiindcă eşti tu... Florin GRIGORIU Sub ploaia rece Frumoasa la scaldă: cu pălăria tatei- râul încetinindu-şi la strâns aracii. curgerea. Vali IANCU La Masa Tăcerii printre scaunele goale cântec de greier. Letiţia IUBU Ora ceaiului- sub fard şi kimono surâde gheişa. Utta Siegrid KÖNIG Un punct pe geam- Toamna iubirii- când cioară, când porumbel zilnic, un fluture alb pe întinsul alb. împrejurul meu. Mihai MERTICARU O galaxie a părăsit orbita- frunze-n cădere. Octavian MAREŞ Ora prânzului- pe ştergar bucatele, pe un ram coasa. Teodora MOŢET Tocmai în Ajun Zi de ianuarie: miros de pâine arsă Ghemotoace de vrăbii la părinţii orbi. toate-într-un prun. Vasile MUSTAŢĂ Toamnă în amurg... Iarnă geroasă… Doar şoseaua şi plopii Numai gheaţa pe geamuri susţinând cerul. mai înfloreşte. Valentin NICOLIŢOV Noaptea pe stradă Frunză uscată şi o lumină-ntr-un geam lângă tine pe bancă. ca o chemare. Încă o toamnă… Plimbare prin parc. Un balansoar leagănă o frunză moartă. Marc ORHEIANU Ploaie de toamnă- decoraţie pe piept frunza galbenă. Mihai PREPELIŢĂ O buburuză în înaltul cerului – cine s-o vază? Vasile POP O frunză cade- florile de pe mormânt rămân vesele. Paula ROMANESCU Îmi bate la geam De după ceţuri frunza de-astă vară. croncănit de cocoare- Galbenă spaimă. noi şi mai singuri. Fără de ţărmuri- marea privirii tale singura barcă. Dumitru ROŞU În tren, departe, mă urmăreşte umbra lui Fuji-Yama. Dumitru RADU Ajun de Crăciun- la derdeluşul din deal nici o sanie. Iuliana RUSU Cad castanele- drumul din poartă de-acum fără întoarcere. Constantin STROE Casă părăsită- un cuib de rândunele singur sub streşini. Marian Nicolae TOMI Doi picuri de apă pe cărbunii încinşi- pierdute gânduri. Eduard ŢARĂ Nici un barcagiu- broasca traversând râul pe-un nor de furtună. Valer ŢICU Pe harta clasei Locul acelaşi trece furnica-n grabă- înfrigurat şi tandru- ce mică-i lumea. doar broasca-i alta. Melancolie: Îmi torc tristeţea toamnei greieri nevăzuţi. Ana UDREA Doar alb şi negru- pe gardul înzăpezit o coţofană. Ion UNTARU Pe geamurile Toamnă însorită- casei pãrãsite lanul de porumb lacrimile ploii. mângâindu-mi faţa. Iarna la fereastră: După maşină două flori zgribulite porumbel zbătându-se- privindu-mă. zăpada roşie… Vasile VOROBEŢ Sus la Putna soarele se închină, apoi apune. POEŢI AI SOCIETĂŢII ROMÂNE DE HAIKU Poeme într-un vers Ioan Marinescu Consolare. Inspiraţie se cheamă şi atunci când tragi în piept. Rememorare. Lectură ce-i parcursă numai de ochii minţii. Covor. E oare rogojina persanul oltenesc? Similitudine. Şi geamul şi tabloulsunt buni de pus în ramă. Constatare. Femeia-i o enigmă care ne spune tot. Constatare meteo. De plouă în averse, atuncea ploaia-i scurtă. Evoluţie logică? Un om e plin de viaţă şi-apoi e plin de moarte. Semnal Colocviu Naţional de Haiku Vasile Moldovan În zilele de 15-17 septembrie a.c. a avut loc la Colegiul Naţional Constantin Brătescu din Constanţa, Colocviul Naţional de Haiku, ediţia a XIII-a , organizat de Societatea de Haiku din Constanţa şi colegiul de redacţie al revistei Albatros. La Colocviu au participat peste 40 de poeţi din Bucureşti, Constanţa, Iaşi, Bacău, Râmnicu-Vâlcea, Târgovişte, Alba Iulia, Petroşani şi din alte centre culturale din aproape toate zonele ţării. Tema principală a colocviului a fost Tanrenga – poem evitat. Tanrenga e un poem de cinci versuri având 5-7-5-7-7 silabe care se scrie