FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
versuri si proza
de  nina cassian
 

UN CONGRES AL SCRIITORILOR


Dupa raportul lui Mihai Beniuc, ce s-a vrut cuprinzator īn īncercarea de a acoperi marile directii ce au fost si vor trebui urmate de membrii USR sīnt prezentate pe sectiuni si genuri literare cīteva corapoarte.
Primul este sustinut de Petru Dumitriu si intitulat Probleme ale prozei epice. Creatorul celui mai reusit personaj comunist, cum īl gratula Beniuc īn raportul prezentat Congresului, aprecia ca principala trasatura ce si-a imprimat pecetea asupra tuturor cartilor „este ca avem īn fata o proza epica nascuta dintr-o transformare revolutionara a societatii romānesti”. Realizarile epice „sīnt ale unor scriitori care iau atitudine alaturi de masele populare, condamnīnd societatea veche si contribuind la crearea societatii noi”. Carti precum Descult de Zaharia Stancu, Morometii de Marin Preda, Negura de Eusebiu Camilar, Lanturi de Ion Pas etc., sīnt toate īmpreuna un rechizitoriu īmpotriva Romāniei burghezo-mosieresti, un rechizitoriu de multe mii de pagini. Īn acest tribunal, sīntem atentionati: Procurorul - au fost scriitorii. Procurori ai poporului. Judecatori - au fost poporul si istoria. Nu se uita nici pe sine a se cita īntre fruntasii care au activat īn acest tribunal: „Īn Cronica de familie de autorul acestor rīnduri (e vorba de coraportorul Petru Dumitriu), aceasta mare tema: analiza si condamnarea societatii vechi, e axul unic al īntregii opere”. Autorul Drumului fara pulbere considera ca „proza epica scrisa la noi īn ultimii ani condamna societatea pe care a condamnat-o īnsasi istoria. Nu fac aici o apreciere de valoare, ci constatarea unei atitudini sociale si politice. Talentati sau mai modest īnzestrati, tineri sau vīrstnici, īn carti stralucite sau mediocre, prozatorii nostri se afla pe o pozitie de protest social si politic fata de societatea burghezo-mosiereasca. Prin aceasta, ei īmpartasesc atitudinea poporului nostru si se afla deci pe locul care li se cuvine”.
Apreciind drept imperios necesara influenta si īndrumarea comunistilor asupra scriitorilor, va sublinia: „Cartile acestea se datoreaza īndrumarii scriitorilor de catre partid, prin presa de partid, prin toate formele de agitatie si propaganda, prin īnvatamīnt si prin īnsasi transformarea societatii. Scriitori ca Zaharia Stancu sau Camil Petrescu n-ar fi scris ultimele si cele mai importante opere ale lor, fara īndrumarea de catre partid. Scriitori mai tineri ar bījbīi poate pīna azi īn cautarea unor formule realiste. Pot spune īn numele meu personal ca, desi simtisem desertaciunea formalismului si cautam calea realismului, īndrumarea de catre partid a ajutat īn chip hotarītor dezvoltarea mea ca scriitor”.
Constata cu satisfactie ca īndrumarea de catre partid exista si ca a dat rezultate bune si, īn anumite cazuri, de-a dreptul admirabile. Si va continua: „Ea s-a īmbunatatit continuu, lichidīnd greselile, exagerarile, slabiciunile. Drumul strabatut de Titus Popovici de la niste schite neīnsemnate la Strainul, de Marin Preda de la nuvela Calul la Morometii, de Petru Dumitriu de la Euridice la Cronica de familie si Pasarea furtunii, ca si faptul ca Mihail Sadoveanu a scris Mitrea Cocor si Nicoara Potcoava, ca Zaharia Stancu a scris Descult, Camil Petrescu, Un om īntre oameni, Mihai Beniuc, Ura personala - toate acestea dovedesc ca īndrumarea de catre partid a fost buna si ca ea trebuie sa continue”.
Optimist, īncrezator īn vremurile care vin, atentioneaza: cartile acestea ramīn un mare succes al literaturii noastre si viitorul le va confirma tot mai mult valoarea.
Este critic si autocritic cu multe aspecte ale prozei epice. Despre una din cartile sale precizeaza: „Vom īntīlni confundarea temei cu subiectul īn Drum fara pulbere de Petru Dumitriu, unde singura intriga vrednica de acest nume din punct de vedere al īnchegarii artistice este povestea de dragoste a lui Pangrati”. Craii de Curtea Veche este amendata pentru ca se adreseaza numai unui public de artisti.
Este aberant cīnd afirma senin ca „fenomenul īngradirii oficiale a unor valori literare autentice este azi īn realitate imposibil”. S-ar putea īn sistemul sau de valori, sa fie adevarat. Īn timp ce vorbea la tribuna Congresului, un Vasile Voiculescu era īn puscaria politica, iar un Radu Gyr, condamnat initial la moarte pentru poezia Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane, īsi ispasea pedeapsa, comutata la īnchisoare pe viata. Īnchisorile gemeau de scriitori, intelectuali, muncitori, tarani etc. nealiniati la politica si ideologia comunista, cei ramasi īn libertate construiau societatea socialista.
Marea virtute a unei opere, un adevarat principiu estetic pentru autorul Bijuteriilor de familie este sa nu ghicesti cum se va sfīrsi. Petru Dumitriu ne dezvaluie cu implicare si īn cunostinta de cauza ca „miscarea muncitoreasca a creat o noua metoda artistica, realismul secolului socialismului, realismul socialist. El se deosebeste de realismul clasic, traditional, prin intentia educativa constienta a autorului. Ideea se īntemeiaza pe conceptia marxista asupra gīndirii revolutionare care, īn loc de a oglindi doar realitatea, are menirea s-o transforme, si pe principiul leninist al spiritului de partid īn literatura, care considera literatura ca o arma īn lupta de clasa si o unealta īn constructia socialista”.
Deviza pe care o afirma coraportorul cu Probleme ale poeziei, Dan Desliu, este: dragoste fata de adevarul vietii, fidelitate fata de leninism, de partidul clasei muncitoare caruia īi datoram tot ce e mai bun īn creatia noastra. Aflam, spus raspicat de autorul lui Lazar de la Rusca, de unde au izvorul marilor creatii poetice ale trecutului: din legatura artistului cu poporul, din cunoasterea vietii, a suferintei si aspiratiilor maselor exploatate. Ni se comunica ce caracterizeaza opera celor mai de seama precursori, de la Eminescu la Alecsandri, Vlahuta, Bolintineanu etc.: devotamentul pentru cauza celor multi, atitudinea militanta, de protest īmpotriva amputarilor dinlauntrul si din afara tarii…
