FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
intamplare ciudata
de  nicolae sirius
 


Întâmplare ciudată

Cine? a întrebat un copil lăcrimând
uitându-se atent într-o parte a străzii
unde-un bătrân îngândurat
în întuneric
tot spera
asemeni unei păsări obosite
să-și mai găsească locul.
Seara? a întrebat din nou copilul,
cu un fel de disperare în glas,
continuând: Seara, în plină zi,
se vede pe străzile Romei
de parcă un om ar fi?
i nemaivoind
să mai audă nici un răspuns
a început să-și vorbească șoptit:
Seara-i un om îngândurat-
trece continuu pe străzile Romei,
vorbind despre lucruri
pe care noi le-am uitat.


10-12-2000

Cea mai târzie iarnă

Valuri roșii
asemeni unui câmp de maci
umbrele ultimelor frunze de arari arzând
lasate de vântul trecând
peste lacul aproape secat.

...Neputincioși...
si totuși nu ne acoperim faa.
Vin cântăreții să ne ureze An Nou
și-aproape
că nu le mai vine să deschidă gura.

Unde-i zăpada... unde e aerul
ce până-n adâncul pământului
în cristale de gheaă apa lega?
îi întreb din priviri
în timp ce ei îmi colindă aproape plangând:
Iarna a rămas suspendată în cer...
undeva...

O să se stingă și obiceiurile spune mama
și pleacă în casă oftând.

Iau o mână de grâu și o arunc cât pot de sus-
să ajungă aș vrea
acolo unde suspendată a rămas iarna
să cadă ningând odată cu ea.




3-09-2000

Moștenire

Vouă vă rămân, spuneau bătrânele umbre-
vouă vă rămân toate:
norii pe cer
foșnetul valurilor
razele soarelui
ciripitul păsărilor.
Vouă celor ce de-acum
pregătiți sunteți să veniți.

Noi n-o să luăm la plecare
nimic mai mult decât
înnegritele noastre umbre
ce par
că noaptea ar fi. Noi n-o
să luăm nimic- repetau aproape regretând-
chiar dacă de mâini
aerul o să ni se atârne
ca și cum ar vrea
să-l scoatem de aici,
chiar dacă ultimul cântec al mierlei
o să ne cadă pe timpan ca un ac
perforând materia-
chiar dacă razele soarelui
în noapte vor crede
că n-or să mai fie văzute
și-o să ne însoțească visând.

Vouă vi se va încredința totul:
semințe,
rădăcini… Iată-le! strigau ele
aruncându-le-n aer.

Cuvintele, s-au mai auzit ele
într-un târziu, spunând,
sunt și ele aici...
voi o să lucrați cu ele
cântând,
bucurându-vă,
tânguindu-vă,
de parcă nici nu ați ști
de unde vă vin.
Text postat de nicolae tudor
Date despre autor
Data nasterii:
Locul nasterii:
 
             
Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23776
Comentarii: 120756
Useri: 1413
 
 
  ADMINISTRARE