de doi autori. Despre poetica acestui gen literar originar din Japonia, ca şi haiku-ul, a vorbit unul din promotorii lui în literatura română, poetul Radu Patrichi. La rândul său, poetul Florin Grigoriu a prezentat cartea de poeme tanrenga Din tainele prieteniei, scrisă de Radu Patrichi şi Ion Untaru. În cadrul colocviului a fost lansat numărul 2/2006 al revistei Albatros, număr în care o pondere importantă o au comunicările şi poemele prezentate la Festivalul Internaţional de Haiku, care a avut loc la Constanţa în vara anului trecut. Revista apare bilingv (română /engleză) datorită traducătoarei Alexandra Flora Munteanu, ea însăşi o autentică poetă de haiku şi haibun. Un eveniment aparte l-a constituit lansarea antologiei bilingve de haiku Flori de tei / Lime-tree flowers (Editura Boldaş, Constanţa, 2006), realizată de doamnele Ana Ruse, Alexandra Flora Munteanu şi Laura Văceanu. Lucrarea se constituie ca o punte spirituală între poezia de sorginte niponă şi poezia clasică japoneză. Cei 27 de autori antologaţi probează prin inspirate haiku-uri că teiul înnobilat de pana lui Eminescu a devenit un simbol poetic naţional, la fel de important ca trandafirul pentru poezia bulgară şi crizantema pentru literatura japoneză. Dintre cei care au asigurat un nivel ridicat al dezbaterilor se remarcă Laura Văceanu, preşedinta Societăţii de Haiku din Constanţa, poetele Olga Duţu şi Cornelia Atanasiu, scriitorii Arthur Porumboiu, Dumitru Radu şi Ion C. Ştefan. Poeme într-un vers. Dumitru RADU Copilărie. Hai, vino, zână bună, să ne mai spui poveşti. Cronici. Cu sângele pe săbii, le-au scris cândva strămoşii. POEŢI AI SOCIETĂŢII ROMÂNE DE HAIKU Poeme senryu Constantin ARDELEANU O, biet şoricel, încă te mai crezi şef peste demolări? Viorica REFERENDARU-BORISOV Rătăcit prin oraş mânzul roade un tomberon vopsit verde. Letiţia IUBU În livadă sperietoare-bunica bătând din palme. Vasile MOLDOVAN Deşi negru de supărare Concert de gală: se luminează dintr-odată: în lumina reflectoarelor răsare luna. spectatori moţăind. Piscină de lux- Sfârşitul zilei- atâtea bijuterii de aur tolba vânătorului pe corpurile goale. Plină cu poveşti. Valentin NICOLIŢOV Restaurant gol. Doar eu şi-o muscă bem o halbă cu bere. Radu PATRICHI Ziua bătrânului- dimineaţa primul sărut i-l dă pisica. Vasile SMĂRĂNDESCU Mocirla bălţii O puică trage bucuria porcilor- de moţul curcanului- în tranziţie. a dracu’ râmă. Ştefan G. THEODORU Teatrul Naţional- Mihai Viteazu cinci vrăbii zgomotoase ameninţă de pe cal se felicită. Banca de Comerţ. Ion UNTARU Plimbare pe chei- Ornicul bate vântul rece îmi bate tâmplarul bate şi el. şi prin buzunar. Coşciugul e gata. Aprind lumina şi vorbesc singur cu umbrele chinezeşti. Pe urmele lui Basho (haibun) Flueraşu Petre Drumul şerpuieşte printre munţi. Văd locuri unde cerul albastru se reflectă curat în lacurile reci. Mi-am părăsit casa fără regrete. Ştiu că mă voi întoarce aici mai bogat, cu amintiri calde şi noi ce îmi vor ţine de urât în nopţile lungi ale iernii. Până atunci însă e început de toamnă şi vreau să mă mai bucur de căldura binefăcătoare a soarelui, să simt adierea vântului printre frunze şi să ascult zumzetul micilor insecte... Încă o vară pe drumul cu pietriş alb - a devenit vis. În şerpuirea lui drumul nu are început sau sfârşit. El face legături, aduce oamenii mai aproape, aleargă neîncetat de la un munte la altul, legând răsăritul de asfinţit. Chiar dacă bolovanii intâlniţi îmi lovesc picioarele, îl simt parcă invitându-mă, îndemnându-mă să-l străbat până la capăt. Un capăt nebănuit încă pierdut în ceaţa depărtării.... Printre copaci un cântec de mierlă - anunţă soarele. În sfârşit am ajuns. După multă oboseală şi multe popasuri, iată-mă într-un luminiş în faţa copacului căutat. Aici, legenda spune că Basho a însemnat ultimul său poem, înainte de a-şi aşeza trupul istovit şi bolnav pe un pat de flori. Privesc în zare. Drumul nu are sfârşit, duce mai departe... Pentru mine şi pentru cei care vor veni după mine.... Semnal De la un cer la altul (D‛un ciel a l‛autre) -Antologie de haiku din Uniunea Europeană- Valentin Nicoliţov Asociaţia franceză de haiku (AFH), înfiinţată cu puţin timp în urmă (în septembrie 2003) şi-a propus să desfăşoare mai multe activităţi promoţionale interesante în domeniul acestui poem de sorginte niponă: editarea trimestrială a unei plachete de 30-40 de pagini consacrate exclusiv poemului haiku (denumită GONG), prezentarea pe un site Internet (www.afhaiku.org) a unei vaste panorame a haiku-ului francofon (împreună cu unele materiale privind scrierea acestui poem) şi editarea anuală a unui volum colectiv de poeme haiku (primul volum a apărut în ianuarie 2005 şi a grupat 278 de poeme haiku aparţinând la 39 de autori francofoni). Bianual, AFH organizează un festival de haiku francofon unde se pot întâlni mulţi poeţi de prestigiu schimbând între ei experienţa acumulată în acest domeniu. În anul 2005 AFH a lansat un apel către haijinii europeni (din ţările membre ale UE şi din cele candidate) de a participa la realizarea primei antologii de haiku a UE. Cei 97 de autori care au răspuns solicitării AFH au trimis 1100 de poeme haiku în limbile materne şi traduse şi în limba engleză ce au fost compuse pe câteva teme impuse de antologatori: începutul lui aprilie, neaua, florile, noaptea de toamnă, arborii, sărbătoarea naţională, fereastra dechisă etc. Pentru volumul antologic au fost selectate 221 de poeme haiku scrise de 66 poeţi din 16 ţări (Franţa-20 de autori, Slovenia-10, Germania şi Croaţia-câte 7 autori, Belgia-5, Bulgaria, România, Anglia, Malta, Irlanda şi Olanda-câte 2 autori şi Danemarca, Spania, Polonia, Grecia şi Suedia-câte un autor). Potrivit spuselor celor ce s-au îngrijit de apariţia ei, această antologie este interesantă mai ales pentru că permite să se demonstreze cum haiku-ul, un poem atât de specific japonez, a trecut graniţele acestei ţări şi a putut să fie adoptat cu succes în alte culturi. Totodată, traducerea poemelor selecţionate în limbile engleză şi japoneză le permite să fie mai bine cunoscute pe întregul mapamond. Fiind prima antologie întocmită la nivelul UE se pare că selecţia haijinilor şi a poemelor haiku nu a putut fi prea riguroasă. De acest fapt ne-am dat seama după lectura volumului: nu puteam să nu observăm faptul că au fost selecţionaţi atât unii poeţi cu poeme haiku foarte bune cât şi alţii cu poeme foarte slabe, unele chiar neavând nimic de a face cu spiritul haiku. Dar poate că tocmai acestea din urmă, prin calitatea lor mediocră, vor scoate în evidenţă calitatea celorlalte poeme, cu adevărat bune, care nu sunt deloc puţine. Suntem convinşi de faptul că cititorului român avizat, cunoscător al regulilor poemului haiku, nu îi va fi prea greu să-şi dea seama, de talentul unora dintre poeţii cuprinşi în paginile antologiei, precum şi de lipsa de talent a celorlalţi. Vă prezentăm deci în continuare câţiva autori străini prezenţi cu poeme haiku care ne-au atras atenţia, precum şi poeme ale celor doi autori români selecţionaţi în antologie (Ion Codrescu şi Vasile Moldovan), cu observaţia că numărul poeţilor români ar fi fost poate mult mai mare dacă nu s-ar manifesta printre noi o permanentă lipsă de comunicare şi colaborare. Personal cunosc cel puţin zece haijini români cu un talent deosebit care, dacă ar fi fost anunţaţi la timp să trimită poemele lor la selecţie, acestea ar fi fost selectate şi ar fi stat acum la loc de cinste în prima antologie europeană. Dau un singur exemplu: Slovenia, care are în total 25 sau 30 de poeţi de haiku la o populaţie de două milioane de locuitori, are incluşi în antologie zece poeţi (peste o treime din total), iar România, la o populaţie de 22 milioane de locuitori şi cu 200 de poeţi de haiku cunoscuţi, are numai doi poeţi în această antologie. Trebuie să mulţumim totuşi celor doi poeţi care au fost pe fază şi au trimis la timp poemele lor la selecţie fiindcă altfel românii ar fi lipsit cu totul din această primă antologie europeană. Sperăm ca în anii următori numărul poeţilor români ce vor participa la astfel de evenimente culturale internaţionale să fie mult mai mare. Alenka Zorman (Slovenia): Le mari parti./Le silence des flocons de neige/ emplit la nuit. Soţul e plecat./Liniştea fulgilor de nea/umple noaptea. André Cayrel (Franţa): Mort de mon pere-/un inconnu sur la route/leve son chapeau. Moartea lui tata-/un străin de pe stradă/ se descoperă. Daniel Dölschner (Germania): Toilettes de la gare./Payer encore une fois/pour la biere. WC-ul gării./Mă duc să plătesc din nou/ berea băută . Dubravko Corbus (Croaţia): Automne tardif/ parmi les feuilles a terre/ un papillon. Toamnă târzie./ Printre frunze căzute/ un mic fluture. Georges Friedenkraft (Franţa): La fenêtre ouverte/ fait resonner dans mes songes/ le cri du hibou. Fereastra deschisă/ aduce în visul meu/strigăt de buhă. Ion Codrescu (România): Baltă în câmp/ în aerul nopţii/ aromele recoltei. Paşii mei se afundă/ în zăpadă...zvon puternic/ de ziua naţională. Kai Falkman(Suedia): Le skieur s‛arrête/ pour laisser place/ au silence de la neige. Schiorul oprit/ lasă locul tăcerii/imensei zăpezi. Luc Vanderhaeghen (Belgia): Dans la rue froide/ une lampe dans la nuit./ Moi et mon ombre. În strada rece/ cu lanterna în noapte/ doar eu şi umbra. Vasile Moldovan (România): Fereastra deschisă-/ în cuşcă, un canar/privind în gol. Frunzele toamna/intră în ceainărie/ înaintea oaspetelui. (Traduceri de Valentin Nicoliţov). POEŢI AI SOCIETĂŢII ROMÂNE DE HAIKU Poeme într-un vers Dan FLORICĂ Avariţie. Să scoţi din piatră seacă fărâma ei de apă. În Retezat. De sus vezi lacuri limpezi cu chip de albăstrele. Încremenire. Poveşti îngână lacul tăcut în faptul serii. Septembrie. Descinde însăşi toamna în fagurii de miere. Stare de spirit. Ce vast e Universul.O clipă doar suntem! Petre Ţuţea. S-a întrupat Socrate şi-n spaţiu românesc. Tristeţe. Se tânguie şi plopii la pragul troienit. Alinare. Singurătatea noastră măcar are o umbră. Localizare. Şi astăzi încă vlahii trăiesc lângă Olimp. Similitudine. Un râu e viaţa noastră şi-aleargă spre ocean. Reflecţie. Îi plâng pe cei puternici :un ştiu să dăruiască. Tot răul e spre bine. Câştigi înţelepciune trcând printr-un necaz. Dorinţa. Am vrea să ştim de unde ne tot priveşte Domnul! Haiku francofon* Philippe Caquant (n.1955) N-arată prea rău chipul meu în pozele de altădată. Robert Davezies (n.1923) O vrabie zboară din buzunarul rupt al sperietorii. Bruno Hulin (n.1960) Seară albăstrie. De ţipătul corbului freamătă plopul. Alain Kervern (n.1945) Acum locuim într-o tăcere-n care murmură marea. Rozen Milin (n.1960) Albina zumzăind În rochii scurte îmi citeşte jurnalul fete nepăsătoare. cu atenţie. Şi vântul zgobiu... Patrick Blanche (n.1950) Noapte de vară. Pe coapsele iubitei lumina lunii. *Traduceri de Paula Romanescu POEŢI AI SOCIETĂŢII ROMÂNE DE HAIKU Poeme tanka Cornelia CONTA În drumul nostru e cumpăna fântânii setea la pândă. Dar găleata lipseşte ca şi norocul… Dan DOMAN Codrul Vlăsiei- deasupra pădurii bătrânul stejar. Cu frunzele-nverzite încă un miracol. Emilia DUMITRESCU Târziu în noapte privind cerul-uneori- tânjesc spre stele. Sclipind ele îmi răspund: încă n-a sosit vremea. Magdalena DALE Prin casa goală În pacea nopţii colbul amintirilor. între stele şi greieri Visele noastre suflet călător... firicele de nisip Căutându-te mereu, risipite-n patru zări. niciodată cu tine. Vali IANCU Privind în zare m-aştepţi c-un zâmbet ,mamă, doar eu îndurerată... Pe cruce trandafirul îţi ţine de urât. Dumitru ROŞU În noaptea rece marmura zăpezilor mă înfioară. Bizare, neclintite cad umbrele plopilor. Vasile SMĂRĂNDESCU Amurg cu greieri Încercaţi, vă rog, şi doine din cavale. la mielul cu noroace În lunca văii- acum de An Nou- pe vârf de deal iscoadă Bătrânul şi câinele jumătatea de lună. scormonesc gunoaiele. Ana UDREA Satul adormit, luna trece prin perdea la miezul nopţii. Cântecul cocoşilor şi greierii de toamnă. POEŢI AI SOCIETĂŢII ROMÂNE DE HAIKU Poeme într-un vers Jules Cohn-Botea Neîmplinire. Ce trişti par trandafirii, uitaţi pe bancă-n parc. Paradox. Fiecare zi în plus e o zi în minus. Anii. Cel mai greu la bătrâneţe, e că trebuie s-o-accepţi. Frumuseţea umană. Nicicând n-a fost ceva atât de perisabil. Calea vieţii -Secvenţă haiku- Bogdan I.Pascu Norii ascund lumina- plin de umbrele gândurilor drumul rătăcit. Popas în noapte- sub neştiute stele o mare de gânduri. Sub cerul îngheţat doar amintirile îmi sunt căpătâi. Înstrăinare- peste neştiute drumuri neştiute stele. Iată destinul- sub umbrele stelelor paşii tăi încotro? Rengay Cornelia Atanasiu, Radu Patrichi Ramul cu muguri mă invită afară- deschid fereastra. (CA) Mult mai aproape de ei privesc de la mansardă.(RP) La mănăstire pe treptele tocite- salt de lăcustă.(CA) De sub frunze broscuţa atâta doar aşteaptă.(RP) Obosit prin colb mă urmează doar umbra atât de aproape.(CA) Şi ea e tot mai lungă cu cât merg mai departe.(RP) Acelaşi mormânt- frunzele scuturate din mai mulţi copaci.(CA) Şi cât timp a mai trecut de când nu le-a strâns nimeni.(RP) Stânci întomnate fără flori, fără gâze- stăpân doar vântul.(CA) Şi n-o să se aşeze mai târziu nici zăpada.(RP) Oraş troienit- sub geana de lumină un câine pribeag.(CA) Demult de la mahala a plecat bătrânul său. (RP) La gura sobei de sub vătrai doi tăciuni treziţi când şi când.(CA) Deasupra pe nisip se coc merele roşii.(RP) OASPEŢII POEZIEI Renku Vasile MOLDOVAN (V.M.) şi Florin GRIGORIU (F.G.) Oaspeţii poeziei părăsesc litoralul- sfârşit de toamnă.(V.M.) Un zbor de pescăruşi deasupra trenului.(F.G.) Unde-o fi luna? Traversând Bărăganul cu capul în nori.(V.M.) Revista „Metafora” uitată pe-o bancă.(F. G.) Iarnă geroasă- la cantina de păsări numai ciorile.(V.M.) În florărie naşa după flori pentru nuntă.(F. G.) Liliacul alb a-nflorit peste noapte... Deniile.(F.G.) În lumina lunii perechi de-ndrăgostiţi.(V.M.) Muget de viţel, ascultând mulsoarea din grajdul vecin.(F.G.) Internet Cafe- răspunzând scrisorilor, pană de curent.(V.M.) Poştaşul mi-aduce iar ilustrate cu haiku.(F.G.) Tanrenga Cornelia Atanasiu , Jules Cohn-Botea Seceriş în zori- În mijlocul câmpului vechea fântână.(CA) La prânz bând apa rece vor zice bogdaproste. (JCB) Nu-s deloc grăbiţi nici plugarul, nici boul triluri de păsări. (CA) Când ajung la cap întorc mergând iar înainte. (JCB) Cu greu printre stânci- năpădită de ierburi coliba noastră.(CA) Suntem de-aceeaşi vârstă ea pare neschimbată.(JCB) În parcul pustiu iubiţi cu paşi de umbră- aceleaşi şoapte.(CA) Aceleaşi şoapte din veac dau încă rezultate(JCB) Noapte adâncă şi tot beat spre casă drumul e mai lung.(CA) În gândul lui înjură pe cei cu garduri joase.(JCB) CROAZIERA Rengay- Vasile MOLDOVAN (VM) şi Dana-Maria ONICA (DMO) Un luminiş... În adâncul inimii ei, ochii unui bărbat.(VM) Valuri tot mai înalte ne depărtează de ţărm.(DMO) Oameni pe punte- în bătaia vântului batiste fluturând.(VM) Mână în mână privind Luceafărul... Parfum necunoscut (DMO) Un fluture de noapte pe mâneca rochiei.(VM) Printre cearşafuri perle împrăştiate... în zare un far.(DMO) POEŢI AI SOCIETĂŢII ROMÂNE DE HAIKU Poeme într-un vers Paula ROMANESCU Calvar. Un om c-o cruce-n spate de două mii de ani. Octavian MAREŞ Dorinţă. Mai stai, mai stai o clipă, acum cântă cocoşii. Prezentare de carte Din tainele prieteniei -Poeme tanrenga- Valentin Nicoliţov Cartea de poeme tanrenga întitulată Din tainele prieteniei are drept autori pe Radu Patrichi şi Ion Untaru şi a văzut lumina tiparului la Editura Amurg sentimental, în Bucureşti, în anul 2006. De la bun început trebuie să arătăm faptul că poemul tanrenga, forma cea mai simplă de poem în lanţ, care a fost practicat timp de mai multe secole în Japonia, este de fapt un poem tanka scris de doi autori: primul autor compune tristihul 5-7-5, care, de cele mai multe ori, este un haiku, iar cel de al doilea compune distihul, 7-7, completându-l. Această formă de poem este una din cele mai vechi cunoscute, fiind menţionată în prima antologie de poezie japoneză, Manioshu, apărută în secolul VIII. La noi în ţară, deşi poezia de inspiraţie japoneză a luat o dezvoltare foarte mare după 1989, poemul tanrenga s-a practicat mai puţin, în mod sporadic, de câţiva autori, nu atât din lipsa talentului, cât mai ales din lipsă de comunicare şi de adevărată amiciţie între poeţii de astăzi. Iată însă că poeţii Radu Patrichi şi Ion Untaru, al căror talent a fost probat în mai multe volume de poezie apărute de-a-lungul anilor, au spart gheaţa: şi-au dat mâna în pofida celor 200 de kilometri care îi despart şi au realizat la noi prima carte de poeme tanrenga. După lectura poemelor mi-am dat seama că cei doi poeţi sunt nu doar buni colaboratori literari ci sunt şi prieteni: există între ei o afinitate sufletească deosebită ce poate fi uşor observată în fiecare poem, completându-se foarte bine, ca într-un duet muzical în care fiecare partitură vine s-o întregească pe cealaltă. Poemele lor, în majoritate, sunt sensibile, frumoase şi aduc o notă de originalitate în peisajul liricii de factură niponă de la noi. Din ele emană un suflu cald şi o adiere proaspătă de viaţă, o filozofie de înţelegere a naturii în întregul ei şi de contopire umană cu microcosmosul şi macrocosmosul ce ne înconjoară. Tematicile abordate sunt variate, iată exemplificate câteva: Amintirile care revin mereu în viaţa noastră: Rândunica/ îşi face cuibul-/ pe faţa bunicului, lacrimi/ asta a văzut în copilărie/ şi acum, după două vieţi. Cad frunzele-/ bunicul pe prispă/ eu mă retrag discret/ căci faţa lui e luminată/ de o veche amintire. O mică bucurie poate apare chiar şi atunci când priveşti fluturii: Expoziţie/ în faţa florăriei/ doi fluturi veseli/ aşteaptă/ ora deschiderii. Admiraţie pentru frumuseţea femeii: O fată pe alee/ şi doi fluturi/ în jurul ei/ Să fie aceasta/ o prevestire? Bucuria ploii-/ trece o tânără/ cu bluza udă/ şi transparentă/ lipită de trup. Bucuriile simple ale copilăriei: Pe nisip/ pana de pescăruş/ încearcă să zboare.../ odată cu ea/ aleargă şi copilul. Trecerea anilor lasă în suflet un sentiment de melancolie. La vitrină bătrâna/ priveşte îndelung/ rochia de mireasă/ cum au trecut anii!/ chiar şi de la nunta fetei. Evenimente tragice petrecute sub ochii poetului care îl întristează: Asist neputincios/ cum vântul/ duce fluturele/ în largul mării-/ adio, călătorule! Mort pe stradă-/ căzut din mână/ buchetul de garoafe/ la cine se ducea oare/ atât de aranjat? Dar iată şi poeme tanrenga realizate cu o undă de umor, în stilul kyoka: Lângă uşa/ halei părăsite/ vişin înflorit/ măcar atât/ din toată privatizarea. Pescar adormit-/alături câinele/ păzeşte pălăria/ nu a prins mai nimic/ dar a golit o sticlă. În grădină/ doar măgarul vecinului/ mi-aminteşte de timp/ de unde ştie el/ ora exactă? Bunicul pe prispă/ alături motanul/ amândoi pe gânduri/ de mult nu mai au/ ce să-şi spună. Dacă ar fi să reproşez ceva celor doi autori le-aş reproşa lejeritatea, şi voioşia chiar, cu care s-au abătut, destul de frecvent, de la metrica poemului tanka (5-7-5-7-7), multe din versurile din volum nerespectând-o (deşi păstrarea numărului de silabe prescris în tanrenga nu este atât de dificilă ca în poemul haiku şi ar fi fost o dovadă în plus de seriozitate a actului poetic). Mi-e teamă să nu se facă din aceste abateri o modă, mai ales printre poeţii începători sau mai puţin pregătiţi care, văzând abaterile acestor poeţi talentaţi vor crede că regulile poeziei de inspiraţie niponă nu trebuie respectate cu stricteţe. Şi acest fapt trebuie să ne dea de gândit. Text postat de Magdalena Dale Date despre autor Data nasterii: Locul nasterii:                 Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat   Comentariile userilor                     Magdalena, acum stiu cine a postat textul. Sunt convinsă că, aşa cum citesc eu, e greu de urmărit poemele tanka pe care le-ai postat. Mai poţi interveni pe text? Le poţi pune altfel, întâi pe unul şi apoi pe celălalt? Te întreb pentru că ar fi păcat să nu fie citite. La fel şi pentru haiku-urile: Rozen Milin (n.1960) Albina zumzăind În rochii scurte... Poate ar trebui să anunţi în prima pagină că ai postat aici. Eu am citit din întâmplare. Cu prietenie, Maria   Postat de catre Maria Tirenescu la data de 2007-01-19 20:24:56	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE