|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mistretul cu colti de argint |
|
|
de
Stefan Augustin Doinas |
|
|
|
Un print din Levant indragind vanatoarea
prin inima neagra de codru trecea.
Croindu-si cu greu prin hatisuri cararea,
canta dintr-un flaut de os si zicea:
-Veniti sã vanam în paduri nepatrunse
mistretul cu colti de argint, fioros,
ce zilnic isi schimba în scorburi ascunse
copita si blana si ochiul sticlos...
-Stapane, ziceau servitorii cu goarne,
mistretul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vanatul cu coarne,
ori vulpile rosii, ori iepurii mici ...
Dar printul trecea zambitor inainte
privea printre arbori atent la culori,
lasand în culcus caprioara cuminte
si linxul ce rade cu ochi sclipitori.
Sub fagi el dadea buruiana-ntr-o parte:
-Priviti cum se-nvarte facandu-ne semn
mistretul cu colti de argint, nu departe:
veniti sã-l lovim cu sageata de lemn!...
-Stapane, e apa jucand sub copaci,
zicea servitorul privindu-l istet.
Dar el raspundea intorcandu-se: -Taci...
Si apa sclipea ca un colt de mistret.
Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
-Priviti cum pufneste si scurma stingher,
mistretul cu colti de argint, peste plaiuri:
veniti sã-l lovim cu sageata de fier!...
-Stapane, e iarba fosnind sub copaci,
zicea servitorul zambind indraznet.
Dar el raspundea intorcandu-se: -Taci...
Si iarba sclipea ca un colt de mistret.
Sub brazi, el striga indemnandu-i spre creste:
-Priviti unde-si afla odihna si loc
mistretul cu colti de argint, din poveste:
veniti sã-l lovim cu sageata de foc!...
-Stapane, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul razand cu dispret.
Dar el raspunde intorcandu-se: -Taci...
Si luna sclipea ca un colt de mistret.
Dar vai! sub luceferii palizi ai boltii
cum sta în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistret urias, si cu coltii
il trase salbatic prin colbul roscat.
-Ce fiara ciudata mã umple de sange,
oprind vanatoarea mistretului meu?
Ce pasare neagra sta-n luna si plange?
Ce vesteda frunza mã bate mereu?...
-Stapane, mistretul cu colti ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohaind, sub copaci.
Asculta cum latra copoii gonindu-l...
Dar printul raspunse-ntorcadu-se.-Taci.
Mai bine ia cornul si suna intruna.
Sã suni pana mor, catre cerul senin...
Atunci asfinti dupa crestete luna
si cornul suna, insa foarte putin. |
|
|
|
|
|
Date
despre autor |
|
|
Data nasterii:
1922 |
|
|
Locul nasterii:
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
O rugaminte catre editor: nu pot scrie acum cu diacritice,si-au instalat copii calculator nou si nu ma descurc iar la ora aceasta nu am pe cine intrega, va rog!
""si cornul suna, insa foarte putin.""
Cat de adevarat!
Prea putin ""suna cornul"" in cinstea unui talent real acum si de cand exista arta pe pamant.
Si desigur,prea mult, pentru te miri ce nontalent din te miri ce motive.
Poetul adevarat ""Un print" al poeziei, cu greu ""prin hatisuri"" isi afla ""cararea"" caci nici chiar cu talent fara munca multa muza (mistretul cu colti de argint - ce comparatie sublima a gasit poetul)nu se lasa prinsa chiar daca-si face simtita prezenta:
""-Stapane, e apa jucand sub copaci,
zicea servitorul privindu-l istet.
Dar el raspundea intorcandu-se: -Taci...
Si apa sclipea ca un colt de mistret."",
iar cand in sfarsit muza se lasa stapanita deja stapaneste,poetul ridicandu-se mult prea deasupra ""haitasilor"" (eu nici haitas nu ma consider desi ar fi totuna)incat vorba lor o curma ca pe un lucru inutil si deranjant ce este:
""-Stapane, mistretul cu colti ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohaind, sub copaci.
Asculta cum latra copoii gonindu-l...
Dar printul raspunse-ntorcadu-se.-Taci"".
Din pacate prea multi ""haitasi exista chiar pe acest site si nici nu se stie de exista un ""vanator"" dar si de exista "haitasii"" in loc sa alerge dupa "mistretul cu colti de argint"" alearga sa-i puna bete/n roate ""vanatorului"" al carui talent asemeni ""coltilor de argint"" sclipeste pe alocuri brazdand nelinisti in inimile lor. Tare-mi este teama ca asa este.
Aceasta poezie atat de plastic impodobita esta un omagiu adus talentului adevarat.
Eu una ii multumesc autorului ei ori de cate ori o citesc si imi lasa un fior in suflet incat dupa ce o citesc nu mai pot citi altceva mult timp.
Talentul cu nontalentul gasit in alte scrieri desigur ca e incompatibil.
Inchei cu o urare facuta tuturor celor ce iubesc poezia cu sfintenie: fie ca ""mistretul cu colti de argint"" sa va rapuna!
|
|
|
|
Postat
de catre
Maria Grosu la data de
2008-03-24 00:14:13 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
NIMIC mai frumos decat poezia in ton baladesc si aducand un zvon de inedit occidental in ars poetica romaneasca invadata de prea mult semanatorism ! |
|
|
|
Postat
de catre
florin predescu la data de
2007-04-18 15:28:34 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Daca ma crezi, am intrat la rubrica "consacrati" sa adaug o poezie.."Mistretul cu colti de argint".
Si eu care credeam ca vin cu ceva nou.. :) |
|
|
|
Postat
de catre
l;'l da la data de
2004-02-16 14:26:03 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Stiti cumva la ce link as putea gasi Cenaclul Flacara recital, fisiere audio? |
|
|
|
Postat
de catre
Irina Oana Lupa la data de
2004-01-18 23:32:51 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|