Dar, sīntem avertizati, aceasta literatura legata de cauza celor multi „dupa primul razboi mondial si īndeosebi īn perioada de fascizare a tarii, linia acestei conceptii progresiste, democratice, despre rostul si temeiurile artei a trebuit sa lupte din greu cu presiunea crescīnda a ideologiei burgheze reactionare, ideologie sustinuta si īncurajata pe toate caile de statul fabricantilor si mosierilor. Īn aceste vremuri vitrege, cīnd se dezvolta o intensa activitate a cīrdurilor de scribi vīnduti sacului cu bani, īn vremea cīnd rostirea adevarului te expunea atacurilor brutale sau perfide ale criticii «oficiale», iar īn ultima instanta interventiei cenzurii si represaliilor politiei, flacara poeziei legata de popor a continuat totusi sa arda, luminīnd calea spre ziua de mīine. Cu intensitati diferite, razele ei anima creatia unor poeti de mult intrati īn istoria literaturii romāne, ca: G. Topīrceanu, A. Toma, Emil Isac, G. Bacovia sau maestrul Tudor Arghezi, pe care avem bucuria de a-l numara si astazi printre membrii activi ai rīndurilor noastre”.
Cenzura, represaliile politiste, atacurile perfide īnceteaza o data cu eliberarea de sub jugul fascist, astfel: „a fost īnlaturata principala stavila care īmpiedica rostirea raspicata a adevarului īn arta, iar poezia a dobīndit si ea adevarata, mult visata libertate: libertatea de a se situa deschis pe pozitiile clasei muncitoare, de a milita sub steagul partidului acestei clase, unic reprezentant al intereselor poporului”.
Ocupatia sovietica si instaurarea comunismului au adus pentru Dan Desliu si nu numai, cīt si pentru poezia lor, adevarata, mult visata libertate.
Prezinta laudativ autorii si cartile lor de poezie, unde aflam o exprimare clara a ideilor īnaintate, dar si paginile ziarelor si revistelor pline de poezii pe teme de mare actualitate ce, cum era de asteptat, exprima pozitia oamenilor muncii, lupta lor īmpotriva burgheziei, pentru punerea bazelor unui stat nou, socialist, pentru apararea pacii īn īntreaga lume. Condamna presa de dreapta si ideile vehiculate de ea, presa care se afla, dupa 1947 va disparea cu desavīrsire. Si ni se prezinta un exemplu elocvent: „Astfel, curīnd dupa aparitia fabulelor lui M. Breslasu, īn presa de dreapta a fost publicata o cronica (autor: Serban Cioculescu) īn care se afirma verde ca poetul, preocupīndu-se de probleme politico-sociale, īsi tradeaza menirea si ca tendentiozitatea (cititi «situarea pe pozitiile clasei muncitoare») anuleaza valoarea estetica a poeziei. Īn concluzie. Breslasu era sfatuit sa caute surse de inspiratie «mai potrivite» (cititi «atemporale») de pilda, biblica legenda a lui Iov, pentru a nu altera puritatea artei sale”.
Vituperīnd astfel de teorii dusmanoase se pronunta īn contra „artei pentru arta”, lozinca ce īnseamna īn fond „arta pentru burghezie”.
Pledeaza pentru poezia-manifest (numita peste ani de Nichita Stanescu, cosmetizant, poezie ocazionala), iar identitatea tematica nu o crede un handicap, poeti de frunte nefiind stīnjeniti īn a-si afirma personalitatea creatoare. Sīnt date cīteva exemple: „Treizeci decembrie de Breslasu nu seamana cu Steaua tarii a lui Mihai Beniuc, nici cu Noaptea de Decembrie a lui Demostene Botez desi trateaza aceeasi tema…
An-son-hi de V. Porumbacu, Ochii de Mihai Dragomir, Un om si-un frate sovietic de Eugen Frunza sau Copii coreeni la Congresul pacii de A.E. Baconsky au o tinta comuna: demascarea atrocitatilor savīrsite de imperialisti īn Coreea - īnsa fiecare poet ajunge la scopul propus cu mijloacele sale specifice.
Numeroase poezii-manifest bine realizate vom īntīlni, de pilda, la Maria Banus: Patronul, scrisa cu prilejul nationalizarii industriei grele, Cīntecul soarelui, apel poetic pentru alegerile din 1948. Apoi, Chemare, La masa verde, Profanatorii de morminte, La noi īntr-o uzina, Īn muntii Georgiei - ca si multe altele - sīnt īnchinate marii teme a pacii, careia tovarasa Banus i-a consacrat īntr-o masura īnsemnata «puterea ei sonora de poet»”.
Avem parte de o ploaie de citate din poemele „stralucite” ale epocii, īnvatate si īn manualele acelor vremuri, gen Lidice a lui Eugen Jebeleanu. Dan Desliu se simte dator īn coraportul ce vizeaza probleme ale poeziei sa evidentieze realizarile poetice ale timpurilor noi: „Printre poemele ample īnfatisīnd viata noua trebuiesc amintite Despre pamīnt de Maria Banus, Īn satul lui Sahia de Eugen Jebeleanu, Vara fierbinte de Victor Tulbure, Tovarasul Matei a primit Ordinul muncii de Veronica Porumbacu, Sub frasinii de la rascruce, Copii de pe valea Ariesului si Miscarea de revolutie de Baconsky. Asa a fost īn Baltica de Stefan Iures, Cincisutistul de Ion Brad, Īntoarcerea īn patrie de T.G. Maiorescu, Studenta de Aurora Cornu, Fete īn uniforma de Valeria Boiculesei - si altele.
De asemenea, tot īn genul epic exista numeroase realizari de valoare pe linia evocarii trecutului de lupta al poporului nostru, al clasei noastre muncitoare. Astfel, ciclul 1907 de Tudor Arghezi, poemele Balcescu de Eugen Jebeleanu, Chivara rosie si Īn frunte comunistii de M. Beniuc, Cīntec de leagan al Doncai si Īn tīrg la Iasi 1917 de Marcel Breslasu, Balada tovarasului care a cazut īmpartind Scīnteia īn ilegalitate de V. Tulbure, Razboiul si Tudor din Vladimir de Mihai Dragomir, ciclul Ilie Pintilie de V. Porumbacu, Lumini ce nu se sting de Virgil Teodorescu, Ucenicul partidului de Stefan Iures, Rapsodia marinarilor de George Dan”.
Nu uita, īntre fruntasi, a se cita cu Lazar de la Rusca. Pe līnga realizarile īn poezia epica nu sīnt omise nici cele din poezia lirica si sīnt enumerate: Marul de līnga drum de Mihai Beniuc, Cīntare omului de T. Arghezi, Cīntec din ulita noastra si Faurari de frumusete de Cicerone Theodorescu, Laude de M.R. Paraschivescu, Generatia mea de Veronica Porumbacu, Oda fulgerelor de Mihai Dragomir, La portile raiului de Maria Banus, Candidat de partid de Stefan Iures etc.
Exaltat, constata „cu cīta bucurie īntīmpina cititorii nostri acele versuri īn care se exprima noile lor sentimente, noua atitudine fata de viata, īnaltele lor aspiratii” sīnt citate versuri mobilizatoare īnsotite de note ditirambice: „Iar dragostea unanima pentru tot ce e mai īnalt, mai luminos īn inima fiecaruia dintre noi, pentru ceea ce reprezinta mīndria si constiinta epocii noastre - partidul - cīt de concis, de simplu si emotionant este ea exprimata īn aceasta poezie de doua strofe a lui Victor Tulbure, intitulata Steaua:
Multe stele ard pe cer
Seara cīnd se-aciua,
Dar se sting pe rīnd si pier
Toate pīn-la ziua!

Peste timp de slava plin
Luminīnd departe,
Numai steaua de rubin
Arde fara moarte”.
Spre īnveselire vom cita binecunoscutul catren al lui A.E. Baconsky, usor amendat de coraportor: „Trece-o noapte, trece īnc-o zi,/ Se ascute lupta īntre clase,/ Iar chiaburii se arata-a fi/ Elemente tot mai dusmanoase”.
„Dupa cum ne īnvata necontenit partidul, atentioneaza Dan Desliu, menirea noastra (probabil se refera la scriitorii participanti la Congres - n.n.) pe acest pamīnt este sa cīntam īn vremi īnaripate ziua de azi a patriei, sa īnsufletim cu aripi largi deschise zborul catre ziua de mīine”. Mai ales ca „avem pentru asta toata libertatea, o libertate pe care nici īn visele cele mai optimiste n-au īntrezarit-o īnaintasii nostri: libertatea de a sluji poporul, clasa muncitoare, partidul acestei clase. Tocmai pentru ca iubim profund aceasta libertate vom riposta energic oricaror tendinte liberaliste, vom īnfiera īn unanimitate, īntotdeauna, orice īncercari de a se apara, īn numele libertatii, cauza burgheziei īmpotriva cauzei poporului”.
Problemele critice vor fi tratate, īn coraportul sau de Paul Georgescu. Dupa ce apeleaza la Lenin, ajunge si la programul Daciei literare, fara a-l uita pe C. Dobrogeanu-Gherea, ignorīnd cu totul pe Maiorescu si Societatea Junimea. Autorul Criticelor va fi condamnat pentru estetica reactionara, idealista care a fost extrem de daunatoare culturii noastre, acuzati fiind si postmaiorescienii Lovinescu, Zarifopol etc. Aceasta retrospectiva a evolutiei critice are ca temei „partidul (care) i-a īnarmat pe cercetatorii istoriei literare cu īnvatatura marxist-leninista. La baza acestor cercetari sta teza leninista a celor doua culturi īn societatea īmpartita īn clase antagonice.
Lenin a demonstrat ca aceste doua culturi - aceea īnaintata, legata de viata si lupta poporului, si aceea retrograda, decadenta, emanata de clasele dominante īn descompunere - se afla īn stare de permanenta opozitie, īn raporturi antagonice”.
Calul de bataie ramīne tot perioada interbelica, unde „lupta dintre cultura democratica si cea reactionara ajunge la cea mai mare violenta, reflectīnd putrezirea si fascizarea societatii burghezo-mosieresti. Lupta de clasa ia forme de o mare duritate”. Care, nu-i asa, dupa sovietizarea tarii s-a descatusat, manifestīndu-se liber si democratic īndrumata pas cu pas de partid.
Tot īn perioada interbelica Romānia era acuzata de comunisti ca-i tara imperialista si Basarabia un teritoriu ocupat de aceasta.
Paul Georgescu aprecia critica literara din anii anteriori eliberarii (care eliberare?!), aproape complet infectata de estetica burgheza. Pe buna dreptate aceasta avea nevoie de un medic dentist ca I. Vitner (cel care l-a eliminat si īnlocuit la catedra pe G. Calinescu) pentru a fi tratata, conform cerintelor, pe baza conceptiei stiintifice despre lume a clasei muncitoare, conceptia marxist-leninista. Criticul nostru va raporta īn fata Congresului ca „de la o critica predominant reactionara, idealista si estetista, s-a ajuns acum la o critica predominant stiintifica, partinica”. Impetuos va prezenta principiul fundamental al īntregii noastre literaturi ca fiind „acela al spiritului de partid, recunoastere deschisa a faptului ca pentru noi literatura face parte integranta din cauza generala a proletariatului”.
Criticul realist-socialist Paul Georgescu opune conceptiei false a „artei pentru arta”, a „independentei” artistului, nu mai putin „autonomiei esteticului”, „convingerea noastra libera (observati, ca īn cazul tipic al mincinosului care spune exact invers decīt crede, exagerīnd si accentuīnd pe latura mai putin credibila, cum toti scriitorii partinici īsi prezinta optiunea lor realist-socialista ca una liber aleasa si dintr-o profunda si intima chemare, n.n.) ca literatura slujeste interesele poporului, lupta īmpotriva exploatarii si umilintei, pentru reala libertate si fericire a omului. Partidul īndruma literatura īnarmīndu-i pe scriitori si pe critici cu metoda de gīndire stiintifica marxist-leninista, elaborīnd linia generala a dezvoltarii construirii socialismului, analizīnd periodic situatia frontului literar”.
Pe acest „front” critica literara are un rol important si activ, unde sarcinile criticii literare sīnt sarcinile trasate literaturii de catre partid. Critica fiind transformata īn jandarmul literar al partidului.
Cu cinism, seful „Gazetei literare” afirma: „Obiectivul criticii literare, misiunea ei consta īn a ajuta literaturii sa-si īndeplineasca mai bine si mai repede sarcinile ei de onoare, de a veghea la puritatea ideologica a literaturii, la pastrarea si cresterea prestigiului ei artistic. Iata de ce criticii literari nu pot fi simpli functionari sau contabili ai literaturii, ci trebuie sa fie luptatori pasionati pentru o mareata literatura socialista īn continut si nationala īn forma, luptatori pasionati pentru dezvoltarea multilaterala si armonioasa a omului nou. Critica noastra literara are nobila misiune sa prelucreze bogata mostenire a scriitorilor clasici si sa generalizeze experienta literaturii noastre noi, sa contribuie la cresterea ideologica si artistica a literaturii noastre”.
Fara a-i obliga nimeni, de buna-voie si interesati material, dar si de umbra unei glorii evident efemere si false, toti acesti autori s-au īnfeudat politicii de partid, unei ideologii extremiste, despre care erau perfect constienti ca nu cultiva adevarata literatura. Desi stiau ca mint, stiau care era adevarul, fiind suficient de inteligenti si cultivati īn a decela īntre literatura si nonliteratura, combateau partinic, marxist-leninist, cu vehementa tot ce stiau bine ca era marea literatura romāna, pentru a deschide drum liber imposturii realist-socialiste.
Criticii aveau menirea de a se maturiza prin īnsusirea consecventa a metodelor stiintifice de lucru, singura cale ce asigura eliminarea treptata a ramasitelor estetiste si subiectiviste. Īmplinirea acestor deziderate a impus desfasurarea unei „lupte grele īn care fortele democratice din tara noastra, conduse de partidul clasei muncitoare, au īnfrīnt fortele reactionare, fascizante, care detineau puterea economica si de stat. Si pe plan ideologic a fost o lupta īnversunata, īn care ideologia burgheza, decadenta, curentele sovine si mistice au fost īnfrīnte”. Spre exemplificare este reamintita „lupta īmpotriva «crizistilor» care, contestīnd proletariatului rolul conducator pe planul creatiei artistice, proroceau lichidarea literaturii romāne. Numarul īnsemnat de carti aparute dupa aceea si care purtau un mesaj uman progresist au īnchis gura «crizistilor» si au determinat o cotitura īn creatia literara. «Scīnteia» marca aceasta noua etapa printr-un editorial, Spre un nou avīnt al creatiei literare. Aceasta a fost perioada de constituire a tinerei critici literare care a avut totusi forta ideologica necesara de a da o lovitura mortala criticii burgheze, idealiste, retrograde. Īn aceasta perioada au īnceput sa se manifeste si sa depuna o activitate rodnica criticii I. Vitner, Traian Selmaru, M. Novicov, Ov. S. Crohmalniceanu, N. Moraru, V. Mīndra si altii. Au aparut studii si articole care expuneau conceptia noastra despre literatura, atacau conceptia estetica a claselor exploatatoare, analizau problemele generale ale literaturii”. Sīnt īn critica si realizari importante, studii gen: „Oameni deosebiti de S. Iosifescu, Imaginea gloriosilor nostri contemporani de S. Bratu, Generalitatea si individualitatea ideii operei literare de S. Damian, Despre originalitate īn literatura de Ov.S. Crohmalniceanu, Problemele romanului social de L. Raicu, articole recente ale lui M. Gafita despre unele probleme ale prozei s.a.”
Īn analiza cartilor literare „s-au afirmat tineri critici: S. Damian, S. Bratu, A. Martin, D. Micu, G. Horodinca, I. Vrancea, G. Munteanu, Al. Oprea, L. Olteanu, C. Serban, S. Arghir, V. Rīpeanu, H. Zelis, D. Solomon, I.D. Balan ca sa nu mai amintim de critici cu mai multa experienta ca Ov.S. Crohmalniceanu, S. Iosifescu, V. Calin, V. Mīndra, M. Petrovanu, S. Farcasanu, M. Gafita, Radu Popescu, S. Alterescu s.a.”.
Paul Georgescu da sfaturi si retete de „axiologie” poetica, stabileste noile criterii, dezavuīndu-le pe cele vechi: „Un mod oarecum dogmatic de abordare a problemelor s-a produs si īn introducerea unor criterii valorice īn poezie, ca «lung» si «scurt», crearea unor opozite false īntre modalitati poetice de expresie, ca epic si liric. Unii au vrut ca poezia sa fie numai o poveste versificata sau macar o anecdota. Asemenea false criterii au dus uneori la o discutie scolastica, la crearea unor dogme, care nu pot decīt sa dauneze poeziei. Prigonirea persoanei īntīia singular īn poezie, ca expresia necesara a intimismului, a adus īntr-o vreme prejudicii liricii. Criteriul nostru ferm este, īnlaturīnd toate tezele dogmatice, ca sentimentele si gīndurile exprimate de poet sa fie sentimentele si gīndurile īnaintate care sa ne īnflacareze īn mareata noastra opera, construirea socialismului īn patria noastra”.
Chemīnd la lupta īmpotriva ideologiei burgheze reactionare, criticul de la „Gazeta literara” (titlu preluat de la sovietica „Literaturnaia Gazeta” si care se va schimba, īn a doua parte a deceniului VI din secolul trecut īn „Romānia literara”) atentioneaza asupra teoriilor diversioniste despre o asa-zisa pauza īn lupta ideologica. Grijuliu cu adevarata libertate de creatie, care implica eliberarea de lacomia editorului burghez, Paul Georgescu crede ca arta nu este o marfa, ci o misiune; misiune ce rezulta din īntelegerea necesitatii istorice de a lupta pīna la capat pentru desfiintarea exploatarii omului de catre om, de a lupta pentru fericirea omului. Pentru un muncitor de rīnd ar fi greu de conexat misiunea literaturii cu exploatarea omului de catre om, dar īn comunism dicta clasicul articol leninist „Opozitia de partid si literatura de partid”, permanent punct de referinta pentru scriitorimea partinica. Īn temeiul leninistului articol, vigilentul sef de „Gazeta literara” atentioneaza: „Influenta acestor teorii burgheze despre libertatea absoluta a creatiei a putut duce la lansarea unor asemenea formulari confuze ca aceea a «redarii adevarului integral». Reflectarea veridica a vietii īn literatura realist-socialista nu se poate face īn afara conceptiei despre lume a clasei muncitoare, singura obiectiva din punct de vedere istoric”.
Se trage un semnal de alarma ca, datorita liberalismului (considerat un neoestetism) s-au manifestat si unele forme de estetism, cum ar fi: „Conceperea imaginii artistice ca un organism īnchis, autonom, analiza procedeelor artistice rupta de semnificatia generala a operei, parerea ca valoarea artistica este desprinsa de gīndirea filosofica, de valoarea educativ-politica, iata cīteva trasaturi ale acestui neoestetism. Tot de aceasta latura se leaga si un alt aspect, pe care Eugen Jebeleanu l-a numit «critica de camera». Limbajul ezoteric, adesea contorsionat, pretios, īngreuneaza lectura, ascunde ideile sau lipsa de idei, usureaza calea spre estetism”.
Finalul coraportului Probleme criticii, cum era de asteptat, este unul triumfalist, īn nota dominanta a epocii, declarīndu-se īnfrīngerea principalelor pozitii ale criticii burgheze, prin saltul de la critica predominant reactionara, idealista si estetista la critica stiintifica, partinica.
Īntr-o maniera asemanatoare vor fi discutate Problemele dramaturgiei, īn coraportul lui Mihail Davidoglu. Trecīnd peste corapoartele Literatura minoritatilor nationale din R.P.R. (Nagy Istvan), Traducerile literare (Alexandru Balaci), Literatura pentru copii si tineret (Marcel Breslasu), toate īn aceeasi nota apologetica si ideologizanta, vom insista asupra celor de natura organizatorica.
Alexandru Sahighian a prezentat Raportul Comisiei de validare de unde aflam numeroase date statistice. Numarul delegatilor la Congres a fost de 208, dintre care 148 de la Bucuresti, 36 de la Cluj, 8 de la Iasi, 6 de Tg. Mures, 6 de la Timisoara, 3 de la Orasul Stalin (numele sovietizat al Brasovului) si 1 de la Craiova. Prezenti vor fi doar 195, 13 lipsind motivat. Dintre delegati, 146 erau scriitori care scriau īn limba romāna, 34 īn limba maghiara, 9 īn limba germana, 4 īn limba idis, unul īn limba sīrba si unul īn limba greaca. Pe genuri de creatie, cum se exprima Sahighian, avem 65 de prozatori, 63 de poeti, 15 dramaturgi, 36 critici literari, 8 traducatori si 8 care scriu exclusiv pentru copii. Vom afla din raport si repartitia dupa vīrsta a celor prezenti la Congres, īntre 20-30 ani, 36; īntre 30-40 ani, 66; īntre 40-50 ani, 57; peste 50 ani, 36. Putem remarca īnclinarea numerica a balantei īn favoarea celor sub 40 de ani, cei īnscrisi proaspat īn U.S.R., recrutati dintre fidelii regimului. Cu evidenta mīndrie comunista, raportul subliniaza: „Componenta Congresului nostru vorbeste despre cresterea masiva a creatiei literare īn anii democratiei populare. Descatusarea fortelor creatoare ale poporului si politica de stimulare a creatiei literare si artistice, dusa de Partidul Muncitoresc Romān si de Guvernul Republicii Populare Romāne, au facut ca īn literatura sa se afirme numeroase noi talente. Īn anul 1949, cīnd s-a convocat conferinta pe tara a scriitorilor, īn vechea societate a scriitorilor din R.P.R. erau īnscrisi 233 membri. Azi Uniunea Scriitorilor din R.P.R. numara 445 membri definitivi si 144 membri stagiari”.


SI VENEAU CANTAND PE APE

Si veneau cīntīnd pe ape
cei trei care nu stiau bine rugaciunea
cei trei care, de-o viata-ntreaga, se rugasera anapoda,
si, totusi, nu-l mīniasera pe Domnul, nici nu-l mīhnisera,

si pluteau atīt de frumos
cei trei necunoscatori ai regulilor
īncīt īnsasi legea se pleca īn fata lor
si saruta uda lor talpa.


PAPUCUL DE COPIL

Papucul de copil, parasit īntr-un sant,
la marginea soselei,
papucul rosu, plin de praf,
si rīndunica intrata din greseala
īn odaia alba, īn odaia goala
- doua īntīmplari ale singuratatii,
de care nimeni nu ma mai poate salva.

EA ERA FRUMOASA SI REA

Ea era frumoasa si rea.
El era rau si frumos.
Erau unsi cu miere de vipera
de sus pīna jos.

Ea se temea de virtuti.
El de virtuti se temea.
Scutul pacatelor īi apara,
si pe el, si pe ea.

Ei au trait nestiind.
Ei au murit nestiind.
Sfintii foarte tristi au ramas
īn icoana de-argint.

STRIGATUL


Cu o mīna de apa
te-am atins.
Cu o gura de apa
te-am strigat.
Īnecata eram īn iubire
ca īntr-un īnec adevarat.

Tu mergeai pe mal,
drept si viu si surd,
asurzit de vīntul de sud
si de strigatul meu inegal.

Cu-o usoara neliniste,
cu neliniste doar,
te-ntorceai mai departe,
ciudat surīzīnd.

Silabele mele erau
molecule de apa
care stīnca s-o naruie stiu…
Tu mergeai pe mal,
drept si surd si viu.


TE DEPARTEZI


Te departezi īnotīnd, te departezi,
īn amurg ca altadata īn amiezi,
si sīnt nepasatoare cīnd īti misti
bratul greoi sub norii tristi,

iar cīnd te-nalti pe mal, pierzīnd,
din umeri, marea, ca pe o pelerina cazuta -
nici o ispita nu-mi trece prin gīnd,
nici o emoti nu ma saruta.


VANTUL SI STEAUA


Da, sīnt gata sa fiu
vīntul viclean, straveziu,
prevestind naufragii -
si-apoi, pe fantasticul cer
tot eu sa fiu steaua de ger
pe care-o vazusera magii.

Da, sīnt gata sa sparg
corabia ta, catarg cu catarg
si-apoi sa aprind un luceafar
care, pe ape blajine
sa te aduca spre mine
cu-ncredere, teafar.

ARDENS


Eu am ars īn soba verde.
El a ars īn soba neagra.
Focurile noastre - doua -
Se urau ca doua triburi.

Si cīnd am iesit prin hornuri,
fumurile noastre - doua -
au slavit acelasi idol
si-au muri de-aceeasi moarte.

NUFARUL



Nufarul sta singur,
alb si orb ca oul
si īnchis īn sine.
Mīinile mocirlei
l-au lasat sa-i scape
si-a ajuns la soare
īn mīinile mele,
ca o rana rece.
Fara-mpotrivire
s-a deschis sa moara
cu exuberanta
casta-a agoniei.
Fara-mpotrivire
l-am lasat sa moara
si-am pornit spre lotca
īncruntati si singuri
si amari, īn vara.


CAND S-AU VAZUT?



Sīnt clipe ciudate,
neīnsemnate
pe harta iubirii
de la-nceput.
Clipe pe care,
mult mai tīrziu,
la cauti, cum cauti,
printre nisipuri,
firul de aur
pur, straveziu...

Cīnd s-au vazut?
Īntr-una din acele clipe
cīnd o fata vrea sa-si agate
jacheta rosie-ntr-un cui,
si cuiul e prea sus,
si el īi ia jacheta rosie
si cu un gest sigur
o atīrna īn cuiul cel negru -
sau cīnd el o īntreaba:
"nu va supara fumul"
si ea raspunde "nu",
si pentru īntīia oara
īsi fac intrarea īn scena
glasurile, glasurile
aceste suple
fiinte de taina
cu roluri duble,
de slava si hula,
de cīntec si spaima,
sau cīnd avionul se-apleaca pe-o parte,
si fata se teme
si pentru ca se teme, surīde,
si surīde si el
ca sa-i de acuraj,
sau cīnd cade o carte
si el o ridica
si afla ca ea citeste "Rosu si Negru"...


DEZGHET



Daca m-ai chema, ar zvācni
o mie de pasari īn colivii;
o mie de usi s-ar da-n laturi
si s-ar umple vazduhul de pasari
si - ca legatura de chei a pamāntului -
ar zangani apele sub māinile vāntului
si s-ar vesti dezghetul pretutindeni!
Izvoarele-ar capata calcāie si pinteni
si-ar īncepe sa calareasca la vale
pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre
si goale;
sloiul albastru al singuratatii s-ar sparge
īn hau -
tu, dezghetul meu, soarele meu!

DRUM IN TOAMNA


Prin ale toamnei vai prelungi,
Cu tine am umblat odata.
Ciorchinul lunii sta sa cada
si nu mai pot uita de-atunci.

Oare-o fi fost pe-aproape via
De m-ameteam atāt de rau?
Sau era numai gustul tau
Care-mi statornicea betia?

Atāta stiu: ca as fi mers
Cu tine, viata mea īntreaga,
Si frunzele fara de vlaga
Mi-ar fi parut atāt de verzi!


AUR SI UMBRA



Coastele mele ascund
o inima sumbra.
Ramāi īn aur rotund.
Nu intra-n umbra.

Nu deveni aproapele
unor zone funebre.
Ramāi pe clapele
dulcilor mele vertebre.

Pe coastele mele de soare,
acolo, ramāi,
pe suprafata stralucitoare
a māngāierii dintāi.

ISPITA



Īti fagaduiesc sa te fac mai viu decāt ai fost
vreodata.

Pentru prima oara īti vei vedea porii
deschizāndu-se
ca niste boturi de pesti si-ti vei putea asculta
rumoarea sāngelui īn galerii
si vei simti lumina lunecīndu-ti pe cornee
ca trena unei rochii; pentru prima oara
vei īnregistra īntepatura gravitatiei
ca un spin īn calcāiul tau,
si omoplatii te vor durea de imperativul
aripilor.

Īti fagaduiesc sa te fac atāt de viu, īncāt
caderea prafului pe mobile sa te asurzeasca,
sa-ti simti sprāncenele ca pe doua rani
īn formare
si amintirile tale sa-ti para ca īncep
de la facerea lumii.

ZBURAU



Zburau...
El avea o aripa īn stānga,
ea avea o aripa īn dreapta,
ca un singur trup īntre doua aripi
zburau...
Respirānd īntre doua aripi,
ea - plamānul lui drept,
el - plamānul ei stāng,
printr-un cer saturat de aur,
ca o lunga suveica de aur,
ca o cheie de aur descuind spatii de aur,
zburau....
prin aur...
zburau...
prin aur...
zburau...

MIREASA



Cīnd stau īn prag, aud copite
ca de romantic armasar,
batīnd alene zeci de postii...
...Dar nu. E cloncanitul clostii,
plictisul ei familiar
īn prīnzurile toropite.

Dac-ar veni, amiaza mare,
īn zeci de tandari ar sari
crestāndu-mi māinile si ochii -
iar marea ar fosni īn rochii,
din amplele-i aurarii
ca o mireasa-n asteptare


SARUTUL



Era iarna-n paduri,
ursi albi - nametii
motaiau īn scorburi adīnci.
Din negre si crīncene crengi,
padurea īsi suia peretii.

Umblam, obositi de pasi
prin zapada cea grea.
Līnga noi strajuia
un copac, ca un cerb urias.

Gura ta pe-a mea s-a īnchis
si o flacara mi-a lucit sub pleoape,
ca si cīnd, cu fosnet aprins,
o vulpe-ar fi trecut pe aproape.


ZAMBIND



Zāmbind cu umeri ascutiti,
cu parul, fara noima īncaierat la tāmple,
cu irisii albastri-aurii
plin de tacere, iata-te cum vii
si te īnvecinezi cu mine.

Zambind depun pe gātul tau
sarutul īnrudirii, si ma īmbrac īn seara
(īn singurul vesmānt ce mi-a mai ramas)
si tot zāmbind, tot fara glas,
īntineresc a suta oara.


IUBIRII



Cad īn geunchi si-ti multumesc, iubire,
pentru ceste zilnice semnale
si voci ale marinimiei tale
cu care-mi umpli sufletu-un nestire.

Cad īn geunchi si-ti multumesc, iubire,
pentru īnaltul pact care ne uneste.
Timbrat de-a fericirii stea subtire,
- si-ti multumesc si pentru desnadejde.


UNDE



Izvorul dragostei, viseaza unii
tāsneste undeva, īn muntii Lunii...
Din cine stie ce gheizere-albastre si ploi
bate lumina lui pāna la noi.

Noi stam pe Pamānt
īn seceta noastra,
īn saracul nostru vesmānt,
si mumuram: lumina albastra
māngāie īncruntata frunte a noastra,
umple-ne paharul cāte putin
cu straveziul tau vin...
Rugamu-ne tie, izvor racoros,
picura pāna la noi, cei de jos...

Dar muntii Lunii tac sub omat.
Cāntecul nu li se-ntoarce-ndarat.
Iar dragostea sta lānga ei īntristata
de moarte
ca nu o cunosc si o cauta atāt de departe...


SIMPLA


Am visat ca s-a īndragostit de mine
cineva - si am vibrat
cānd s-a uitat adānc si lung la mine
- si nu era adevarat.

Cānd m-am trezit, mai simteam pe obraz
arsura acelor priviri.
Dar īn oglinda am vazut pe obraz
doua dāre de lacrimi subtiri.



POSTFATA LA O IUBIRE SFARSITA


Exista-ndragostiti fericiti
care ramīn īmpreuna,
si-al caror sarut proaspat suna…
Auziti… auziti…

Exista perechi fara moarte,
īn miscare mereiee,
cu-o forma a inimii, poate aparte,
Semanīnd a metafora, semanīnd a idee.

Acestia ramīn īmpreuna,
Īn sarut, ca-ntr-o dulce furtuna.
Auziti! Auziti! Auziti!
Exista-ndragostiti fericiti


OMUL CARE ADUCE PLOAIE



Tu esti omul care aduce ploaie
Bratele tale īmi curg de-alungul trupului,
privirea ta īmi clateste gītul,
gura ta face sa-mi creasca la sold
o floare umeda, albastra.
Ai rupt inelul de aur
care ma logodise cu seceta,
inelul de aur uscat
gravat cu spin de cenusa.
Nelinistea recoltelor īmi umfla pieptul.
Ciucuri de apa īmi spānzura la vīrful degetelor.
Tunete blīnde calatoresc prin noi.


ARGUMENT



Am dreptul la īnca o mie de sarutari,
si-apooi la īnca o mie, si-apoi
la īnca o mie.

Aceasta e singura mea lacomie,
cāt timp ploaia, cazānd pe buzele mele,
se face rosie ca sāngele.


SI VENEAU CANTAND PE APE


Si veneau cīntīnd pe ape
cei trei care nu stiau bine rugaciunea
cei trei care, de-o viata-ntreaga, se rugasera anapoda,
si, totusi, nu-l mīniasera pe Domnul, nici nu-l mīhnisera,

si pluteau atīt de frumos
cei trei necunoscatori ai regulilor
īncīt īnsasi legea se pleca īn fata lor
si saruta uda lor talpa.

BUCURIE


Ma bucur sa-mi umplu parul cu voi, frunze de toamna,
sa fug prin padurea nebuna, cazand si razand, si sa-mi zgarii
obrazul, in scoicile voastre scortoase … Ma bucur sa-mplant
in toamna roscata strigatul meu adanc, singuratic,
sub boltile pline de aer uscat, de fosnet de vant,
sa fug, sa cad si sa rad pe pamantul impodobit
de galbenul tau sarut cu o mie de buze, toamna !


CANDORI


" E la fel ca atunci. Ca la optsprezece.
Aceeasi apa, aceeasi lacomie de trandafir,
aceeasi aplecare a trupului
si spaima de sarut, si a te trezi din somn e-o fericire
si sambata si targul Mosilor,
toate acelasi. "

- Atunci, ce s-a schimbat ? intreaba domnul invatator.

" Nu stiu. N-am invatat lectia.
N-am invatat nici o lectie.
Am lipsit de la lectie.
N-am putut sa vin la scoala
pentru ca am fost sanatoasa. "

- Atunci, am sa te las repetenta, spune domnul invatator.

" Asa si trebuie. O sa mai incerc.
O sa ma straduiesc. Poate ca-mbatranesc
pan' la semestrul urmator "

FARA LUNA


Nu era luna-n noaptea ceea...
Nici o sclipire...nici un fosnet...nici
macar-suflare umeda- mareea...

Noi singuri stam pe tarm, īntre nisipuri,
īmpleticiti īn dragoste, rapusi
de-o contemplare fara chipuri...

Murise marea...māna ta straina
īmi odihnea pe umar, si
un sānge lenevos, ca o rasina,

trecea prin noi...Dar, ca la o raspānte,
deodata m-ai īntors spre gura ta
-si marea, vāntul, sāngele-ncepu sa cānte.

DIALOGUL VANTULUI CU MAREA


-Sunt calatorul ciudat,
fara chip, pe cāmpiile zarii.
Īn parul meu, pasari solemne se zbat.
Sunt marele dusman al nemiscarii.

-Vāntule, nu vreau rascoala. Nu īnca.
Ma sperie acesta voce: tu.
Nu-mi zdrobi trupul tānar de stānca.
Vāntule, nu. Īnca nu.

-Īn somnuri, īn sare, ai timp sa te-ntorci,
īn culcus de nisipuri inerte.
Ci eu vreau sa sun cu o mie de orgi,
frumoaso, triumful tau verde!

-Ma tulbur...Muschi de apa-ncordez.
De dragoste, cānt!
Fluida, īnalta, din albie ies
Sa fiu vānt, sa fiu vānt!

PRIETENA MEA


Cand ti-ai inchipuit pentru prima oara
o falanga a degetului tau
asa cum va arata
dupa o suta de ani
sub tarana oricat de usoara
- te-ai indragostit cu disperare
de propriul tau deget.

Acum, iubirea pentru falangele tale s-a stins.
Nu-ti mai adori trupul, prietena mea.
Te privesti cu liniste putrezind
sub tarana oricat de grea.


Text postat de nicolae tudor
Date despre autor
Data nasterii:
Locul nasterii:


Nina Cassian (Renée Annie Stefanescu) s-a nascut īn 1924 la Galati, dar va cunoaste frumusetea orasului natal de pe malul Dunarii din scurte vacante. Parintii s-au mutat īn Brasov cānd poeta avea doar doi ani. Orasul de la poalele Tāmpei i-a oferit atmosfera unui burg cu porti grele de lemn dincolo de care se ascundeau misterioare curti interioare, Biserica Neagra, ulite īnguste pavate cu pietre de rāu ce urcau spre munte, ceata verde peste creste de paduri, ierni somptuoase, izvoare reci... La vārsta de cinci ani a luat primele lectii de pian si a compus primul sau vals. Tot atunci a īnvatat sa scrie si a compus primul poem. Cānd avea 11 ani, familia ei s-a mutat la Bucuresti.
Īn 1943 s-a casatorit cu scriitorul Vladimir Colin, dar īn 1948 a divortat si s-a recasatorit cu Al.I.Stefanescu, profesor de limba franceza, critic si nuvelist.
Dupa sfārsitul celui de+al doilea razboi mondial, publica prima sa carte inspirata de poetes fantaisistes, Max Jacob Toulet and Apollinaire. Īncepuse sa scrie serios din adolescenta, influentata de Mihai Eminescu si Tudor Arghezi dar stilul sau propriu este cu adevarat schimbat de operele lui Ion Barbu. Toata opera sa poarta amprenta unei forme concentrate de suprarealism.
Pentru prima sa carte a fost declarata dusman al poporului de catre autoritatile regimului comunist. A īncercat sa-si schimbe stilul prin folosirea unui vocabular accesibil maselor populare fara niciun fel de limbaj metaforic. Dar, īntr-un poem īl descrie neadecvat pe Lenin si isca un scandal. Scrie apoi patru volume pe care mai tārziu le va renega din punct de vedere estetic. Constinta sa era curata dar talentul īn eclipsa. Scrie carti pentru copii, singurul mod īn care īsi poate manifesta liber fantezia īn jocuri de cuvinte. Astfel, īntre anii 1955 si 1957 simte ca nu mai poate scrie deloc. Compune muzica. Notele muzicale, spunea ea, nu pot fi gasite īn dictionar deci nu putea fi acuzata ca ar face aluzii īn compozitiile sale.
Dupa moartea lui Stalin, īn 1957, scrie carte dupa carte.
Īn 1985, este invitata īn Statele Unite sa tina un curs de Creative Writting la New York University unde ajunge fara sa fi banuit ca nu se va mai putea īntoarce īn Romānia. Īn vara acelui an, prietenul sau Gheorghe Ursu este arestat si chestionat de politie. Īn biroul sau au descoperit un jurnal cu multe detalii ale vietii sale de-alungul a 40 de ani, jurnal īn care comite indiscretia de a mentiona prietenii apropiati cu numele lor adevarat. Nina Cassian era si ea prezenta īn acel jurnal prin poeme ce ridiculizau regimul comunist. Dupa o luna de interogatoriu, Gheorghe Ursu a murit. Nina Cassian nu se mai putea clar īntoarce la Bucuresti. Īn 1987, autoritatile īi pun casa din Bucuresti sub sechestru. Toate cartile publicate īn Romānia au fost interzise si retrase din librarii si biblioteci.

Traducere dupa notele introductive ale lui William Jay Smith la volumul Life Sentence aparut 1990, New York.

Bibliografie:
"La scara 1/1", 1947
"Sufletul nostru", 1949
"An viu, noua sute si saptesprezece", 1949
"Horea nu mai este singur", 1952
"Tinerete", 1953
"Versuri alese",1955
"Vārstele anului", 1957
"Dialogul vāntului cu marea", 1957
"Spectacol īn aer liber - o monografie a dragostei", 1961
"Sa ne facem daruri", 1963
"Disciplina harfei", 1964
"Sāngele", 1966
"Destine paralele", 1967
"Ambitus", 1969
"Cronofagie", 1969
"Recviem", 1971
"Marea conjugare", 1971
"Loto-poeme", 1972
"Suave", 1974
"O suta de poeme", 1975
"Viraje", 1978
"De īndurare", 1981
"Numaratoarea inversa", 1983
"Blue Apple", 1981
"Lady of miracles", 1982
"Call yourself alive", 1988

Pentru copii:
"Nica fara frica", 1952
"Ce-a vazut Oana", 1952
"Florile patriei", 1954
"Printul Miorlau", 1957
"Aventurile lui Trompisor", 1959
"Īncurca-lume", 1961
"Curcubeu", 1962
"Povestea a doi pui de tigru, numiti Ninigra si Aligru", 1969
"Pisica la televizor", 1971
"Īntre noi copiii", 1974

Spectacole de papusi:
"Elefantelul curios", 1964
"Pisica de una sinura", 1967
"Ninigra si Aligru", 1972
"Nica fara frica", 1974

Fictiune:
"Atāt de grozava si adio", 1971
"Confidente fictive", 1974
"Jocuri de vacanta", 1984

Trraduceri:
Maiakovski, Chukovsky, Aliger, Ritsos, Morgenstern, Moliere, Brecht, Shakespeare, Celan, Guillevic, etc
 
             
Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE